SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. INSTRAINARE CU TITLU ONEROS DE IMOBILE. ACTIVITATE DESFASURATA IN SCOPUL OBTINERII DE VENITURI, CU CARACTER DE CONTINUITATE. PERSOANA IMPOZABILA.
- art.126, art.127, art.141 din Legea nr.571/2003;
- pct.2 si 3 din H.G. n r.44/2004.
Decizia nr.4480/CA/10.12.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.3025/CA/2012 pronuntata de Tribunalul Bihor , a fost respinsa ca nefondata actiunea precizata formulata de reclamantul N. A. in contradictoriu cu parata D. G. F. P. B. pentru anularea Deciziei nr.344/24.08.2010, a Deciziei de impunere nr. 78998/25.06.2010 si a Raportului de inspectie fiscala nr. 78999/25.06.2010.
Din coroborarea intregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 78.998/25.06.2010, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 78.999/25.06.2010, s-a stabilit in sarcina reclamantului N. A. obligatia de plata la bugetul de stat a sumei totale de 298.583 lei, din care 127.574 lei - taxa pe valoarea adaugata si 171.009 lei - majorari de intarziere aferente.
Considerentele care au stat la baza stabilirii obligatiilor de plata in sarcina reclamantului le-a constituit faptul ca acesta, in perioada anilor 2005 -2009, a efectuat un numar de 14 tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate in valoare totala de 1.573.876 lei.
Astfel, s-a retinut ca la data de 14 iunie 2005 cifra de afaceri realizata de persoana fizica N. A. din tranzactii imobiliare a fost in suma de 774.860 lei, depasind astfel plafonul de scutire de 200.000 lei (echivalentul a 35.000 euro) prevazut de art. 152 alin.(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fara a solicita organului fiscal inregistrarea in scopuri de TVA incepand cu data de 01.08.2005.
Conform disp.art.126 Cod fiscal , sunt operatiuni impozabile in Romania cele care sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata, daca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin.(1), actionand ca atare si daca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor rezulta din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin.(2), iar potrivit art.127 din acelasi act normativ, "(1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin.(2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. (2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate". In conformitate cu prevederile art. 128. din Legea nr.571/2003, "este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar".
Din examinarea acestor texte de lege, rezulta ca operatiunile desfasurate de catre persoana fizica N. A. se circumscriu notiunii de livrari de bunuri efectuate in Romania de catre persoane impozabile, adica persoane ce desfasoara in mod independent activitati economice de natura celor desfasurate de comercianti, indiferent de scopul si rezultatul acestora, fiind operatiuni impozabile din acest punct de vedere. Referitor la invocarea de catre reclamant a incidentei in cauza a dispozitiilor art.141 alin.(2) lit. f) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, referitoare la scutirea de taxa pe valoarea adaugata a livrarilor de terenuri, altele decat terenurile construibile, instanta a constatat ca reclamantul nu a depus nici un inscris din care sa rezulte calificarea terenurilor tranzactionate ca fiind neconstruibile sau cu alta destinatie.
Referitor la inexistenta calitatii de comerciant a reclamantului, ca urmare a neautorizarii sau inregistrarii la Oficiul Registrului Comertului in vederea efectuarii unor fapte de comert, instanta a constatat ca neefectuarea acestor operatiuni nu inlatura obligatia reclamantului de a plati TVA pentru activitatea desfasurata si nu modifica natura acestor operatiuni, incadrarea vanzarilor de terenuri ca impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata fiind activitati comerciale de vanzare - cumparare de bunuri imobile si prin urmare, fapte de comert.
In ceea ce priveste inexistenta caracterului de continuitate, precum si a intentiei de revanzare a terenurilor la momentul cumpararii acestora de catre reclamant, instanta a constatat, din examinarea multitudinii de tranzactii imobiliare, ca acesta a instrainat, intr-o perioada relativ scurta, 14 terenuri, dintre care 8 ulterior datei la care trebuia sa devina platitor de TVA, obtinand in permanenta venituri din tranzactiile realizate in fiecare trimestru, asa cum rezulta din Raportul de inspectie fiscala si respectiv Decizia de impunere aflate la dosar.
