Obligarea de a nu parasi tara. Admisibilitatea recursului impotriva incheierii de solutionare a cererii de incuviintare de parasire temporara a tarii
Prin incheierea de sedinta din 30 octombrie 2006, pronuntata in dosarul penal nr. 148/119/2006, Tribunalul Covasna a respins cererea formulata de inculpatul T.I.A., de incuviintare de a parasi tara in perioada 12 - 14 noiembrie 2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca solicitarea inculpatului, de a se prezenta la data de 13 noiembrie 2006 la Institutul National de Oncologie Budapesta pentru examenul de rezonanta magnetica, nu este fondata, intrucat actul medical din care rezulta necesitatea prezentarii inculpatului la data de mai sus la acest institut a fost avut in vedere de instanta cand a mentinut masura preventiva. De asemenea, s-a aratat ca inculpatul nu a facut nicio dovada ca analizele efectuate pana in prezent la Budapesta nu se pot efectua si la clinicile de specialitate din Romania si, cum temeiurile care au determinat luarea masurii preventive subzista, pentru a se asigura o mai buna administrare a probelor in faza de judecata, se impune respingerea cererii inculpatului.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul solicitand casarea incheierii si incuviintarea de a parasi tara in perioada aratata. S-a motivat ca, pentru boala grava de care sufera, tumoare maligna a rinichiului si tumoare maligna a osului cranian, este tratat cu un medicament aflat in faza experimentala care nu poate fi administrat decat de Institutul Oncologic din Budapesta, fiind planificat pentru examinare medicala la data de 13 noiembrie 2006.
Fata de lipsa unei prevederi exprese privind dreptul la recurs impotriva unei astfel de incheieri, curtea a pus in discutie admisibilitatea recursului declarat.
Inculpatul a apreciat ca recursul este admisibil, intrucat o astfel de masura trebuie sa aiba cale de atac, in timp ce procurorul a considerat ca, fata de prevederile art.141 Cod procedura penala, recursul este inadmisibil.
Potrivit art.141 alin.1 Cod procedura penala, a carui denumire marginala este "calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive", incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive poate fi atacata separat cu recurs. In aceleasi alineat, se prevede expres ca incheierea prin care instanta respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.
Cum este lesne de observat, inculpatul nu a solicitat revocarea sau inlocuirea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, ci numai incuviintarea de parasire a tarii pe o durata de cateva zile pentru tratament medical, astfel ca incheierea de respingere a acestei cereri nu poate fi asimilata incheierii de respingere a cererii de inlocuire a masurii preventive.
Avand in vedere dispozitiile art. 53 alin.2 din Constitutie, potrivit carora restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu poate aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii si tinand seama ca atat respingerea incuviintarii, cat si o incuviintare gresita pot avea consecinte grave si ireparabile, in lipsa unei reglementari exprese, curtea apreciaza ca se impune un control judiciar al incheierii de solutionare a cererii de incuviintare de parasire a localitatii sau tarii.
Verificand incheierea atacata, se constata ca inculpatul a facut dovada ca, inca din luna februarie 2006, se afla intr-un tratament medical experimental la Institutul National de Oncologie Budapesta, acesta fiind diagnosticat cu tumora maligna a rinichiului si tumora maligna secundara a osului cranian. Potrivit procedurii stabilite, acesta trebuie sa se prezinte periodic la acest institut din Ungaria, urmatoarea data fiind pentru 13 noiembrie 2006.
Imprejurarea ca, la data cand s-a luat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, instanta avea cunostinta de aceasta procedura nu este de natura a duce la respingerea cererii, astfel cum gresit a considerat prima instanta, atat timp cat acest tratament este singura speranta de viata a inculpatului. De asemenea, in conditiile in care este de notorietate ca aceasta boala grava nu are inca un tratament clasic, nu i se poate pretinde inculpatului sa se trateze la clinicile de specialitate din Romania, in exercitarea dreptului la viata inculpatul avand libertatea sa decida cum considera ca este mai bine pentru el.
Incuviintarea de a parasi tara, pe o durata de cateva zile, cu atentionarea inculpatului asupra consecintelor nerevenirii in tara, nu contravine scopului pentru care s-a instituit masura preventiva.
(Decizia penala nr.573 din 3 noiembrie 2006)