Pretentii

Pronuntand sentinta civila nr.1900/15.06.2010 Judecatoria Onesti a admis in parte actiunea formulata de reclamantul A.I., domiciliat in Onesti, impotriva paratei M.A., domiciliata in Onesti, si a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 1728 lei.
Conform art. 274 Cod de procedura civila parata a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 150 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca prin cererea inregistrata pe rolul sau la data de 19.02.2010 sub nr. 1309/270/2010, reclamantul A.I., domiciliat in Onesti, a chemat in judecata pe parata M.A., domiciliata in Onesti, solicitand restituirea sumei de 1.500 lei care i-a fost oprita prin poprire la Casa de Pensii, intrucat are calitatea de girant al paratei in baza contractului de imprumut nr. 90/03.07.2007 si restituirea sumei de 1.500 lei pe care i-a dat-o paratei cu titlu de imprumut si care facea parte din suma de 2.400 lei imprumutata de reclamant de la banca.
La termenul din 15.06.2010, reclamantul a modificat petitul primului capat de cerere , solicitand 1728 lei.
Parata a incheiat cu C.A.R. I.F.N. Onesti un contract de imprumut – nr. 90/3.07.2007 – in care reclamantul are calitatea de girant. Pentru ca parata nu si-a platit ratele de rambursare, a fost infiintata poprire pe veniturile reclamantului (pensie), retinandu-i-se, conform adresei nr. 26878/8.06.2010, emisa de Casa Judeteana de Pensii Bacau, suma de 1728 lei, in perioada noiembrie 2008 – iunie 2009.
Reclamantul – fidejusor a renuntat la beneficiul de discutiune prevazut de art. 1662 Cod civil, astfel ca raporturile cu creditoarea sunt guvernate de principiul conform caruia in caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate sa urmareasca direct pe fidejusor, pentru executarea creantei, fara ca aceasta urmarire sa fie conditionata de o prealabila urmarire a debitorului principal (art. 1663 Cod civil).
Potrivit art. 1669 alin. 1 Cod civil, daca fidejusorul a platit datoria, el se poate intoarce impotriva debitorului si aceasta chiar in situatia in care a garantat fara stirea debitorului.
Fidejusorul poate recupera de la debitor suma platita creditorului si cheltuielile pe care le-a facut dupa ce a notificat debitorul despre inceperea urmaririi (art. 1669 al. 2-4 Cod civil).
Temeiul regresului il constituie subrogatia legala in drepturile creditorului platit (art. 1108 pct. 3 si art. 1670 Cod civil).
Asa fiind, instanta a admis primul capat de cerere si a obligat pe parata la plata sumei de 1728 lei si 150 lei cheltuieli de judecata.
Cu privire la pretinsul imprumut de 1500 lei, instanta a dat eficienta dispozitiilor art. 1191 al. 1 Cod civil, conform carora, dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata.
Reclamantul a solicitat numai proba cu un martor referitor la acest capat de cerere, ceea ce este impotriva legii.
Ca urmare, capatul de cerere privind restituirea imprumutului de 1500 lei a fost respins.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs d-l I.A. solicitand admiterea actiunii sale si pentru suma de 1.500 lei pe care i-a imprumutat-o paratei si poprirea pensiei pe care aceasta o primeste, imprumutul fiind acordat avand in vedere legatura dintre parata si varul recurentului, E.C. si dovedit cu declaratia martorului S.N.
Intimata-parata a formulat intampinare recunoscand ca recurentul-reclamant a girat imprumutul pe care ea l-a obtinut de la CAR Onesti, celelalte pretentii ale acestuia nefiind reale. In dovedirea situatiei sale financiare, intimata a depus la dosar talon de pensie pentru luna octombrie 2010 (f.19 dosar).
Examinand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Investind Judecatoria Bacau prin cererea inregistrata la 19.02.2010 d-l A. I. a solicitat pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care d-na M.A. sa fie obligata la plata sumei de 1500 lei ce i-a fost retinuta din pensie si virata CAR Onesti IFN avand in vedere contractul de imprumut in care reclamantul a avut calitatea de girant dar si la plata unei alte sume, tot de 1500 lei, pe care i-a dat-o paratei cu titlu de imprumut.
Respingand aceasta a doua pretentie a reclamantului, prima instanta a retinut incidenta art.1191 alin.(1) Cod civil, dispozitii potrivit carora dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata, ignorand inca dispozitiile alineatul 3 al aceluiasi articol potrivit carora partile pot conveni ca si in cazul aratat la primul alineat sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna, or, intimata-parata nu s-a opus iar judecatoria a si procedat la audierea martorului S.N (f.28 dosar judecatorie). Conform declaratiei acestui martor, in ianuarie 2008 reclamantul a ridicat bani din societatea bancara la care ii avea depozitati pentru a-si cumpara o masina de spalat, bani din care i-a dat martorului 500 lei dar si paratei 1.500 lei, cu titlu de imprumut, martorul afland la acea data ca parata este sotia unui var al reclamantului.
Tribunalul considera, prin urmare, ca proba testimoniala a devenit admisibila, opozitia paratei nefiind intemeiata pe valoarea obiectului cererii ci pe imprejurarea ca nu il cunoaste pe martor (f.31 dosar judecatorie), cu luarea in considerare, in temeiul art.1198 cod civil, si a unei imposibilitati de natura morala de a preconstitui un inscris doveditor (recurentul-reclamant a aratat ca a acceptat sa o imprumute pe intimata in considerarea legaturii dintre aceasta si varul sau, E.C., legatura care, desi neoficializata, prezenta o oarecare stabilitate (cei doi avand si un copil – f.8 dosar recurs).
Se constata, de asemenea, ca prin proba testimoniala, reclamantul a facut dovada sustinerilor sale, martorul S. N. fiind de fata in momentul in care parata a primit suma de 1.500 lei, motiv pentru care, n temeiul art.312 alin.(1), (2) Cpc, Tribunalul va admite recursul si, modificand in parte sentinta recurata, va obliga parata la plata catre reclamant si a sumei de 1.500 lei, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei si cu precizarea ca modalitatea de executare silita a sentintei astfel executate va putea fi aleasa de creditor ulterior, in functie si de atitudinea debitoarei, care ar putea executa de bunavoie obligatia stabilita in sarcina sa.