Indeplinirea conditiilor privind raspunderea civila delictuala pentru fapte ce aduc atingere demnitatii si onoarei unei persoane. Sentinta civila nr. 1702 din data de 03.12.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 2460/110/2013 reclamantul S.S. a chemat in judecata pe paratii SC” S.”SA si I.M. solicitand instantei obligarea in solidar la plata echivalentului in lei al sumei de 250.000 euro reprezentand despagubiri banesti pentru prejudiciu moral cauzat prin calomnierea sa precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca: intre el si parata SC S. SA a avut loc un proces de revendicare, actiune care a format obiectul dosarului civil nr. 4744/110/2007 (in prima instanta), respectiv nr. 4744/110/2007* (in caile de atac). |In acest dosar, reclamantul a revendicat fabrica nationalizata de la tatal sau, J.Z., fabrica are a fost identificata prin expertize judiciare si care este ocupata de parati.
Prin doua hotarari judecatoresti, respectiv hotararea primei instante (Tribunalul Bacau) si a instantei de apel (Curtea de Apel Bacau), s-a stabilit ca fabrica ocupata de parati a fost nationalizata de la tatal reclamantului si s-a dispus sa-i fie restituita.
In fata instantei de recurs (Inalta Curte de Casatie si Justitie), paratul I.M., in calitate de reprezentant al paratei SC S. SA, a formulat la data de 13 decembrie 2012 o cerere de preschimbare a termenului de judecata in motivarea careia a afirmat urmatoarele: "... Inalta Curte de Casatie si Justitie sa faca aplicarea corecta a legii si sa nu permita unor impostori sa obtina ceea ce nu li se cuvine ...".
Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul SC S. SA si a modificat solutiile de restituire a imobilului pe care l-a revendicat, insa acest aspect nu inseamna ca reclamantul a solicitat un bun la are nu era indreptatit.
Admiterea recursului SC S. SA nu justifica sub nicio forma atitudinea calomnioasa a paratului I.M., in calitatea sa de administrator al paratei SC S. SA, care a consemnat in cuprinsul unui inscris cu valoare juridica (cerere adresata instantei de judecata) ca reclamantul este un impostor.
De altfel, mai multe instante judecatoresti au respins exceptia lipsei calitatii procesuale active sustinuta de adversarii din mai multe cauze judiciare prin aceste considerente, retinandu-se faptul ca reclamantul il mosteneste exact pe J.Z., cel caruia s-a nationalizat in anul 1948 fabrica ocupata azi de paratii SC S. SA si I.M.
Prin urmare, afirmatiile facute de parati in procesul pe care l-au avut cu reclamantul, constituie afirmatii defaimatoare, care aduc atingere onoarei si reputatiei reclamantului, prin acestea incercandu-se a se induce ideea ca reclamantul a formulat in mod injust si fraudulos actiunea in revendicare a bunului imobiliar detinut de parati.
Arata reclamantul ca drepturile procesuale se exercita cu buna credinta, existand reglementat acest lucru in art.723 din C.p.c. in vigoare la data de la care s-au facut afirmatiile defaimatoare.
Faptul ca in Codul de procedura civila roman nu se precizeaza clar faptul ca partile din proces trebuie sa aiba o conduita de respect reciproc nu inseamna ca legea permite ca una dintre ele sa faca afirmatii calomnioase la adresa adversarului procesual.
Reclamantul considera ca este probata pe deplin afirmatia calomnioasa, avand in vedere ca aceasta este consemnata intr-un inscris semnat si stampilat de parati, inscris depus intr-o cauza aflata pe rolul unei instante judecatoresti, fiind facuta cu scopul evident de a induce ideea ca dansul pretinde in mod injust si fraudulos bunurile detinute de parati.
Afirmatia ca reclamantul este un „impostor” este de natura sa aduca in cel mai grav mod atingere onoarei si reputatiei acestuia, avand in vedere ca prin aceasta s-a urmarit inducerea ideii ca doreste sa-si aproprieze in mod injust si fraudulos bunurile detinute de parati.
Prin urmare, afirmand in mod public, in cadrul unui proces in fata unei instante de judecata paratii au adus o grava atingere onoarei, demnitatii si reputatiei reclamantului si i-au creat un grav prejudiciu moral, doar pentru faptul ca acesta a indraznit sa ceara justitiei sa stabileasca daca ii restituie sau nu imobilul nationalizat abuziv de la tatal sau.
