Anulare act administrativ

Prin cererea inregistrata sub nr.4902/110/2008, asa cum a fost precizata, reclamanta ASOCIATIA FAMILIALA C G in contradictoriu cu paratele : ANAF – DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU si ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA BACAU, a solicitat ca prin hotarare ce se va pRnunta sa se dispuna anularea Deciziei nr.186/17.04.2008, anularea Raportului de inspectie fiscala FN din 22.01.2008, a Dispozitiei nr.297/24.01.2008 privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala, anularea Deciziilor de impunere nr. 291, 292, 293, 290, 295, 289. 296, 288 si 294/24.01.2008 privind suma totala de 161.367 lei.
In motivarea cererii s-a aratat ca:prin Decizia nr.186/17.04.2008, a fost admisa in parte contestatia formulata impotriva contRlului fiscal FN /22.01.2008, a deciziilor de impunere 288 – 297 si a Raportului de inspectie fiscala FN din 22.01.2008, decizia fiind nelegala pentru urmatoarele considerente :
Inainte de solutionarea contestatiei, parata a trecut la executare silita prin somatia nr.4/40/2/2008/504 din 03.03.2008, fiind invocate titlurile executorii nr.195 – 196/03.03.2008 pentru suma totala de 146.790 lei reprezentand TVA cu accesoriile aferente, contestatia la executare formulata facand obiectul dosarului nr.1188/260/2008 aflat pe Rlul Judecatoriei Moinesti.
In perioada 23.10.2007 – iunie 2008 a fost efectuat o verificare fiscala generala pentru perioada 01.01.2002 – 30.09.2007, intocmindu-se Raportul de inspectie fiscala FN /22.01.2008, in urma careia s-au stabilit o serie de obligatii fiscale suplimentare concluziile fiind netemeinice si nelegale ca si deciziile de impunere ulterioare.
In ceea ce priveste TVA-ul, agentii constatatori au incalcat principiul neretRactivitatii legii, Legea nr. 345/2002 fiind abRgata prin Codul Fiscal care a intrat in vigoare la data de 01.01.2004, astfel ca in aceste conditii calculul TVA trebuia diferentiat pentru a putea fi verificat pe diferite perioade de impozitare, conform dispozitiilor legale in vigoare, inspectorii fiscali stabilind doua perioade - 01.02.2002 – 30.06.2005 si 01.07.2005 – 30.09.2007.
Astfel baza de calcul stabilita este eRnata, cu titlu de exemplu fiind doua facturi inregistrate eRnat in contabilitate, privind doua rate de leasing pentru un contract care nu-i Artine, eRare pe care a recunoscut-o, solutia corecta fiind stornarea acestor facturi si nu inlaturarea unui drept de deducere , in conditiile in care aceste facturi nu au fost achitate.
De asemenea, pentru intervalul martie 2000 – decembrie 2001 a intervenit prescriptia dreptului de a calcula si a impune obligatii fiscale, in conditiile art. 131 si urmatoarele Cod pRcedura fiscala, perioada analizata, asa cum se precizeaza in raport fiind 15.03.2000 – 01.06.2002.
Ulterior inspectiei fiscale i s-a comunicat o instiintare privind stingerea creantelor fiscale cu privire la suma de 640 lei TVA si cu un sold de minus 19.866 lei tot TVA, aspecte care nu se regasesc in raportul de inspectie fiscala, deci baza de impunere stabilita suplimentar este eRnata, si ca urmare nici calcul majorarilor si nici al penalitatilor de intarziere nu este legal.
Referitor la impozitul pe venit, se impune reverificarea lui deoarece orice modificare referitoare la TVA va antrena si modificari privind venitul impozabil, iar pe de alta parte O.G. nr.7/2001 a fost abRgat prin Codul Fiscal, astfel se impune ca analiza impozitului pe venit sa se faca pe etape diferentiate.
