Ordonanta de plata

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la data de 12.01.2010, creditoarea SC A C SRL a solicitat in contradictoriu cu debitoarea S.C. E S.R.L. obligarea acesteia, pe calea ordonantei de plata, la plata sumei de sumei de 23035,95 lei reprezentand debit si a sumei de 9224,24 lei penalitati de intarziere si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre parti s-au derulat operatiuni comerciale in baza carora creditoarea a livrat debitoarei un grup electrogen, iar debitoarea nu si-a indeplinit obligatia de plata.
In dovedirea actiunii creditoarea a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: copie a contractului de vanzare-cumparare comerciala (filele 7-14), copie a facturii fiscale nr. 9438601/18.11.2008, proces-verbal de receptie cantitativa, copie a facturii fiscale nr. XA 016/08.05.2009, notificare.
In drept au fost invocate dispozitiile O.G. 119/2007, privind procedura ordonantei de plata.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 39 lei si timbru judiciar de 3 lei.
Legal citata, debitoarea a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei generale a instantelor de judecata, invocand in acest sens dispozitiile art. 17 din contractul incheiat intre parti potrivit caruia orice litigiu dintre parti va fi arbitrat de Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, iar pe fond a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii creditoarei, nefiind indeplinite conditiile speciale ale OUG 119/2007.
Analizand exceptia necompetentei generale invocata de debitoare, prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale incidente, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat de parti, in cuprinsul art.17, s-a stabilit o clauza compromisorie potrivit careia orice diferend sau litigiu rezultat din prezentul contract si relativ la derularea, valabilitatea, interpretarea si/sau executia sa si pe care partile nu au reusit sa-l concilieze pe cale amiabila, va fi arbitrat de Camera de Comert si Industrie din Bucuresti.
Potrivit dispozitiilor legale cuprinse in Cartea IV „Despre arbitraj” din Codul de procedura civila, partile pot conveni sa solutioneze litigiile patrimoniale dintre ele pe calea arbitrajului, prin incheierea unei conventii arbitrale in scris, fie sub forma unei clauze compromisorii inserate in contractul principal, fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis (art. 340, 343 si 3431). Mai trebuie mentionat ca, in conformitate cu art. 3433 din acelasi cod, incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti. Or, in speta, partile au incheiat o asemenea conventie arbitrala, sub forma unei clauze compromisorii prin care au stabilit ca neintelegerile dintre ele sa fie arbitrate de catre Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, ceea ce exclude pentru litigiul dedus judecatii competenta instantelor de drept comun.
Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti si va respinge ca inadmisibila cererea creditoarei SC A C SRL formulata in contradictoriu cu debitoarea S.C.E S.R.L. de emitere a unei ordonante de plata in temeiul OUG 119/2007, aceasta procedura speciala fiind exclusiv de competenta instantelor de judecata ( fiind o procedura speciala ce exclude aplicarea concomitenta a unei alte proceduri speciale – aceea a arbitrajului).