Acordarea daunei materiale in temeiul Legii 221/2009. Sentinta civila nr. 747 din data de 29.04.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin actiunea introdusa pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 503/110/2012, reclamanta C.A. a chemat in judecata pe paratii Guvernul Romanie - Directia Pentru Coordonarea Aplicarii Legii Nr.10/2001 si Statul Roman prin M.F.P. solicitand instantei acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral si daune materiale.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca:
Tatal sau, T.G., decedat in anul 1980, a fost condamnat pe teme politice prin sentinta 106/15.05.1959 la 25 ani munca silnica, 10 ani degradare civica si confiscarea totala a averii. A fost arestat la data de 16.12.1958 si eliberat la data de 22.06.1964 din Penitenciarul Botosani. A efectuat 5 ani, 5 luni si 25 zile de detentie.
Pentru confiscarea averii, dosarul a fost intocmit conform Legii 10/2001, se afla spre solutionare din anul 2003 la Guvernul Romaniei (Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii) si inregistrat sub nr. 11422/CC.
Nici pana in 2012 nu a fost inca repartizat la vreun evaluator, asa dupa
cum reiese din adresa RG 5212/L10/1452/14.02.2011.
In dovedire, reclamanta a depus inscrisuri: sentinta de condamnare nr.106 din 15 mai 1959 pronuntata de Tribunalul Militar al Regiunii a- II-a Militara Bucuresti, Colegiul de fond in dosarul nr.1099/1959 ;biletul de iesire din detentie nr.3864/1964 eliberat de Penitenciarul Botosani, actul sau de nastere ,
actul sau de casatorie, actul de deces al tatalui sau, numitul T.G., adresa nr. RG/5212/L10/1452/14.02.2011 emisa de Guvernul Romaniei - Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Directia pentru coordonarea aplicarii Legii nr.10/2001.
Cadrul procesual initial fixat prin cuprinsul cererii de chemare in judecata a fost modificat la termenul din 23.04.2012, cand reclamanta, prin aparator a precizat ca intelege sa se judece exclusiv in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin M.F.P. si a cuantificat daunele solicitate la suma de 150 000 lei pentru daunele morale si 200 000 lei pentru despagubirile materiale.
Bunurile confiscate prin procesul verbal din 8.08.1959 pentru care se solicita acordarea de despagubiri materiale au fost indicate de catre reclamanta ca fiind: o casa de locuit, dependinte, beci, hambar (fila 144 dosar instanta).
In conformitate cu prevederile art.4 al.3 din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanta a solicitat CNSAS dosarul in care a fost pronuntata condamnarea autorului reclamantei, numitul T.G., document aflat la filele 53-158 dosar instanta.
Paratul Statul Roman prin M.F.P. a formulat intampinare invocand exceptiile inadmisibilitatii capetelor de cerere referitoare la acordarea daunelor morale si a celor pentru bunurile imobile confiscate.
Apreciind ca nefinalizarea procedurilor privind acordarea de despagubiri in temeiul Legii nr.10/2001 la data promovarii prezentei cauze deschide reclamantei calea unei actiuni pentru obtinerea de despagubiri in baza Legii nr.221/2009, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la acordarea daunelor materiale pentru bunurile imobile confiscate ca urmare a condamnarii pe nedrept.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Reclamanta C.A. este descendent gradul I a numitului T.G. (decedat la 25.06.1980).
Prin sentinta civila nr.106/15.05.1959 pronuntata de Tribunalul Militar al regiunii a II a Militara Bucuresti autorul reclamantei a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica si 10 ani degradare civica cu confiscarea totala a averii pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinii sociale prevazute de art.209 pct.1 Cod penal, pedeapsa redusa la 6 ani inchisoare corectionala prin Decizia nr.16/1963 a Plenului Tribunalului Suprem al R.P.R.