In cazul facturilor pentru reparatii, cheltuielile au fost justificate prin facturi, care constituie document justificativ, are mentiuni privitoare la serviciul indeplinit sau lucrarea efectuata si priveste strict utilaje care Artin contestatoarei, nemaimpunandu-se existenta unei comenzi, deviz sau situatii de lucrari.
Cheltuielile cu materiale de constructii, achizitionate de catre contestatoare nu au fost inregistrate pe numele persoanei fizice, deoarece contestatoarea foloseste acest spatiu cu titlu de sediu social, unde isi desfasoara practic activitatea, ,iar apRvizionarile se faceau de catre asociatul persoana fizica, motiv ce explica de ce Are numele acestuia pe facturi.
S-a mai aratat ca toate cheltuielile cu material lemnos s-au consemnat pe BordeRuri de achizitie, avand in vedere ritmicitatea apRvizionarii si faptul ca la data efectuarii Tportului, documentele de insotire erau valabile.
De asemenea, deciziile ulterioare emise pe fiecare asociat sunt nelegale, pentru fiecare asociat in parte se impunea precizarea perioadei pentru care s-au stabilit venituri suplimentare, si deci impozite suplimentare, avand in vedere faptul ca incepand cu data de 10.05.2004, structura asociatilor s-a schimb in asociatie, fiind cooptate alte doua persoane, dar decizia de impunere anuala din 01.07.2004 este ulterioara cooptarii de noi asociati si schimbarii cotei de participare, fapt ce impune recalcularea sumelor stabilite ca obligatii suplimentare.
In drept au fost invocate dispozitiile art.188, alin.2 Cod pRcedura fiscala, art. 205 si urmatorul Cod pRcedura fiscala.
In sustinerea cererii s-au depus inscrisuri si s-a solicitat efectuarea unei Eize contabile.
Parata Directia Generala a Finantelor Publice Bacau a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere avand ca obiect anularea Raportului de inspectie fiscala, deoarece nu are valoarea unui act administrativ fiscal in sensul dispozitiilor art.41 Cod pRcedura fiscala susceptibil de a fi contestat pe calea pRcedurii administrative speciale prevazuta de art. 205 si urmatoarele Cod pRcedura fiscala si ulterior pe calea unei actiuni in Contencios administrativ, dar deciziile de impunere incheiate in conformitate cu dispozitiile art.86 au natura unor titluri de creanta prin care se stabilesc si se individualizeaza obligatii de plata privind creantele fiscale.
De asemeni, D.G.F.P. a solicitat respingerea ca inadmisibil a capatul de cerere avand ca obiect anularea Dispozitiei de masuri nr.297/24.01.2008 deoarece acest act face parte din categoria altor acte administrativ fiscale, acte care trebuie initial solutionate de Activitatea de Inspectie Fiscala, pe calea pRcedurii prealabile prevazuta de art.209 Cod pRcedura fiscala.
Referitor la contestarea deciziilor privind nemodificarea bazei de impunere nr.293, 294, 295 si 296 din 24.01.2008 s-a aratat ca pe baza pRcedurii prealabile, petenta nu a motivat contestatia in fapt si in drept, conform art.206 Cod pRcedura fiscala, acest capat de cerere a fost respins ca nemotivat, si ca urmare acest capat de cerere trebuie respins ca nefondat.
In ce priveste sustinerea reclamantei cu privire la prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale pentru perioada martie 2000 – decembrie 2001, s-a aratat ca au fost respectate dispozitiile legale perioada supusa verificarii fiind 01.01.2002 – 31.12.2006 pentru impozitul de venit si 01.01.2002 – 30.09.2007 privind TVA.