Ori, in conformitate cu dispozitiile pct. 3 alin. (1) din Normele metodologice date in aplicarea art. 127 din Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, "in sensul art.127 alin.(2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata ,in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin.(2) din Codul fiscal".
De altfel, organul fiscal nu a stabilit taxa pe valoarea adaugata imputata reclamantului pe baza caracterului de continuitate al tranzactiilor, ci a considerat in mod legal ca fiind activitate economica in sensul prevazut de art.127 alin.2 Cod fiscal , exploatarea bunurilor prin prisma caracterului de comerciant, tranzactiile efectuate de catre reclamant indeplinind conditiile cumulative prevazute de art.126 Cod fiscal , fiind astfel tratate ca operatiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
Conform art. 152 alin.(1) si (6) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, " (1) Persoana impozabila stabilita in Romania, a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 35.000 euro, al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data aderarii si se rotunjeste la urmatoarea mie poate solicita scutirea de taxa, numita in continuare regim special de scutire, pentru operatiunile prevazute la art. 126 alin.(1), cu exceptia livrarilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin.(2) lit. b). _ (6) Persoana impozabila care aplica regimul special de scutire si a carei cifra de afaceri, prevazuta la alin.(2), este mai mare sau egala cu plafonul de scutire in decursul unui an calendaristic, trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA, conform art. 153, in termen de 10 zile de la data atingerii sau depasirii plafonului.
Data atingerii sau depasirii plafonului se considera a fi prima zi a lunii calendaristice urmatoare celei in care plafonul a fost atins sau depasit. Regimul special de scutire se aplica pana la data inregistrarii in scopuri de TVA, conform art. 153.
Daca persoana impozabila respectiva nu solicita sau solicita inregistrarea cu intarziere, organele fiscale competente au dreptul sa stabileasca obligatii privind taxa de plata si accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit sa fie inregistrat in scopuri de taxa, conform art. 153", iar potrivit art. 153 al.1 lit.b din acelasi act normativ, "(1) Persoana impozabila care este stabilita in Romania, conform art. 125/1 alin.(2) lit. b), si realizeaza sau intentioneaza sa realizeze o activitate economica ce implica operatiuni taxabile si/ sau scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal competent daca in cursul unui an calendaristic atinge sau depaseste plafonul de scutire prevazut la art. 152 alin.(1), in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a atins sau depasit acest plafon".
Vazand aceste dispozitii legale si tinand cont de faptul ca, la sfarsitul lunii iunie 2005, reclamantul, depasind plafonul de scutire prin incasari in suma de 774.860 lei, avea obligatia de a solicita inregistrarea in scop de TVA la organul fiscal in termen de 10 zile de la data depasirii plafonului, considerata a fi prima zi a lunii iulie 2005, urmand sa detina calitatea de platitor de taxa incepand cu luna calendaristica urmatoare, respectiv de la 01.08.2005.
Intrucat reclamantul nu si-a indeplinit obligatia de a se inregistra in scopuri de taxa pe valoarea adaugata, organele de inspectie fiscala au procedat la calcularea taxei pe valoarea adaugata pe care acesta avea obligatia sa o plateasca incepand cu data de la care trebuia sa devina platitor de taxa pe valoarea adaugata.
In ceea ce priveste majorarile de intarziere in cuantum de 171.009 lei, aferente taxei pe valoarea adaugata suplimentara in suma de 127.574 lei, instanta a constatat ca in conformitate cu dispozitiile art. 119(1) si 120(1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere _Majorarile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv".
Prin urmare, organul fiscal, in mod corect, a aplicat in sarcina reclamantului accesoriile fiscale aferente debitului principal neachitat in termenul legal.
Fata de aceste considerente si vazand in drept si dispozitiile Codului fiscal, instanta a respins ca nefondata actiunea formulata si a mentinut ca legale si temeinice actele administrativ-fiscale atacate.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat a declarat recurs reclamantul N. A. , solicitand in principal, modificarea in tot a acesteia, in sensul admiterii in intregime a actiunii formulate de catre el, iar in subsidiar, anularea in parte a deciziei emisa de intimata sub nr.344/28.04.2010 iar pe cale de consecinta, a dispune exonerarea sa de la plata sumei de 98.257 lei, cu titlu de TVA, precum si a majorarilor aferente de intarziere, fara cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica.
