Raspunderea pentru prejudicii din accidente a IPJ si a administratorului drumurilor Decizie nr. 113 din data de 01.02.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 823 din 12.03.2012 Judecatoria Onesti a respins cererea formulata de reclamantul L.V. impotriva paratilor: I.P.J. Bacau - P. Statiunii Tg.Ocna, Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. - si D.R.D.P..
In motivarea sentintei s-a aratat ca:
Reclamantul a solicitat prin cererea introductiva ca prin hotararea pe care o va pronunta sa oblige paratii sa ii acorde ca despagubire materiala suma de 5445 euro (echivalent cu 23.295 lei la un curs BNR de 4,2784 lei/euro) reprezentand contravaloarea autoturismului M. distrus in accidentul suferit de reclamant in data de 15.08.2008.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul arata ca in data de 15.08.2008 se deplasa cu autoturismul M. din directia Onesti catre Darmanesti, la iesirea din Tg. Ocna, intr-o curba, a fost orbit de farurile unei masini care venea din fata pe acelasi sens de mers, a incercat sa o evite, a tras de volan dreapta, dar din cauza carosabilului inalt a cazut in sant in apropierea caii ferate, masina fiind distrusa in proportie de 50%. Reclamantul considera ca vinovati de producerea acestui incident rutier si de distrugerea masinii sale sunt paratii deoarece P. trebuia sa identifice proprietarul camionului care stationa nesemnalizat pe celalalt sens de mers pe partea carosabila, iar administratorul drumului nu trebuia sa lase platforma carosabilului atat de inalta.
In drept cererea este motivata pe dispozitii din O.G. 43/1997, O.G. 195/2002, art. 998, 999 Cod civil.
Reclamantul si-a completat cererea in sedinta din 5.12.2011 (fila 51) in sensul argumentelor de drept pentru angajarea raspunderii paratului IPJ Bacau, si anume art. 26 din Legea 218/2002.
La termenul din 23.01.2012 instanta a pus in discutia partilor exceptiile invocate de parati prin intampinarile depuse la dosar si a respins toate exceptiile, considerentele fiind consemnate in incheierea de sedinta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal seria CC nr. 1397049 intocmit de I.P.J. Bacau – P. Statiunii Tg. Ocna la data de 15.08.2008 reclamantul a fost sanctionat contraventional cu „avertisment” pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 114 alin. 2 din HG 1391/2006 care prevede: „(2) Pe timpul noptii, la apropierea a doua vehicule care circula din sensuri opuse, conducatorii acestora sunt obligati ca de la o distanta de cel putin 200 m sa foloseasca luminile de intalnire concomitent cu reducerea vitezei. Cand conducatorul de autovehicul se apropie de un autovehicul care circula in fata sa, acesta este obligat sa foloseasca luminile de intalnire de la o distanta de cel putin 100 m.”, si art. 123 lit. b („Conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h in localitati sau 50 km/h in afara localitatilor, in urmatoarele situatii: … b) in curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau in care vizibilitatea este mai mica de 50 m”), avand in vedere ca in data de 15.08.2008, ora 3,45, circuland pe DN 12A in cartierul P. pe raza statiunii Tg. Ocna cu autoturismul M., nu a adaptat viteza de deplasare la conditiile de drum, a tras de volan dreapta pentru a evita un camion stationat si s-a rasturnat in santul din partea dreapta a carosabilului.
Reclamantul a formulat plangere impotriva acestui proces verbal, ce a facut obiectul dosarului nr. 4024/270/2008 solutionat prin sentinta civila nr. 3308/26.11.2008 in sensul respingerii plangerii.
Prin decizia civila nr. 95/19.01.2010 Tribunalul Bacau a casat sentinta civila mentionata si a trimis cauza la rejudecare considerand ca se impune efectuarea unei expertize.
In rejudecare cauza a fost inregistrata sub nr. 2924/270/2010, a fost efectuata o expertiza auto, iar prin sentinta civila nr. 3098/03.11.2010 instanta a admis plangerea si a anulat procesul verbal, sentinta care a ramas irevocabila.
Avand in vedere ca procesul verbal de contraventie a fost anulat, reclamantul sustine ca raspunderea pentru prejudiciul suferit prin avarierea autoturismului sau apartine paratilor, in temeiul dispozitiilor art. 998-999 din Codul civil din 1864, aplicabil in speta fata de momentul producerii incidentului rutier.
Conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratilor in conditiile art. 998-999 Cod civil sunt: fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul si legatura de cauzalitate.
Instanta a respins proba cu expertiza judiciara avand in vedere data producerii incidentului rutier (15.08.2008) si sustinerile reclamantului care implica cercetari la fata locului imediat dupa incident. Din aceleasi considerente, instanta a avut in vedere, ca probe extrajudiciare, inscrisuri si concluziile expertizei auto efectuate in dosarul atasat, precum si considerentele sentintei civile nr. 3098/3.11.2010 care intra in puterea lucrului judecat prin ramanerea irevocabila a sentintei.