Referitor la capatul de cerere privind TVA s-a aratat ca in cursul anului 2002, reclamanta a achizitionat materiale de constructii in vederea construirii unui obiectiv pRprietatea persoanei fizice C G, iar in lipsa unor documente care sa faca dovada calitatii de pRprietar a reclamantei, pe deplin justificat organul fiscal a respins dreptul de deducere al TVA-ului, in cauza devenind incidente dispozitiile art.24 alin.1, lit.a si alin.3 din Legea nr.345/2002 privind TVA si cele ale art. 6, alin.1 si 2 din Legea nr.82/1991.
Referitor la facturile emise in anii 2003 – 2006, acestea nu constituie documente justificative in sensul dispozitiilor art.29 din Legea nr.345/2002 si art.6 alin.1 si 2 din Legea nr. 82/1991, ele fie au fost inregistrate eRnat in contabilitate, fie au fost inregistrate achizitii de materiale de constructii destinate realizarii obiectivului de Iitii care nu Artine AF C G, fie in jurnalul de cumparari al reclamantei sunt inscrise sume gresite.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect TVA colectata, potrivit dispozitiilor art. 29, pc.t B, lit.a) si pct.C, lit.a ) din Legea nr. 345/2002 si art.68 alin.1 din HG nr.598/2002 pentru bunurile livrate cu aviz de insotire, furnizorii sunt obligati ca in termen de 3 zile lucratoare de la data livrarii sa emita facturi fiscale si sa le Tmita beneficiarilor, astfel ca reclamantei i s-a stabilit un TVA suplimentar de plata de 7.242 lei.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind impozitul pe pRfit de 14.577 lei, acesta este nefondat, reclamanta neinregistrand in registrul de incasari si plati veniturile pRvenite din facturi fiscale si avize de expeditie sau inregistrand cheltuieli cu materiale de constructii in vederea realizarii unor Iitii pRprietatea persoanei fizice.
De asemeni reclamanta a inregistrat eRnat cheltuielile cu material lemnos si reparatii utilaje, fara a anexa la factura documente justificative, astfel ca fata de toate motivele aratate s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondate.
In cauza s-a administrat pRba cu Eiza contabila judiciara, raportul de Eiza fiind depus la dosarul cauzei ( filele 215 – 237).
Paratele au formulat obiectiuni la raportul de Eiza contabila cu valoare de concluzii scrise.
De asemenea si reclamanta a depus la dosarul cauzei, concluzii scrise.
Instanta, analizand pRboriile administrate in cauza, retine urmatoarele :
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea Raportului de inspectie fiscala FN din 22.01.2008, intocmit de catre Activitatea de Inspectie Fiscala Bacau, instanta urmeaza a o respinge avand in vedere ca acest act intr-adevar nu poate fi contestat pe calea pRcedurii administrative speciale prevazuta de art.205 si urmatorul Cod pRcedura fiscala, dar acesta sta la baza deciziilor de impunere , care sunt titluri de creanta si pot fi atacate in pRcedura speciala prevazuta anterior.
Ca urmare, Raportul de Inspectie Fiscala, este un act subsecvent emiterii deciziilor de impunere care pot fi contestate in pRcedura amintita, in urma careia sunt emise deciziile de solutionare a contestatiilor, decizii care pot fi atacate la instantele de contencios administrativ, care in baza art. 18, alin.2 din Legea nr.554/2004 este competenta sa se pRnunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
In ce priveste inadmisibilitatea contestatiei formulata impotriva Dispozitiei de masuri nr.297/24.01.2008 instanta se va pRnunta odata cu solutionarea fondului cauzei.