In primul rand, recurentul a sustinut ca, instanta de fond a omis a se pronunta asupra exceptiei de nulitate a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere, iar in al doilea rand s-a precizat ca, facand confuzie asupra mijloacelor de aparare ale reclamantului, instanta de fond a omis sa se pronunte in ce masura tranzactiile imobiliare aferente anilor 2005 si 2006 pot fi circumscrise notiunii de operatiune impozabila, preferand in schimb sa procedeze la inlaturarea apararii inexistente ale acestuia, referitoare fie la pretinsa lipsa a inscrisurilor de natura sa probeze caracterul neconstruibil a terenurilor respective, fie la inexistenta calitatii de comerciant a acestuia ca efect al neautorizarii sau inregistrarii sale la ORC.
Retinand ca, potrivit act.5 din HG nr.44/2004, notiunea de continuitate presupune ca persoana fizica sa fi realizat mai mult de o singura data tranzactie in cursul unui an calendaristic, se poate constata, a sustinut recurentul ca, fiind vorba despre operatiuni imobiliare cu caracter ocazional, efectuarea de catre el a cate unei singure tranzactii in fiecare dintre cei doi ani calendaristici ( 2005-2006), face ca, atat tranzactia aferenta anului 2005 cat si cea aferenta anului 2006, sa fie lipsite de caracterul operatiunii impozabile de natura sa intre in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, ca efect al calificarii acestora ca operatiuni singulare.
Recurentul a apreciat ca, organul fiscal s-a grabit in mod nejustificat sa procedeze la impunerea pe seama lui a obligatiei de plata a TVA-ului aferent tranzactiei imobiliare din cursul lunii iunie 2006, in valoare de 615.400 lei, stabilind obligatia principala de plata in suma de 98.257 lei, precum si obligatia subsidiara de plata, constand in majorari de intarziere aferente sumei respective.
Mai mult, potrivit art.152 alin.6 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, obligatia de a solicita inregistrarea in scopuri de TVA, apartine persoanei impozabile a carei cifra de afaceri este mai mare sau egala cu plafonul de scutire in decursul unui an calendaristic, iar persoanei impozabile a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 200.000 lei, ii revine posibilitatea de a solicita scutirea de taxa pentru operatiunile taxabile.
Asa fiind, recurentul a apreciat ca, recunoscand totodata realizarea in cursul anului calendaristic 2007, a unui numar de 10 tranzactii imobiliare, s-r fi impus ca organul fiscal sa constate ca, fata de valoarea insumata de 183.616 lei a tranzactiilor efectuate in acest an, era exonerat de obligatia legala decurgand din inregistrarea in scopuri de TVA ca efect al inregistrarii unei cifre de afaceri inferioara plafonului de scutire de 200.000 lei pe anul calendaristic respectiv.
Raportat la textul de lege aplicabil in cauza, obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata incumba in mod exclusiv persoanelor impozabile a caror cifra de afaceri depaseste plafonul de scutire dintr-un an calendaristic.
In drept au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Intimata, desi legal citata nu a formulat intampinare si nici nu si-a precizat pozitia fata de recursul de fata.
Verificand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, conform art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste critica referitoare la omisiunea instantei de fond de a se pronunta asupra exceptiei de nulitate a actului administrativ fiscal, reprezentat de decizia de impunere atacata, este de relevat ca, prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalul Bihor la data de 1.10.2010, reclamantul N. A. nu a invocat aceasta exceptie, acesta solicitand a se dispune anularea in intregime a deciziei emisa de D.G.F.P. B. sub nr.344/24.08.2010 de respingere a contestatiei formulata de catre el impotriva deciziei de impunere nr.78.998/25.06.2010 si a raportului de inspectie fiscala, emis sub nr.78.999/25.06.2010.
Ulterior, la data de 22.02.2012, reclamantul a depus in scris o precizare de actiune, prin care solicita in principal anularea actelor administrativ fiscale atacate in totalitate si, in subsidiar anulare in parte a acestora, in sensul de a se dispune exonerarea sa de la plata sumei de 98.257 lei cu titlu de TVA, precum si a majorarilor aferente de intarziere.