Astfel, instanta a retinut in considerentele acestei sentinte irevocabile, ca „date fiind imprejurarile producerii accidentului, se poate retine fara echivoc faptul ca petentul s-a aflat in fata unui caz fortuit”, iar cazul fortuit este o imprejurare care inlatura vinovatia in materia raspunderii civile delictuale. In consecinta, nefiind indeplinita conditia vinovatiei paratilor in producerea prejudiciului in patrimoniul reclamantului, nu poate fi angajata raspunderea acestora in temeiul art. 998-999 Cod civil.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a respins cererea reclamantului.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul L.V. Aceasta a criticat solutia data de prima instanta sub urmatoarele aspecte:
In mod gresit prin sentinta recurata s-a considerat ca efectul retinerii cazului fortuit in favoarea recurentului reclamant se rasfrange si asupra vinovatiei paratilor. Instanta nu a motivat in drept solutia data si s-a pronuntat asupra unei aparari care nu a fost invocata de parati. De asemenea, instanta a incalcat dreptul la aparare al reclamantului respingand cererea de amanare formulata de acesta. In plus, instanta nu s-a pronuntat asupra probei cu interogatoriul paratelor, desi aceasta proba a fost solicitata. A mai aratat recurentul ca prima instanta nu a interpretat corect probatoriul administrat in cauza. Din expertiza efectuata in dosarul privind anularea procesului verbal de contraventie rezulta ca singurele cauze care au condus la producerea accidentului au fost prezenta camionului pe partea carosabila si inaltimea exagerata a drumului public. In acest context s-a apreciat ca manevra de evitare a autoturismului intrat pe contrasens a fost fortuita. Faptele imputabile IPJ constau in nesupravegherea drumului public sub aspectul stationarii ilegale a camionului si sub aspectul faptului ca pe sectorul de drum respectiv nu era asigurata exploatarea drumului in conditii de siguranta, partea carosabila fiind nejustificat de inalta. Fapta imputabila administratorului drumului public consta in starea tehnica necorespunzatoare a drumului si nesemnalizarea corespunzatoare a starii carosabilului. De asemenea, recurentul a aratat ca si celelalte conditii ale declansarii raspunderii delictuale a paratilor (raportul de cauzalitate, vinovatia si prejudiciul) au fost dovedite in speta.
In concluzie, recurentul a solicitat modificarea sentintei si admiterea actiunii.
In drept, recurentul a invocat art. 309 pct. 7, 8 si 9 CPC 1865, art. 26 din Legea 218/2002, art. 5 al. 6 din O.U.G. 195/2002, art. 40 al. 1 din O.G. 43/1997.
In recurs intimatii nu au depus intampinare si nu s-au administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, instanta constata urmatoarele:
Astfel cum s-a aratat si in cererea de recurs, in mod gresit prima instanta a retinut in favoarea intimatilor parati intervenirea cazului fortuit retinut in mod irevocabil prin sentinta civila nr. 3098/03.11.2010 a Judecatoriei Onesti in favoarea recurentului reclamant. In considerentele sentintei mentionate s-a retinut cazul fortuit ca element care inlatura caracterul contraventional al faptei savarsite de recurentul reclamant, iar acest efect nu se poate extinde si in favoarea intimatilor parati ca element care inlatura vinovatia acestora in materia raspunderii delictuale.
Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza sa analizeze in cele ce urmeaza daca in speta sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale.
Astfel, in ceea ce priveste prejudiciul, acesta consta in deteriorarea totala a autoturismului M., proprietatea recurentului reclamant, din certificatul de radiere aflat in copie la fila 37 dosar fond rezultand ca acesta a fost radiat ulterior accidentului. Cuantumul prejudiciului, de 5445 Euro (raportat la pretul platit de catre recurent cu un an inainte de accident, de 6050 Euro), nu a fost contestat de catre intimatii parati.
In ceea ce priveste fapta ilicita, vinovatia si legatura de cauzalitate, instanta constata:
In considerentele sentintei civile nr. 3098/03.11.2010 pronuntata de Judecatoria Onesti s-a constatat cu putere de lucru judecat faptul ca evenimentul rutier in urma caruia a fost avariat autoturismul recurentului a avut drept cauze stationarea unui camion pe sosea, in curba (greu de identificat datorita faptului ca era noapte si era mascat de curba), precum si diferenta de nivel dintre acostament si partea carosabila. De asemenea, s-a constatat faptul ca intimata de atunci, care aceeasi calitate si litigiul de fata, respectiv I.J.P. Bacau, nu a efectuat cercetari in ceea ce priveste conditiile in care a avut loc incidentul, limitandu-se sa completeze procesul verbal la rubrica declaratiile contravenientului.