Apreciaza reclamantul ca temeiurile juridice ale raspunderii paratilor sunt cele prevazute de art. 72 Cod civil nou, art. 1357 Cod civil nou in ce priveste pe paratul I.M., art. 1373 Cod civil nou in ce priveste pe parata SC S. SA, art. 1381 si art. 1382.
Paratii au formulat intampinare solicitand instantei admiterea exceptiilor de netimbrare a actiunii, a lipsei calitatii procesual pasive a paratului persoana fizica, iar pe fond respingerea actiunii introductive cu obligarea la plata despagubirilor avand ca temei abuzul de drept.
In motivare se arata ca exceptia de netimbrare se impune avand in vedere dispozitiile art.2 din Legea nr.146/1997, iar exceptia lipsei calitatii procesual pasive avand in vedere calitatea de administrator al paratului persoana fizica.
Pe fondul cauzei, paratii arata ca nu au afirmat in niciun inscris ca reclamantul ar fi un impostor.
Nu poate fi atrasa raspunderea civila a paratului I.M., pentru fapta proprie, intrucat fapta ilicita nu exista, acesta nu a savarsit nicio fapta ilicita, astfel cum rezulta chiar din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre reclamant.
Toate documentele depuse la dosarul civil 4744/110/2007* au fost semnate in calitate de administrator al societatii SC S. SA, continutul acestora a respectat limitele legale, paratul I.M. a actionat in exercitiul drepturilor sale de reprezentant legal al societatii, fara a savarsi, insa o fapta cu caracter ilicit, situate ce nu poate fi incadrata in prevederile art.1353 Cod civil.
Nu exista prejudiciu, simplele afirmatii ale reclamantului cu privire la faptul ca i s-a adus atingere onoarei si demnitatii prin faptele paratului, nu sunt de natura a dovedi un asa-zis prejudiciu cauzat, cat timp nu a fost dovedit si mai mult decat atat, nu exista o fapta ilicita savarsita de parat.
Prejudiciul reprezinta consecinta negativa suferita de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana, ori, asa cum s-a aratat, nu exista fapta ilicita.
Nu exista vinovatie ca atitudine subiectiva a autorului fata de fapta sa ori fata de urmarile acestei fapte, la momentul savarsirii acesteia pentru ca, asa cum s-a aratat nu exista fapta ilicita.
Nu poate fi atrasa raspunderea civila delictuala a societatii SC”S.”SA pentru fapta prepusului sau, intrucat nu exista fapta ilicita savarsita de prepus.
Mai mult decat atat, conditiile speciale pentru raspunderea comitentului nu sunt indeplinite cat timp la data savarsirii faptei nu exista raportul de prepusenie, intrucat domnul I.M. este administratorul societatii, in baza mandatului primit de la A.G.A. si nu se afla intr-un raport de subordonare fata de societate.
Paratii mai arata ca analizand cu atentie afirmatia, singura de acest gen din intregul dosar, se poate observa si constata ca se foloseste pluralul substantivului, respectiv termenul de „impostori”, ori, in speta, exista un singur reclamant, respectiv , S.S., drept urmare se poate observa cu usurinta ca paratul nu a afirmat ca S.S. este impostor, deoarece nu a folosit urmatoarea exprimare „sa nu permiteti unui impostor…” nominalizandu-l pe reclamant.
Utilizarea acestei expresii s-a efectuat in contextul in care toata aceasta perioada in mass-media au fost furnizate stiri potrivit carora o mare parte din documentele pe baza carora s-a cerut restituirea de imobile de catre persoane fizice erau nelegale, revendicarile devenind o adevarata afacere a asa-zisilor „samsari imobiliari”.
Pe de alta parte, in continutul cererii de chemare in judecata si al notelor scrise, reclamantul face referire la afirmatii „calomnioase” sau „defaimatoare” pe care le-ar fi folosit paratul sau pe care le-ar fi insuflat instantei prin inscrisurile depuse de-a lungul timpului in dosarul de revendicare.