Ca urmare, prin Decizia nr.186/17.04.2008 pRnuntata de D.G.F.P. Bacau in solutionarea contestatiei formulata de AF C G impotriva Deciziilor nr.288 – 297/24.01.2008 privind suma totala de 161.367 lei din care : 63.885 lei – TVA stabilit suplimentar, 75.023 lei – majorari de intarziere aferente TVA, 7.882 lei – penalitati de intarziere aferente TVA si 14.577 lei impozit pe venit, s-a respins contestatia ca neintemeiata, pentru suma totala de 161.337 lei, s-a admis contestatia pentru suma de 30 lei reprezentand taxa pe valoare adaugata, pentru capatul de cerere privind Dispozitia nr. 297/24.01.2008, s-a decis ca D.G.F.P. Bacau nu are competenta materiala de solutionare, iar capatul de cerere privind contestatia deciziilor privind nemodificarea bazelor de impunere nr.293, 294, 295 si 296 din 24.01.2008 a fost respins ca nemotivat.
Pentru a pRnunta aceasta decizie s-au retinut in esenta urmatoarele :
Cu privire la TVA in suma totala de 146.790 lei din care : TVA stabilita suplimentar – 63.885 lei, majorari de intarziere aferente TVA – 75.023 lei si penalitati de intarziere aferente TVA, s-a constatat ca pentru perioada 01.01.2002- 30.09.2007 A.F C G datoreaza o taxa pe valoarea adaugata in suma de 63.855 lei.
Astfel, pentru perioada 01.01.2002 – 31.12.2002 s-a stabilit o diferenta de TVA nedeductibila in suma de 5.812 lei din facturile fiscale reprezentand achizitii de materiale de constructii destinate realizarii obiectivului de Iitii pRprietatea persanei fizice C G si nu a AF C G, contestatoarea neprezentand documente din care sa rezulte ca asociatia familiala este pRprietar, contrar prevederilor pct.10-13 din HG nr. 401/2000 pentru apRbarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adaugata art.24, alin.(1), lit.a) si alin.3 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoare adaugata si art.6, alin.(1) si (2) din Legea nr.82/1991.
Pentru perioada 01.01.2003 – 31.12.2003 s-a stabilit o taxa pe valoare adaugata – nedeductibila de 11.579 lei, pentru o serie de facturi fiscale emise de societati de leasing si inregistrate eRnat in contabilitatea contestatoarei, deoarece la rubrica cumparator sunt inscrise alte societati, pentru facturi reprezentand materiale de constrictii, obiectul de Iitie nu Artine AF C G, fiind incalcate dispozitiile art.29, pct.B, lit. a) si pct.C, lit.a) din Legea nr.345/2002, art.6, alin.(1) si (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991.
Pentru perioada 01.01.2004 – 31.12.2006 s-a stabilit o diferenta de TVA nedeductibila pentru facturi fiscale reprezentand contravaloare material de constructii – obiectivul de Iitii Artinand persoanei fizice C G si nu asociatiei familiale, fiind incalcate dispozitiile art. 145, alin.3 din Legea nr. 571 privind Codul fiscal si art. 6, alin.(1) si alin.(2) din Legea contabilitatii nr.82/1991.
In ce priveste taxa de valoarea adaugata colectata suplimentar s-a stabilit ca pentru perioada 01.01.2002 – 31.12.2002 si 01.01.2004 - 31.12.2004 acesta este in suma de 7.242 lei, contestatoarea avand obligatia sa consemneze livrarile de bunuri in facturi fiscale ) art. 29, pct.C lit.a) din Legea nr.345/2002 si sa tina evidenta contabila potrivit legii astfel incat sa poata determina baza de impunere si taxa pe valoarea adaugata colectata pentru livrari de bunuri.
Ca urmare, s-a concluzionat ca in mod corect organul fiscal a stabilit o taxa de valoare adaugata in suma de 63.855 lei, admitandu-se contestatia pentru suma de 30 lei deoarece prin Decizia de impunere nr.291/24.01.2008 s-a inscris un TVA mai mult cu 30 lei decat cea inscrisa in raportul de inspectie fiscala.
Astfel, pentru diferenta de taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar la contRl , in suma de 63.855 lei, s-au calculat in mod corect majorari de intarziere in cuantum de 75.023 lei si penalitati de intarziere in cuantum de 7.882 lei, conform art. 12 din OG nr.61/2002, art. 105, art. 106 si art.120 din OG nr.92/2003.