Conform procesului verbal de confiscare incheiat la 8.08.1959 (fila 40), in baza sentintei penale de condamnare, autorului reclamantei i-au fost confiscate urmatoarele bunuri imobile: o casa de locuit compusa din 2 camere si o sala construita din lemn si pamant in camere avand dusumea acoperita cu dranita, un hambar de circa 6 m lungime avand dotarea un coser si o magazie acoperite cu dranita, un beci de piatra, un grajd de vite cu doua camere acoperit cu dranita.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la acordarea daunelor morale instanta retine ca :
Conform art.5 lit. a) din Legea nr.221 din 2 iunie 2009, privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:” Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art.4 alin.(4), in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.”
Prin Decizia nr.12/2011 din 19/09/2011, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.789 din 07/11/2011 privind recursul in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat:
„Stabileste ca, urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1.358/2010 si nr.1.360/2010, dispozitiile art.5 alin.(1) lit. a) teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.”
In aplicarea deciziei mentionate, obligatorii conform art.3307 Cod procedura civila, instanta, constatand ca la data pronuntarii prezentei hotarari nu mai exista temeiul juridic in baza caruia reclamanta si-a fundamentat capatul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge cererea privind acordarea daunelor morale in temeiul acestei exceptii.
In ceea ce priveste acordarea despagubirilor materiale, conform art. 5 al.1 lit. b :” Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. (4), in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Conform adresei nr. RG/5212/L10/1452/14.02.2011 emisa de Autoritatea Nationala pentru restituirea proprietatilor (fila 8) procedura administrativa privind solutionarea notificarii pe care reclamanta a depus-o in temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea/obtinerea de despagubiri pentru bunurile confiscate in temeiul sentintei penale de condamnare a tatalui sau nu este finalizata, la aceasta autoritate fiind in lucru dosarul ce contine Dispozitia nr.12/2006 emisa de Primarul comunei O. prin care se respingea cererea de restituire in natura a imobilelor ce au facut obiectul notificarii nr.211/2001 si se propun acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, se constata ca dupa 12 ani de la data notificarii si 7 ani de la data emiterii Dispozitiei Primarului comunei O., reclamanta nu a obtinut despagubirile cuvenite pentru bunurile imobile confiscate autorului sau, cererea sa urmand a fi satisfacuta in baza Legii nr.221/2009, cu atat mai mult cu cat acordarea de despagubiri in conditiile prevazute la alin. (1) lit. b) atrage incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare (art.5 al.5 din Legea nr.221/2009).
Pentru considerentele expuse, instanta va admite capatul de cerere referitor la acordarea de despagubiri reprezentand doar echivalentul bunurilor imobile confiscate conform procesului verbal din 8.08.1959 si solicitate de catre reclamanta prin inscrisul aflat la fila 144, nu si pe cel al bunurilor mobile evaluate de catre expert: casa cu dependinte, hambar (coser si 1 magazie), beci si grajd, retinand ca valoare totala a acestor despagubiri suma de 95.155 lei stabilita prin expertiza H.C.
Instanta va retine aceasta valoare ca reprezentand valoarea despagubirilor si nu cea indicata de catre parat in cuprinsul raportului de expertiza extrajudiciara, evaluarea acestor bunuri facandu-se in mod corect de catre expert la valoarea de piata a imobilelor in aplicarea prin analogie a art.10 al.8 din Legea nr.10/2001, cuantum care, de altfel, se apropie de cel indicat de parat avand in vedere ca in expertiza extrajudiciara valoarea imobilelor nu continea si TVA-ul.
In mod corect expertul a aplicat coeficientul de reducere de 10% pentru proces pe rol avand in vedere metoda de evaluare prin care s-au stabilit despagubirile - valoarea de piata, astfel incat sub acest aspect nu pot fi retinute nici obiectiunile reclamantei la raportul de expertiza.
Admiterea capatului de cerere referitor la acordarea despagubirilor reprezentand echivalentul bunurilor imobile confiscate atrage si aplicarea prevederilor art.274 Cod procedura civila privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata solicitate si dovedite a fi facute de catre reclamanta in cauza pendinte, cheltuieli reprezentand onorariu expert. Instanta va admite exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la acordarea daunelor morale si va respinge capatul de cerere referitor la acordarea daunelor morale ca inadmisibile.