Se solicita a se observa ca aceste fapte ilicite nu exista, intrucat in derularea normal a procesului, s-au ridicat o serie de exceptii si s-au efectuat o serie de sustineri in exercitarea in limitele legale a drepturilor procesuale cu scopul de a apara patrimoniul in fata actiunii in revendicare introduse, de a inlatura cerintele reclamantului si de a arata instantelor de ce se impune respingerea actiunii, elemente absolut firesti in cadrul unui litigiu in care partile, in mod evident, se situeaza pe pozitii contrare.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinarea depusa de catre parati (f.68-73 , vol.II ) solicitand respingerea exceptiilor invocate , in plus invederand instantei ca acestia continua sa foloseasca inscrisuri cu caracter rasial, nazist fapt interzis de Legea nr.641/1944 comb. cu art.2 lit.d si art.6 din OUG nr.31/2002.
Paratul I.M. a formulat cerere reconventionala solicitand obligarea reclamantului la plata sumei de 650.000 euro despagubiri pentru daune aduse demnitatii, onoarei si reputatiei si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reconventionale se arata ca intampinarea depusa la dosarul 4744/110/2007* in stadiul procesual al recursului in fata ICCJ de catre S.S. pentru termenul 13.11.2012 (Anexa nr. l), contine o serie neadevaruri si jigniri care, prin atingerea grava adusa demnitatii si onoarei paratului-reclamant, au avut drept consecinta denigrarea si umilirea sa: " Tovarasul M.I. in calitatea sa de sef in intreprinderea Socialista/comunista si de sef al societatii capitaliste SC S. SA…”.
Acesta a participat la procesul de privatizare, a facut parte din Asociatia S. - PAS, asociatie in care a fost desemnat presedinte.
Pe de alta parte, sunt total nerealiste si calomnioase referirile la lipsa bunei - credinte a paratului-reclamant, afirmatii care sunt de natura a aduce atingere grava demnitatii si onoarei sale.
Afirmatiile lui S.S. potrivit carora paratul-reclamnt nu a fost de buna-credinta sunt profund jignitoare, provocandu-i de-a lungul timpului o mare suferinta si vazand ca demnitatea sa este afectata in acest mod.
In acelasi timp, aceste afirmatii sunt de neacceptat, avand in mod evident un caracter calomnios, intrucat, patrimoniu societatii a fost cumparat cu respectarea tuturor formelor legale de la stat; la data incheierii contractelor de vanzare-cumparare actiuni nu exista nici o notificare depusa la FPS sau FPP 11 Moldova.
Reclamantul, sustinand ca avea calitatea de mostenitor ai unei fabrici, putea solicita, oricarui, incepand cu decembrie 1989, restituirea acesteia, nefiind posibil ca cererea lui sa fie formulata dupa 17 ani.
Reclamantul nu a fost impiedicat in niciun mod sa notifice FPS, pana in 1994 - anul incheierii contractul de vanzare-cumparare actiuni, in vederea recuperarii mostenirii sale.
De asemenea, sunt total neadevarate mentiunile reclamantului potrivit carora paratul-reclamant cunostea statutul juridic al patrimoniului pana in 1948 si ca a avut acces la arhiva societatii si la procesul-verbal de nationalizare.
Intampinarea depusa de S.S. la dosarul 4744/110/2007 aflat in fond la Tribunalul Bacau, pentru termenul din 03.08.2009, calomniaza grav actionarii SC S. SA (Anexa nr.2), prin mentiunea facuta, potrivit careia: "... actionarii SC S. SA, incearca in modul mentionat sa fraudeze drepturile si interesele legitime si legale ale paratului-reclamant privitoare la bunul nationalizat de la tatal acestuia".
La data de 03.08.2009, paraul-reclamant era actionar majoritar, deci acuzatia ii este direct adresata.
Aceasta afirmatie formulata de S.S. s-a dovedit total a fi total nereala in contextul in care paratul-reclamant nu numai ca nu a urmarit dizolvarea societatii, dar a facut toate eforturile pentru a mentine intreaga societate - obiectiv atins pana la aceasta data.
In Notele scrise depuse de reclamant pentru termenul din 19.02.2013 -Anexa nr. 24, acesta afirma ca paratul-reclamant a uzat in mod nelegal de acte cu caracter rasial, nazist si facand aceste afirmatii si interpretari nereale si exagerate in cuprinsul notelor scrise, demnitatea paratului-reclamant a fost grav afectata.