Referitor la impozitul pe venit in suma de 14.577 lei s-a retinut ca perioada supusa contRlului a fost 01.01.2002 - 31.12.2003, iar prin Raportul de inspectie fiscala, inregistrat la Activitatea de Inspectie Fiscala sub nr. 181/22.01.2008 si deciziile de impunere nr. 288/24.01.2008 – asociat C Eszter , nr.289/24.01.2008 – C Silvestru, nr.290/24.01.2008 asociat C Andrei; si nr. 292/24.01.2008 asociat C G s-a stabilit un impozit pe venit suplimentar in suma totala de 14.577 lei.
Astfel, pentru anul 2002, fata de inregistrarea in evidenta contabila, la contRl s-a stabilit o diferenta in suma de 195.478 lei care se compune din – venituri din facturi fiscale si avize de expeditie emise de contestatoare si neinregistrate in registrul de incasari si plati, contrat prevederilor art.16, alin.3 din OG nr.7/2001, cheltuieli cu materiale de constructii achizitionate de petenta si utilizate la realizarea unei Iitii pRprietatea persoanei fizice C G, contrat prevederilor art.10, aljn.2, lit,b) din OG nr.7/2001, privind impozitul pe venit, cheltuieli cu material lemnos achizitionate de catre petenta, pe baza bordeRurilor de achizitii material lemnos, avand ca documente justificative pentru pRvenienta si insotirea materialului lemnos pe timpul Tportului, bonul de vanzare sau foaia de insotire material lemnos, contrar dispozitiilor art.3, alin.1, lit.a) din HG nr.735/1998 ( documentul se emite pentru o singura persoana si un singur mijloc de Tport( si art. 3, alin.1, lit.b) cu privire la foaie de insotire care este valabila maxim 48 ore din momentul eliberarii lui la locul predarii – primirii, incalcandu-se si art.10, alin.1, litl.a) din OG nr.7/2001 si pct. 2 din HG nr.54/2003 privind impozitarea pe pRfit; cheltuieli cu materiale lemnos inregistrate eRnat in registrul de incasari si plati ; cheltuieli cu reparatii utilaje fara a se anexa la facturi documente justificative privind efectuarea reparatiilor ( comanda, deviz, situatie de lucrari) contrar prevederilor art. 10, alin.1, litl.a) din OG nr.7/2001 si pct. 2 din HG nr.54/2003.
Ca urmare, s-a distribuit venitul anula global impozabil pe anul 2002 astfel : C G – 2.555 lei – diferenta impozit venit anual global 2002 si 2.535 - diferenta impozit venit anual global 2002 pentru C Eszter.
Pentru anul 2003, s-a constata o diferenta de 142.512 lei pRvenita din – cheltuieli aferente ratelor de leasing fara documente pe numele AF C G; cheltuieli cu materiale de constructii in realizarea unei Iitii pRprietatea persoanei fizice C G, cheltuieli cu material lemnos, cheltuieli cu materiale de constructie, diferenta impozit venit anual global 2003 fiind de 111 lei pentru C G si 0 lei pentru C Eszter.
Pentru anul 2004, s-a constata o diferenta de 70.022 lei intre inregistrarea facuta de contestatoare si cea efectuata de contRl pRvenita din cheltuieli cu materiale de constructii achizitionate si utilizate pentru obiectiv pRprietatea personala a persoanei fizice C G, cheltuieli cu material lemnos, venituri inregistrate in registrul de incasari si plati.
Astfel diferenta impozit venit anual global pentru anul 2004 s-a stabilit a fi de . 1173 lei pentru C G, 787 lei pentru C Eszter, 1084 lei pentru C Andrei si 1084 lei pentru C Silvestru.