Asa fiind, critica invocata de catre acesta cu privire la omisiunea instantei de fond, de a se pronunta asupra exceptiei de nulitate este nefondata, retinand de altfel ca, prin memoriul de recurs acesta nu a invocat nici un motiv de nulitate care sa poata forma obiectul analizei instantei de recurs.
Cat priveste fondul cauzei, s-a retinut ca, prin Decizia de impunere nr.78.998/25.06.2010, intocmita in baza constatarilor din Raportul de inspectie fiscala nr. 78.999/25.06.2010, s-au stabilit in sarcina recurentului reclamant N. A. obligatii de plata la bugetul de stat, in suma de 298.583 lei, din care, suma de 127.574 lei - reprezinta taxa pe valoarea adaugata si suma de 171.009 lei - reprezinta majorari de intarziere aferente.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca organele de inspectie fiscala din cadrul Activitatii de Inspectie Fiscala B. , ca urmare a controlului inopinat efectuat la contribuabilul N. A. , au intocmit un proces verbal in urma caruia s-a propus inceperea inspectiei fiscale partiale in ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata, intocmindu-se in acest sens formularul " propunere de efectuare a unei inspectii fiscale ", care apoi a fost aprobat de catre conducatorul activitatii de inspectie fiscala si s-a procedat la emiterea avizului de inspectie fiscala in ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata.
Din cuprinsul Raportului de inspectie fiscala, depus in dosarul instantei de fond aflat la filele 43-52, reiese ca, din verificarile contractelor de vanzare-cumparare puse la dispozitia organelor de control fiscal, de catre recurent si de catre Birourile Notarilor Publici, rezulta faptul ca, in perioada 14.06.2005 - 10.07.2008, acesta a desfasurat activitate economica prin efectuarea unui numar de 14 tranzactii imobiliare, in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate din operatiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, perioada supusa inspectiei fiscale cuprinzand activitatea desfasurata din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, din data de 1.01.2005 pana la 31.12.2009.
S-a retinut astfel ca, in perioada supusa verificarii, recurentul a efectuat un numar de 14 tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate, in valoare totala de 1.573.876 lei, astfel: in anul 2005 a desfasurat o tranzactie imobiliara, in 2006 o tranzactie imobiliara, in anul 2006 a desfasurat un numar de 10 tranzactii imobiliare iar in anul 2008 a desfasurat 2 tranzactii imobiliare.
Cu privire la tranzactiile imobiliare desfasurate in perioada 2005-2006, cate una in fiecare an, recurentul a sustinut ca, acestor tranzactii le lipseste caracterul de continuitate impus de textele legale incidente in cauza, astfel ca, cel putin pentru aceasta perioada aceste operatiuni sunt lipsite de caracterul operatiunii impozabile de natura sa intre in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, ca efect al calificarii acestora ca operatiuni singulare.
Prevederile art.126 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, stabilesc ca intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc urmatoarele conditii: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art.127 alin.1; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art.127 alin.2
Potrivit art.127 din acelasi act normativ, este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara , de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
Aliniatul 2 al aceluiasi text legal, precizeaza ca, " _ De asemenea constituie activitate economica exploatarea terenurilor corporale sau necorporale, in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate".
Punctul 2.1 din HG nr.44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, precizau ca, " nu are caracter de continuitate, in sensul art.127 alin.2 din codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale ".
Cu incepere de la data de 1.01.2007, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a fost exonerata de la obligatia de plata a TVA , " livrarea de catre orice persoana a unei constructii, a unei parti a acesteia si a terenului pe care este construita, precum si a oricarui alt teren".
Prin exceptie, potrivit art.141 alin.2 lit.f Cod fiscal, " scutirea nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil, daca este efectuata de o persoana impozabila care si-a exercitat ori ar fi avut dreptul sa-si exercite dreptul de deducere total sau partial a taxei pentru achizitia, transformarea sau construirea unui astfel de imobil."
Punctul 3(1) din HG nr.44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, in forma aplicabila cu incepere din 1.01.2007, precizeaza ca:, " in sensul art. 127 alin.2 din codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu vor fi considerate activitate economica cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art.127 alin.2 din codul fiscal ".
Cu incepere de la data de 1.01.2009, art.141 alin.2 lit.f a fost modificat, prevazandu-se ca scutirea de la plata taxei pe valoare adaugata nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil.