Reclamantul a continuat sa aduca atingere demnitatii si onoarei paratului-reclamant prin inscrisurile depuse in dosarul 4744/ 110/2007*, desi, asa cum a mai aratat referirile personale la adresa paratului-reclamant sunt nefondate cat timp acesta a actionat doar in calitate de reprezentant legal al societatii si profund calomnioase, cat timp, fiind afirmatii false si tendentioase, asa cum s-a dovedit, au fost facute cu scopul direct de a-i discredita reputatia si onoarea in fata instantelor de judecata si a avocatilor.
In ceea ce priveste acordarea daunelor morale aduse reputatiei sale, paratul solicita sa fie obligat reclamantul S.S. la plata sumei de 450.000 euro, astfel:
1. 400.000 Euro reprezentand daune morale aduse reputatiei profesionale.
Pentru a dispune astfel, solicita sa se aiba in vedere ca printre obligatiile principale ale paratului-reclamant era si aceea de a asigura fondurile financiare pentru acoperirea cheltuielilor societatii, in conditiile introducerii pe rolul instantelor judecatoresti a unei actiuni neintemeiate (actiunea in revendicare imobiliara ce a facut obiectul dosarului 4744/110/2007*)
In fapt, in aprilie 2007, S. ( Z. ) S. a introdus pe rolul instantelor judecatoresti cererea de revendicare imobiliara ce a facut obiectul dosarului 4744/110/2007* prin care solicita intreaga suprafata de teren a SC S. SA ( 62.33 mp.), precum si fosta fabrica de postav, ce a functionat pana in anul 1948 - litigiul a fost notat in cartea funciara a SC S. SA sub nr. 13138/2007 la cererea lui S. ( Z. ) S.. - Anexa nr.5.
Notarea litigiului la OCPI a echivalat cu blocarea patrimoniului (teren + cladiri ) deoarece nicio banca nu acorda credite avand drept garantie bunuri in litigiu, iar normele legale interzic elaborarea si derularea de proiecte din fonduri europene nerambursabile de catre societati comerciale cu patrimoniu in litigiu.
Incepand cu anul 2007, imaginea paratului-reclamant s-a deteriorat grav fata de institutiile statului, fata de furnizori, fata de salariati, fata de colaboratori, fata de autoritati.
In relatia ca institutiile statului plata cu intarziere a obligatiilor fiscale catre bugetul de stat si local ( sau dupa caz, neplata acestora) a schimbat total imaginea: daca inainte de 2007, paratul-reclamant avea imaginea unui administrator de cuvant, in prezent nu mai este asa deoarece au aparut dificultatile financiare deosebite pe fondul cheltuielilor neprevazute (se are in vedere pozitia acestuia fata de ANAF).
In relatia cu furnizorii: Daca inainte de 2007, paratul-reclamant avea o imagine buna fata de E.E., dupa 2007, datorita insuficientei fondurilor a fost in situatia de a nu putea achita energia electrica, drept pentru care a fost chemat in judecata de E.E. - dosar 17571/180/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bacau.
In relatia cu salariatii : daca inainte de 2007, paratul-reclamant a reusit sa acorde la timp si integral salariile angajatilor, bucurandu-se de respect din partea acestora, in ultimii ani, din cauza intarzierii platii salariilor, imaginea lui s-a deteriorat grav; chiar si la data 31.12.2012 exista salarii restante in suma de 9.964 lei, asa cum rezulta din Balanta de verificare la 31.12.2012 (Anexa nr.6).
Reputatia profesionala a paratului-reclamant a avut mult de suferit atunci cand salariatii au solicitat pe cale judecatoreasca plata salariilor restante ( dosar 7119/110/2009 si dosar 7118/110/2009 - dosare solutionate de Judecatoria Bacau) –(Anexa nr.7).
In relatia cu autoritatile ca urmare a imposibilitatii accesarii de fonduri, intregul patrimoniu a avut de suferit; imaginea cladirilor nu corespunde noului peisaj arhitectural - ele sunt deteriorate, deoarece au suportat un regim de degradare din lipsa de sarpanta sau izolatie noua, conform planse foto (Anexa nr. 8).
