Ordonanta de plata- OUG 119/2007 art. 1014 CPC s.u. Hotarare nr. 4336 din data de 13.07.2015
pronunțată de Judecatoria Bacau

Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 0 sub nr. 00 la Judecatoria Bacau, creditoarea S.C. TGI S.R.L. a chemat in judecata pe debitor X solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige pe acesta sa-i plateasca suma de 2500 lei reprezentand debit principal si suma de 2301,25 lei reprezentand comision calculat pentru perioada Y, cu cheltuieli de judecata.
Cererea a fost legal timbrata cu 200 lei taxa de timbru.
In motivarea cererii creditoarea arata ca la data de A a incheiat cu debitorul un contract de imprumut cu amanet nr. B pentru suma de 2500 lei cu dobanda contractuala de 0,35% pe zi, scadenta fiind stabilita la data de C, ca acest contract a fost prelungit in doua randuri ultima scadenta fiind la D deoarece debitorul nu a achitat decat dobanda, ca l-a notificat sa plateasca debitul dar nu a achitat , ca debitorul a achitat cu autoturism proprietatea sotiei sale XX, precizand ca este proprietate comuna, astfel ca acesta nu poate fi fructificat in contul garantiei.
In sustinerea actiunii creditoarea a depus inscrisuri.
In drept cererea a fost intemeiat pe prevederile privind ordonanta de plata.
Debitorul nu a formulat intampinare.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, la solicitarea creditoarei.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine ca:
Creditoarea a promovat prezenta actiuni solicitand restituirea sumei de 2500 lei acordata debitorului si cu privire la care afirma ca nu i s-a restituit.
In aceste conditii, acesta trebuie sa faca dovada faptului ca a imprumutat debitorul cu aceasta suma.
Din inscrisul depus dosar rezulta ca intr-adevar creditoarea a imprumutat pe debitor cu suma de 2500 lei la data de E, fiind incheiat un contract de imprumut cu amante nr. B.
Pentru restituirea imprumutului debitorul a garantat cu autoturismul marca OA , despre care a declarat ca este proprietatea sa. Totodata s-a incheiat si un contract de vanzare-cumparare pentru un autovehicul folosit in care apare ca vanzator XX iar semnatura apartine debitorului.
Aceste contracte au fost reinnoite de 2 ori succesiv, initial la data de I si ultima data la II, scadenta finala fiind la G. De fiecare data s-a reinnoit si garantia mobiliara constand in acelasi autoturism.
Tinand seama de momentul incheierii actului juridic in cauza, de dispozitiile art.6 alin.2 din Noul Cod civil, instanta a avut in vedere dispozitiile legale incidente la momentul emiterii facturilor fiscale , respectiv Noul cod civil si dispozitiile speciale incidente.
Potrivit art. 2481 Nou cod civil, gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului catre creditor sau, dupa caz, prin pastrarea acestuia de catre creditor, cu consimtamantul debitorului, in scopul garantarii creantei iar potrivit art. 2494 NCC dispozitiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea si stingerea ipotecilor mobiliare se aplica in mod corespunzator.
In aceeasi ordine de idei, potrivit art. 2432 NCC Dispozitiile capitolului referitor la ipoteca care se aplica prin asimilare, nu aduc nicio atingere dreptului creditorului de a-si realiza creanta pe calea unei actiuni personale sau de a solicita luarea oricaror masuri necesare pentru executarea ipotecii, potrivit Codului de procedura civila.
In aceste conditii, cat timp creditorul nu este tinut de executarea garantiei, (in cazul de fata se afirma ca nici nu ar apartine autoturismul debitorului, aspect nedovedit), instanta apreciaza ca intr-adevar debitorul are o datorie catre creditoare.
Instanta retine ca in cazul obligatiilor de rezultat, cum este si obligatia de restituire a imprumutului, sarcina probei se imparte intre creditor si debitori, astfel incat primul probeaza existenta obligatiei, iar debitorului ii incumba sarcina dovedirii indeplinirii acesteia. Avand in vedere ca, creditoarea a dovedit existenta obligatiei de plata a sumei de 2500 lei iar debitorul nu a depus nicio chitanta liberatorie si nici nu a dovedit in vreun fel faptul platii, instanta constata cererea intemeiata si va obliga debitorul la plata catre creditoare a sumei de 2500 lei precum si a sumei de 2301,25 lei reprezentand comision calculat pentru perioada 00-000, potrivit art. 4 din contract.
Potrivit art.1013 alin.1 NCPC, procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege, care in cazul de fata este reprezentat de contractul de imprumut.
Avand in vedere considerentele expuse, coroborand solicitarile creditoarei cu inscrisurile depuse la dosar, instanta urmeaza sa constate intemeiata solicitarea creditoarei, retinand ca retinand ca a probat creanta pretinsa.
Avand in vedere solutia pe care o va pronunta instanta, debitorul fiind partea cazuta in pretentii, in baza art. 453 alin.1 NCPC, va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa timbru in cuantum de 200 lei.