Incuviintare parasire domiciliu in cazul arestului la domiciliu Rezolutie nr. 2 din data de 19.12.2014
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau nr. 982/P/2014 din 27.11.2014 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor P.C., in stare de arest la domiciliu si A.M.P., in stare de control judiciar.
Instanta a fost sesizata la data de 28.11.2014, astfel ca potrivit art. 207 al. 2 din Codul de procedura penala are obligatia ca dupa inregistrarea dosarului la instanta, avand in vedere ca inculpatul este arestat la domiciliu, in prezenta cauza, sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive inainte de expirarea duratei pentru care aceasta este dispusa, 14.12.2014.
Se retine ca prin incheierea din data de 15.11.2014 pronuntata de Tribunalul Bacau s-a dispus arestul la domiciliu a inculpatului P.C. pe o durata de 30 de zile.
Incheierea a ramas definitiva, prin respingerea contestatiei formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau potrivit Incheierii de sedinta nr. 90/CDL/19.11.2014 a Judecatorului de Drepturi si Libertati din cadrul Curtii de Apel Bacau.
Din actele dosarului rezulta ca inculpatii au fost cercetati si trimisi in judecata astfel: inculpatul P.C., in stare de arest la domiciliu, pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor, fapta prevazuta de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, constand in aceea ca in noaptea de 11/12.10.2014, in jurul orei 00:30, in timp ce se afla in apropierea barului apartinand numitului G.I., situat in centrul com. B., jud. Bacau, pe fondul consumului de alcool si al unei stari conflictuale, a lovit cu o bata de baseball, oferita de catre inculpatul A.M.P., in zona capului pe persoana vatamata V.F.A., cauzandu-i leziuni traumatice care au pus in primejdie viata victimei; respectiv, iar inculpatul A.M.P., in stare de libertate, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la tentativa de omor, fapta prevazuta de art. 48 Cod penal raportat la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, constand in aceea ca in noaptea de 11/12.10.2014, in jurul orei 00:30, in timp ce se afla in apropierea barului apartinand numitului G.I., situat in centrul com. B., jud. Bacau, cu intentie, i-a oferit inculpatului P.C. o bata de baseball, cu care acesta din urma l-a lovit pe V.F.A., cauzandu-i leziuni traumatice care au pus in primejdie viata victimei.
Se poate constata, in raport de situatia de fapt prezentata, ca inculpatul P.C. a fost cercetat si trimis in judecata pentru fapta care prin natura sa si prin modalitatea in care se retine ca au fost concepute si savarsite prezinta un grad sporit de pericol social.
Inculpatul P.C. a fost arestat la domiciliu, fiind retinute ca temei legal al acesteia, dispozitiile art. 221 al. 1 C.p.p., din probe rezultand presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea care ar fi putut cauza moartea unei persoane, pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 5 ani inchisoare si se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsa, pozitia inculpatului, instanta apreciaza ca fiind real si efectiv pericolul pe care il prezinta pentru ordinea publica, lasarea acestuia in libertate.
Aprecierea pericolului public se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz pentru a se stabili in ce masura “exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate” (jurisprudenta CEDO).
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre durata masurii privarii de libertate, pe de o parte, si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, pe de alta parte, dedus din modul de savarsire al faptelor, cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatilor si din consecintele acestora.
Aplicand criteriile impuse de jurisprudenta CEDO la cauza ce formeaza obiectul prezentului dosar, instanta retine ca mentinerea unui just echilibru intre interesul general al societatii in desfasurarea procesului penal si interesele inculpatului, impun privarea in continuare de libertate a acestuia, in modalitatea arestului la domiciliu.
Intr-o societate democratica dreptul oricarei persoane la viata, integritate corporala, libertate si demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
Mai mult prin faptele presupuse a fi comise au fost vatamate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penala, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, prin lasarea in libertate a inculpatului, in aceeasi comunitate cu partea vatamata si rudele victimei, s-ar induce un puternic sentiment de temere in randul comunitatii, de insecuritate sociala, de nesiguranta, in opinia publica, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu incurajarea facuta acestora si la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de riposta a justitiei si protectie a statului, fapt ca in final s-ar repercuta negativ asupra finalitatii actului de justitie.