In relatia cu oamenii de afaceri si cu potentialii parteneri de afaceri:
Daca inainte de 2007, paratul-reclamant a avut multe invitatii la intrunirile organizate de C.C.I. Bacau, dupa 2007, acest lucru nu s-a mai intamplat atat din cauza prabusirii cifrei de afaceri cat si din cauza imaginii negative create in diverse medii de catre reclamant prin raspandirea unor informatii false potrivit carora este proprietarul imobilului in care isi desfasura activitatea.
In relatia eu colaboratorii -in februarie 2013, reclamantul a dat "lovitura de gratie" imaginii paratului-reclamant, cand a avut loc punerea in executare a Hotararii Tribunalului Bacau.
La acel moment, reclamantul a convocat sedinte in spatiile proprietate privata a SC S. SA, cu colaboratorii SC S. SA, le-a comunicat ca este proprietarul imobilului si le-a cerut sa nu-si mai onoreze obligatiile financiare fata de SC S. SA - conform informatiilor preluate ulterior.
In concluzie traumele psihice suferite in urma stirbirii onoarei si reputatiei paratului-reclamant, au afectat capacitatea de conducere si administrare a societatii, aceasta diminuandu-se cu mult in perioada 2007-2013, - cu precadere in perioada 2010 - 2013, generand consecinte negative in rezultatele economico-financiare ale societatii, asa cum s-a prezentat si argumentat, precum si din urmatoarele considerente:
Cererea de revendicare imobiliara a fost un factor demoralizant, deoarece paratul-reclamant, a fost cumparator de buna-credinta, a facut parte din grupul de persoane fizice apreciate in Asociatia S.-PAS, care a cumparat actiunile detinute de stat - asa cum se poate observa in Contractele de vanzare-cumparare.
Timpul de munca pentru afaceri s-a diminuat, deoarece a trebuit alocat timp pentru pregatirea apararii, in toate fazele procesuale ( fond, apel, recurs) ceea ce a presupus pregatirea tuturor documentelor, cercetare documentara cand a fost necesar, prezenta la termene procesuale, etc.
Frustrarea paratului-reclamant este cu atat mai mare cu cat in perioada in care valoarea bunurilor imobile era foarte ridicata, imobilul nu a putut fi vandut tocmai prin notarea litigiului in cartea funciara, fiind vorba de 6233 mp. teren si 3427 mp. Constructive, asadar, ca pierderea unor afaceri profitabile (investitii, parteneriate, etc.) 250.000 euro reprezentand daune morale aduse reputatiei paratului-reclamant in relatia cu familia.
Diminuarea cifrei de afaceri a dus si la diminuarea dividendelor cuvenite actionarilor, ceea ce a dus la scaderea veniturilor personale ale paratului-reclamant. Singurul venit al d-lui I.M. era venitul obtinut de la SC S. SA ( salarii si dividende), iar scaderea brusca a acestuia a generat o stare de suferinta si de tensiune psihica.
In drept, paratul si-a intemeiat cerere pe dispozitiile art. 1357 si urm. C.civ, art. 1381 C.civ., art. 209 si urm. C.P.C.
In ceea ce priveste probele, in temeiul art. 254 C.P.C, paratul a solicitat proba cu inscrisuri, proba cu martori, precum si orice alte probe a caror necesitate va rezulta din cercetarea judecatoreasca.
Reclamantul a formulat intampinare la cererea reconventionala solicitand disjungerea judecarii cererii reconventionale, suspendarea judecarii acesteia pana la solutionarea plangerii nr.5706/19.11.2012 inregistrata la Consiliul National pentru combaterea discriminarii, iar pe fond respingerea cererii reconventionale.
Contextul in care l-a facut tovaras pe dl. I.M era exact acela ca a stiut ca urma sa participe la privatizarea fostei intreprinderi socialiste I. Bacau, transformata in SC S. SA in baza Legii nr. 15/1990, pe care a recunoscut ca a condus-o incepand cu un moment anterior privatizarii, si al carei statut juridic il stia foarte bine, tocmai pentru ca conducea aceasta societate la data privatizarii.
Domnul I.M. a afirmat ca a fost conducator al persoanei juridice care detine bunurile nationalizate de la tatal reclamantului-parat timp de 23 de ani. Domnul I.M. este nascut in 1962, ceea ce inseamna ca dansul a ajuns conducator fie cand avea 22 de ani, daca se are ca reper anul 2007 cand reclamantul-parat formulat actiunea in revendicare (deci din anul 1984), fie cand avea 28 de ani, daca se are ca reper anul 2013 (deci din 1990). In prima ipoteza, domnul I.M. a ajuns conducator inca de pe bancile facultatii, fapt care este de necrezut, iar in cea de a doua ipoteza doar daca ar fi avut o ascensiune conform nomenclaturii comuniste.