Rezulta din economia prevederilor legale evocate ca, pana la data de 1.01.2007, singura operatiune pentru care nu se datora TVA, era vanzarea de catre persoanele fizice a locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care erau folosite de catre acestea pentru scopuri personale, ceea ce nu este cazul in speta cu privire la bunurile ce au facut obiectul tranzactiilor imobiliare realizate de catre recurent.
Ulterior acestei date, s-a prevazut ca si aceasta vanzare intra in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, daca se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Este adevarat ca, in legislatia fiscala nu se preciza in mod clar, pana la intrarea in vigoare a OUG nr.109/2009, ce se intelege prin obtinerea de venituri cu caracter de continuitate, insa din indicarea acelor operatiuni care nu intrau in sfera activitatilor economice desfasurate in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, instanta de recurs apreciind ca puteau fi identificate prin aplicarea regulii de interpretare " per a contrario ", acele activitati economice desfasurate in scopul obtinerii de astfel de venituri.
Recurentul de altfel nici nu a invocat in aparare natura sau destinatia imobilelor care au format obiectul tranzactiilor imobiliare, in scopul de a solicita pe acest temei exonerarea sa de la plata TVA, ci, asa cum s-a relevat mai sus, acesta a sustinut ca, cele doua tranzactii efectuate in 2005 si 2006, nu au caracter de continuitate, in intelesul prevazut de dispozitiile legale in materie , iar cu privire la cele din 2007-2008, este exonerat de obligatia legala decurgand din inregistrarea in scopuri de TVA, ca efect al inregistrarii unei cifre de afaceri inferioara plafonului de scutire de 200.000 lei pentru anul calendaristic respectiv.
Din cele relevate mai sus, instanta a apreciat ca, in nici un caz, vanzarea de catre recurent a unui numar de 14 imobile - terenuri construibile, nu reprezinta o operatiune cu caracter izolat, scopul obtinerii de catre acesta a unor venituri cu caracter de continuitate fiind evident, din Raportul de inspectie fiscala, reiesind ca, reclamantul achizitiona terenuri in scopul vanzarii acestora, stare de fapt necontestata de catre acesta, ceea ce demonstreaza ca recurentul a desfasurat activitate economica prin exploatarea de bunuri, in scopul obtinerii de venituri, astfel ca, sustinerea acestuia cu privire la faptul ca ii lipseste calitate de "persoana impozabila " este nefondata.
Astfel, la data de 14.06.2005 cifra de afaceri realizata de recurent din tranzactii imobiliare, era in suma de 774.860 lei, depasind astfel plafonul de scutire de 200.000 lei ( echivalentul a 35.000 EURO) prevazut de art.152 alin.2 din codul fiscal, acesta avand obligatia de a solicita inregistrarea in scop de TVA la organul fiscal, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depasit plafonul, considerata a fi prima zi a lunii iulie 2005, urmand sa detina calitatea de platitor de taxa incepand cu luna calendaristica urmatoare, respectiv la 1.08.2005.
Potrivit Raportului de inspectie fiscala, pentru a stabili TVA de plata/de rambursat de catre recurentul N. A. organele fiscale au procedat la intocmirea unei situatii in care au prezentat TVA-ul colectat aferent tranzactiilor imobiliare efectuate, respectiv a vanzarilor de terenuri construibile, mentionandu-se ca, nu s-a stabilit taxa pe valoare adaugata deductibila, deoarece, contribuabilul in timpul desfasurarii inspectiei fiscale nu a prezentat organelor de inspectie fiscala nici un document pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, fiind insa incadrate la operatiuni scutite de taxa, doua tranzactii imobiliare, una vizand un teren agricol necuprins in zona construibila si alta, vizand un spatiu comercial, care nu a fost considerata constructie noua.
Asa fiind, in mod corect a apreciat instanta de fond ca, activitatea desfasurata de catre recurentul reclamant, in perioada supusa verificarii, respectiv activitatea de instrainare cu titlu oneros a unui numar de 14 imobile ( terenuri construibile), indeplineste cerinta de a fi fost desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, fiindu-i aplicabile prevederile legale referitoare la operatiunile pentru care se datoreaza taxa pe valoarea adaugata, considerente fata de care, apreciind ca nu subzista nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul de fata, constatand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.