Pe cale de consecinta, in litigiul de fata instanta este tinuta de principiul puterii lucrului judecat la retinerea in sarcina I.J.P. Bacau a nerespectarii dispozitiilor legale referitoare la constatarea si solutionarea accidentelor de circulatie rutiera din care au rezultat numai pagube materiale. Conform Metodologiei privind constatarea si solutionarea acestui tip de accidente, daca in urma analizarii situatiei rezultate in urma cercetarilor efectuate la sediul formatiunilor de politie rutiera nu se poate desprinde o concluzie clara privind imprejurarile in care a avut loc evenimentul, lucratorul de politie trebuie sa se deplaseze la fata locului pentru a efectua o cercetare amanuntita, inclusiv fotografii judiciare.
Prin incalcarea acestor norme legale, recurentul a fost pus in imposibilitate de a se indrepta impotriva proprietarului camionului care stationa neregulamentar pe carosabil.
De asemenea, instanta constata ca acelasi intimat a concurat la producerea prejudiciului si prin nerespectarea dispozitiilor art. 2 din O.U.G. 195/2002 astfel cum era in vigoare la data producerii accidentului, potrivit carora „indrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile publice se fac de catre P. rutiera din cadrul I.G.P. Romane, care are obligatia sa ia masurile legale in cazul in care constata incalcari ale acestora”. Astfel, la data si locul producerii accidentului, starea tehnica a drumului public era necorespunzatoare iar acest lucru nu era semnalizat prin indicatoare, dispozitive speciale sau marcaje conform art. 5 al. 1 din O.U.G. 195/2002.
In ceea ce il priveste pe intimata CNADNR, instanta constata:
Conform art. 4 al.1 lit. a) din O.U.G. 84/2003 asa cum era in vigoare la data accidentului C.N.A.D.N.R. are ca obiect principal de activitate „proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, intretinerea si exploatarea autostrazilor si drumurilor nationale in scopul desfasurarii traficului rutier in conditii de siguranta a circulatiei”, iar conform art. 5 din acelasi act normativ „potrivit obiectului sau de activitate C.N.A.D.N.R. asigura conditii de siguranta a circulatiei pe autostrazi si drumuri nationale deschise circulatiei publice, exercitand atributiile care ii revin conform legii”.
Conform art. 5 al. 6 din O.U.G. 195/2002 „in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii”.
De asemenea, conform art. 5 al. 1 din acelasi act normativ, „administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mentina in stare corespunzatoare”.
Conform art. 40 din O.G. 43/1997 „drumurile trebuie sa fie semnalizate si mentinute de catre administratorul drumului in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii traficului in conditii de siguranta”.
Totodata, potrivit art.122 lit. a) si b) din O.U.G. 195/2002 Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului are printre atributii luarea masurilor
pentru mentinerea permanenta in stare tehnica buna a drumurilor pe care le administreaza si luarea masurilor pentru instalarea, aplicarea si intretinerea mijloacelor de semnalizare rutiera, precum si a echipamentelor destinate sigurantei circulatiei pe drumurile din administrarea sa, cu respectarea standardelor in vigoare.
Prin neindeplinirea acestor obligatii legale de catre intimata CNADNR, partea carosabila pe sectorul de drum unde a avut loc accidentul era mult inaltata fata de acostament, iar starea necorespunzatoare a drumului public nu era semnalizata.
Este adevarat ca intimata C.N.A.D.N.R. nu a fost parte in litigiul finalizat cu sentinta civila nr. 3098/3.11.2010 a Judecatoriei Onesti, astfel ca nu este aplicabil principiul puterii de lucru judecat. Tribunalul va retine insa existenta faptei si a legaturii de cauzalitate constatate prin aceasta hotarare judecatoreasca deoarece ea are caracterul unei probe in prezentul litigiu, iar intimata nu a facut dovada contrara.
In ceea ce priveste apararea C.N.A.D.N.R. conform careia la data producerii accidentului sectorul de drum era predat executantului lucrarilor de reabilitare, instanta apreciaza ca acest lucru nu este relevant decat eventual intr-o actiune in regres a administratorului drumului impotriva executantului deoarece obligatiile legale ce incumba acestei intimate nu sunt prevazute doar in situatia in care pe sectorul de drum nu se efectueaza lucrari de catre un antreprenor sau executant, ci ele subzista in toate situatiile.
Avand in vedere aceste considerente, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 C.civ. din 1864 in ceea ce ii priveste pe intimatii parati I.J.P. Bacau si CNADNR, iar in temeiul art. 1003 din acelasi act normativ raspunderea acestora este solidara.
In ceea ce o priveste pe intimata parata D.D.P. Iasi, instanta constata ca actiunea indreptata impotriva acesteia este neintemeiata, obligatia de mentinere permanenta in stare tehnica buna a drumurilor si luarea masurilor pentru instalarea, aplicarea si intretinerea mijloacelor de semnalizare rutiera, precum si a echipamentelor destinate sigurantei circulatiei pe drumurile incumband administratorului drumului.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 312 si 304 ind. 1 Cod procedura civila 1865 Tribunalul va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata si va admite actiunea formulata in contradictoriu cu I.J.P. Bacau si CNADNR.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila 1865, intimatii I.P.J. si C.N.A.D.N.R. vor fi obligati, in solidar, la plata sumei de 2265 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.