Reclamantul-parat sustine ca paratul-reclamant I.M. uzeaza de acte rasiste si naziste in fata instantelor judecatoresti, folosindu-le ca mijloace de proba pentru a demonstra ca tatal reclamantul nu a fost proprietarul fabricii pe care parata SC S. SA o detine si ca aceasta nu a fost nationalizata.
Sub acest aspect solicita sa se analizeze cu atentie prevederile Legii nr. 641/1944, precum si prevederile art. 2 alin. 1 litera d) si art. 6 din OUG nr. 31/2002.
Prin uzul acelor acte rasiste domnul I.M. incearca sa justifice drepturi dobandire de statul roman in timpul Holocaustului, drepturi pe care apoi le-a dobandit prin privatizarea din 1994. Domnul I.M. invoca Holocaustul ca temei al dobandirii de bunuri de catre sfatul roman. Prin urmare, uzul de asemenea inscrisuri constituie infractiune, intrucat prin intermediul lor se incearca a se justifica ca persecutiile impotriva evreilor sunt temeiuri legale prin care statul roman si romanii au dobandit drepturi legal si legitim asupra bunurilor evreilor.
Respingerea cererii de obligare a reclamantului-parat la o despagubire de 450.000 euro pentru afectarea reputatiei profesionale a paratului-reclamant I.M. in cererea reconventionala paratul-reclamant arata ca prin faptul ca a revendicat bunurile nationalizate de la tatal acestuia in anul 1948 si prin aceea ca a notat litigiul in cartea funciara i-a afectat reputatia profesionala in relatiile cu institutiile si autoritatile statului, cu furnizorii, cu oamenii de afaceri, cu salariatii si fata de familie.
Invedereaza instantei de judecata ca dl. I.M. a cumparat actiunile FPP-ului si ale FPS-ului in anul 1994.
Din anul 1994 si pana in anul 2007 nimeni si nimic nu l-a impiedicat pe dl. I.M. sa faca afaceri. La fel si dupa anul 2007 si pana in prezent.
Doar le facea in raport de obiectul de activitate al societatii, adica in raport de specificul activitatii societare, nicidecum pentru ca reclamantul-parat pretindea niste active imobiliare.
In termen procedural, paratul-reclamant a formulat raspuns la intampinare (filele 64-73 vol. III ).
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si interogatoriul paratului-reclamant.
Prin incheierea din 9.09.2013 Tribunalul s-a pronuntat asupra caracterului actiunii introductive de instanta in sensul existentei cazului de scutire de la plata taxei de timbru in temeiul art.15 lit. f din Legea nr.147/1996.
Cererile reclamantului – parat referitoare la disjungerea cererii reconventionale de cererea de chemare in judecata si suspendarea acesteia au fost respinse pentru considerentele cuprinse in incheierea de la termenul din 7.10.2013.
In baza art.248 al.4 Cod procedura civila instanta a unit exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocate de catre parati cu fondul cauzei.
Asupra cererii de chemare in judecata formulate de catre reclamantul-parat S.S. instanta retine urmatoarele:
Sub nr.4744/110/2007 a fost solutionata, dupa parcurgerea tuturor gradelor de jurisdictie, actiunea civila prin care reclamantul S.S. a chemat in judecata pe paratii SC"S."SA si Municipiul Bacau solicitand instantei sa se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor ce au apartinut autorului sau S. J. situate in Bacau, compuse din teren in suprafata de 6236,6 mp si constructii edificate pe acesta si obligarea paratei SC"S."SA la a lasa in deplina proprietate si linistita posesie aceste imobile.
Prin sentinta civila nr.2079/15.12.2010 Tribunalul Bacau a admis in parte actiunea formulata si a obligat parata SC"S."SA sa lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 6233,6 mp situata in Bacau, precum si fosta fabrica de postav S. S. SA.
Solutia primei instantei a fost mentinuta prin Decizia nr.4/26.01.2012 a Curtii de Apel Bacau instanta care a respins apelurile promovate in cauza.