In aceste conditii instanta apreciaza ca lasarea in libertate totala a inculpatului in acest stadiul al procesului penal cand nici nu s-a declansat cercetarea judecatoreasca, ar prezenta un pericol pentru ordinea publica si ar genera o stare de insecuritate sociala.
De asemenea raportat la probele existente la dosar pana in acest moment, al procesului penal, se constata ca termenul rezonabil al privarii de libertate nu a fost depasit, mentinerea inculpatului in arest la domiciliu fiind justificata.
In ceea ce priveste existenta interesului ca cercetarea judecatoreasca sa fie continuata cu inculpatul in stare de arest la domiciliu si necesitatea respectarii dreptului de libertate a acestora, este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala – si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, insa in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura „exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate”. Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire al faptei si din consecintele acesteia.
In conditiile spetei, la acest moment interesul general prevaleaza in raport cu interesul inculpatului de a fi pus in stare de libertate, deoarece, securitatea si linistea persoanelor ar fi amenintate si prin aceasta, in mod evident, ordinea publica.
Pe de alta parte, se apreciaza ca masura preventiva este, in continuare proportionala cu gravitatea acuzatiei, in sensul ca inculpatul P.C. este cercetat pentru savarsirea infractiunilor de fapta care se caracterizeaza in concret printr-o periculozitate semnificativa, astfel ca sunt indeplinite in continuare conditiile prevazute de art. 202 al. 3 din C.p.p.
Pentru motivele aratate, Judecatorul de Camera preliminara din cadrul Tribunalului Bacau apreciaza ca nu se poate dispune inlocuirea arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar, asa cum a solicitat inculpatul, prin avocatul sau ales. Mai mult, temeiurile avute in vedere la luarea masurii, initial, la 15.11.2014 nu s-au modificat, cerinta impusa de art. 242 Cod procedura penala. Chiar cu depunerea inscrisurile in circumstantiere, aceste inscrisuri pot fi folosite eventual in circumstantiere mai departe, la finalul cercetarii judecatoresti, daca se va dovedi existenta faptei, ca inculpatul ar fi autorul si a gradului de vinovatie.
Cu privire la cererea de incuviintare ca inculpatul sa paraseasca imobilul in care locuieste in ziua de Craciun pentru slujba de la biserica, formulata de avocatul ales al inculpatului, judecatorul de camera preliminara constata ca aceasta este intemeiata, ca inculpatul poate beneficia de acest beneficiu, pe aceasta cale avand si el posibilitatea sa demonstreze corectitudinea respectarii obligatiilor impuse si in afara arestului la domiciliu. De asemenea, pentru a simti efectiv slujba in desfasurarea ei concreta, judecatorul de camera preliminara acorda aceasta posibilitate sa participe la slujba religioasa alaturi de ceilalti enoriasi ai comunitatii, efectele unei asemenea slujbe neputand fi inlocuite de simpla vizionare la TV sau audierea unei slujbe la radio.
Fata de considerentele expuse, apreciind ca masura preventiva a arestului la domiciliu, dispusa fata de inculpatul P.C. este legala si temeinica, precum si verificand subzistenta elementelor care au determinat luarea acestei masuri, caracterul necesar si proportional al acesteia cu gravitatea acuzatiei si scopul urmarit, urmeaza ca in baza art. 207 al. 2 din C.p.p. sa se mentina starea de arest la domiciliu a inculpatului P.C..
In temeiul art. 242 C.pr.pen. va respinge cererea de inlocuire a masurii arestului la domiciliu, cu masura controlului judiciar, solicitata de aparatorul ales, pentru inculpat.
In baza art. 221 alin.6 C.pr.pen. va admite cererea formulata de inculpat, prin aparatorul ales si in consecinta incuviinteaza ca inculpatul P.C. sa participe la slujba religioasa crestin ortodoxa a
”Craciunului - Nasterea Domnului” ce se va desfasura in ziua de 25.12.2014 intre orelele 08-13 la Biserica din satul D., com.B., jud.Bacau.
Se va constata ca inculp