Prin Decizia nr.793/19.03.2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile promovate de parata SC"S."SA si intervenienta C.E. impotriva Deciziei nr.4/26.01.2012 a Curtii de Apel Bacau a modificat decizia atacata, a admis apelurile declarate impotriva sentintei civile nr.2079/15.12.2010 a Tribunalul Bacau , a schimbat in tot sentinta in sensul ca a respins actiunea formulata de catre reclamant.
In ciclul procesual al recursului, prin cererea inregistrata la 14.12.2012 recurenta SC"S."SA prin administrator I.M. a formulat si depus la dosarul cauzei o cerere de preschimbare a termenului de judecata (f 10-12, vol. I ) in cuprinsul careia isi exprima speranta ca Inalta Curte va face aplicarea corecta a legii si ca nu va permite unor impostori sa obtina ceea ce nu li se cuvine prejudiciind in acest mod subdobanditorii de buna-credinta.
Conventia europeana a drepturilor omului consacra prin art.10 libertatea de exprimare a individului pe care o priveste din dubla perspectiva : drept fundamental al persoanei pe de o parte, si de indatorire si responsabilitate supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege necesare intr-o societate democratica pentru protectia inter alia a reputatiei si drepturilor altora pe de alta parte.
Libertatea de exprimare cuprinsa in principiul constitutional prevazut la art.30 din textul fundamental nu este una absoluta fiind limitata conform art.6 : „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.”
Incalcarea acestora prin depasirea granitelor sferei liberei exprimari deschide persoanei a carei demnitate, onoare, viata particulara sau proprie imagine au fost prejudiciate calea in justitie pentru repararea prejudiciului astfel creat.
In particular, dreptul la demnitate este reglementat prin dispozitiile art.72 din Codul civil :” Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art.75.”
Repararea prejudiciului creat unei persoane cu depasirea acestor limite se poate realiza antrenand raspunderea civila delictuala in conditiile art.1349 si urm. Cod civil. „ Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere prin actiunile sau inactiunile sale drepturilor, sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care cu discernamant incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat sa le repare integral”
Fata de ansamblu probator administrat in cauza instanta apreciaza ca in cauza pendente sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute la art.1357 Cod civil :” Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie este obligat sa il repare.”
Fapta ilicita o reprezinta folosirea termenului de impostori pe care recurenta SC"S."SA prin administratorul sau I.M. l-a utilizat in cuprinsul cererii de preschimbare a termenului de judecata, cerere adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Tribunalul apreciaza ca termenul de „impostori” folosit nu era indispensabil pentru comunicarea solicitarii adresate instantei de judecata, acesta relevand intentia evidenta de a-l ofensa pe intimatul din cauza (reclamant in prezentul dosar), cu atat mai mult cu cat respectiva afirmatie nu avea nicio baza factuala : doua instante de judecata, Tribunalul Bacau, respectiv Curtea de Apel Bacau statuasera prin hotarare definitiva si executorie cu privire la indreptatirea numitului S. S. de a solicita recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra imobilelor ce au apartinut autorului sau pe linie paterna.
La data formularii cererii de preschimbare a termenului de judecata a recursului, cerere prin care reclamantul S.S. a fost considerat impostor, acesta se afla in posesia Deciziei definitive si executorii a Curtii de Apel Bacau nr.4/26.01.2012 in baza careia, in mod legal, a procedat la declansarea executarii silite impotriva societatii SC”S.”SA BACAU.
Executarea silita a unei hotarari judecatoresti de catre partea care a obtinut castig de cauza nu transforma creditorul obligatiei intr-un impostor, in sens contrar drepturile obtinute in instanta fiind lipsite de insasi substanta lor.
Dreptul la a carui executare silita a procedat reclamantul era unul recunoscut definitiv de catre instantele de judecata, normele executional civile permitand partii care a avut castig de cauza sa isi execute silit colitigantul in baza unei hotarari executorii si definitive, chiar daca nu irevocabile. In aceasta situatie, pe deplin aplicabila in cauza, sunt lipsite total de baza factuala afirmatiile recurentilor si transpare cu evidenta intentia de a ofensa partea careia i-a fost recunoscut dreptul.
Conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia acordarii daunelor morale, acestea reprezinta repararea sentimentului de frustrare, suferinta psihica a unei persoane care si-a vazut incalcat dreptul ocrotit de lege.
Tribunalul constata, avand in vedere circumstantele cauzei, ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral, ca urmare a faptei ilicite savarsite cu vinovatie de catre parati , prejudiciu creat ca urmare a incalcarii dreptului sau la demnitate si onoare, fiind astfel indeplinite conditiile existentei raspunderii civile delictuale.
In aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, in temeiul art.1357 si art.1381 Cod civil instanta va admite in parte actiunea si va obliga paratii I.M. si SC”S.”SA BACAU la repararea prejudiciului moral incercat de reclamant, prejudiciu pe care il apreciaza la suma de 45000 lei.
Calitatea procesual pasiva a paratului I.M. a fost retinuta avand in vedere dispozitiile art.219 Cod civil (Faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Faptele ilicite atrag si raspunderea personala si solidara a celor care le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti) si calitatea de administrator al si reprezentant legal al societatii SC”S.”SA BACAU sub semnatura caruia a fost formulata cererea de preschimbare a termenului de judecata.
Instanta va respinge cererea paratilor privind obligarea reclamantului-parat la plata despagubirilor avand ca temei abuzul de drept, solicitarea in instanta a recunoasterii si repararii unui drept subiectiv pretins incalcat neputand echivala cu abuzul de drept in lipsa dovedirii de catre partea adversa a exercitarii abuzive a drepturilor sale procesuale prin incalcarea drepturilor paratilor, simpla afirmatie neechivaland din punct de vedere juridic cu dovada celor afirmate.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de catre paratul I.M. instanta retine ca se solicita obligarea reclamantului la plata daunelor morale pentru prejudicii aduse demnitatii, onoarei si reputatiei intrucat prin intampinarea depusa in dosarul nr.4744/110/2007* in recurs la ICCJ pentru termenul din 13.11.2012 reclamantul din prezenta cauza a mentionat ca :” Tovarasul M.I. in calitatea sa de sef in intreprinderea socialist/comunista si de sef al societatii capitaliste …”
De asemenea, reclamantul ar fi facut o serie de aprecieri in aceeasi maniera folosind apelativul tovaras.
Fata de probatoriul administrat in cauza (inscrisuri si depozitia martorilor) instanta apreciaza ca paratul-reclamant nu a facut dovada ca prin folosirea apelativului tovaras, reclamantul a adus atingere drepturilor sale fundamentale pretins incalcate, care sa fie de natura a conduce la recunoasterea acestei incalcari si obtinerii de reparatii pe cale judiciara.
Convingerea instantei se raporteaza la contextul/circumstantele concrete ale dosarului in care s-a folosit cuvantul „tovaras”, avand in vedere istoricul privatizarii societatii detinatoare a bunurilor imobile revendicate (intreprindere de stat transformata in societate comerciala pe actiuni si ulterior privatizata prin vanzarea de actiuni de catre FPS II Moldova), precum si apartenenta ca membru la partidului comunist al paratului - reclamant (raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriu), termenul de „tovaras” in acest context, desi contine o anumita doza de exagerare, nu poate avea decat, cel mult un sens peiorativ.
Depozitiile martorilor audiati in cauza nu au relevat imprejurari de natura a demonstra ca actiunea legala a reclamantului de executare silita ar fi putut aduce onoarei si reputatiei paratului-reclamant, martorii audiati precizand, pe de o parte ca nu il cunosteau ca persoana pe reclamatul-parat, si ca actiunea de executare silita le-a creat doar o indoiala asupra calitatii de proprietar al societatii asupra spatiului inchiriat nu si asupra reputatiei sale.
Inscrisurile depuse in sustinerea cererii reconventionale nu au dovedit si nu au format instantei convingerea ca faptele imputate reclamantului au fost de natura a aduce atingere valorilor reclamate a fi fost incalcate, pe langa lipsa fapte ilicite lipsind si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita pretins savarsita si prejudiciu reprezentand daune morale aduse reputatiei profesionale, reputatiei paratului-reclamant in relatia cu familia, in relatia cu furnizorii, cu mediul de afaceri si salariatii.
Pentru considerentele expuse, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, instanta va respingere cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant I.M. ca neintemeiata.
Instanta va lua act ca reclamantul va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.