Pentru anul 2006 s-a stabilit o diferenta in suma de 4865 lei compusa din materiale de constructii folosite in scopul realizarii unei Iitii pentru uz personal, inregistrari eRnate cu materiale de constructii.
Astfel, in urma inspectiei fiscale s-au stabilit urmatoarele diferente – impozit venit anula global pe 2006 – 1312 lei – C G ; 1312 lei - C Eszter, 1312 lei – C Andrei si 1312 lei C Silvetru;
Organul de contRl a apreciat ca obligatiile fiscale suplimentare reprezentand impozit pe venit ( 14.577 lei) au fost corect calculate fiind incalcate prevederile art. 10, alin.1, lit.a) si b), art. 11, art.14(1) din OG nr.7/2001, pct. 2 din HG nr.54/2003, art. 3(1), lit.a) si b) din HG nr. 735/1998, art.7 si 9 din HG nr.427/2004, art.10(1), lit.a) si ar. 49 alin.(7), (8) si(9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
In ce priveste Dispozitia nr. 297/24.01.2008, s-a stabilit ca in conformitate cu art.209, alin.2 din OG nr.92/2003 din Codul pRcedura fiscala si pct.5.2 din Instructiunile pentru aplicarea Titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pRcedura fiscala competenta materiala de solutionare a contestatiei Artine organului fiscal emitent si nu D.G.F.P. – BiRul de Solutionare Contestatii.
Referitor la deciziile privind modificarea bazelor de impunere
nr.293, 294. 295 si 296 din 24.01.2008 nu au fost respectate dispozitiile art.206 „ forma si continutul contestatiei „ din OG nr.92/2003 respectiv contestatia nu a fost motivat in fapt si in drept, fiind respinsa ca neintemeiata.
Referitor la raportul de Eiza contabila judiciara efectuata in cauza, instanta urmeaza a respinge concluziile acestuia, deoarece a avut la baza evidenta contabila a societatii refacuta de AF C G desi asociatul C G, a dat o declaratie pe pRprie raspundere in baza art.292 Codul penal ca a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala toarte documentele si in formatele solicitate si raspunde de exactitatea, realitatea si legalitatea acestora.
De asemenea, raportul de Eiza contabila contine o serie de eRri, astfel la cpt.1 se mentioneaza ca majorarile si penalitatile de intarziere aferente TVA sunt de 63.855 cand in realitate majorarile de intarziere calculate de organul de contRl sunt in cuantum de 75.023 lei si penalitatile de 7.882 lei.
Pe de alta parte, referitor la obiectivul nr. 2, afirmatiile Eului sunt contradictorii, pe de o parte insusindu-si cheltuielile nedeductibile in suma de 59.905 lei, iar pe de alta parte considera ca „ excluderea de la deductibilitate a cheltuielilor respective si a TVA aferenta, nu se justifica”.
De asemenea – la obiectivul 2 a) din raportul de Eiza contabila judiciara, Eul precizeaza, ca au fost stabilite de organul de inspectie fiscala cheltuielile nedeductibile in suma de 47.913 lei pentru apRvizionarea cu materiale lemnos, care nu a fost justificat cu documente legale, fara a mentiona un alt punct de vedere, rezultand ca acesta si-a insusit cheltuielile nedeductibile stabilite de organele de inspectie fiscala.
Instanta mai retine ca Eul contabil nu a prezentat elemente noi, respectiv documente de evidenta contabila care sa modifice situatia prezentata in Raportul de inspectie fiscala nr.181/22.01.2008 in baza caruia au fost emise Deciziile de impunere nr.288 – 295/24.01.2008, privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala, in ceea ce priveste cuantumul TVA, majorarile si penalitatile de intarziere aferente TVA si impozitul pe venit suplimentar stabilit in sarcina AF C G pentru exercitiile financiare 2002 – 2006 ( impozitul pe venit) si 01.01.2002 – 30.09.2007 (TVA).
Ca urmare, instanta apreciaza ca obligatiile fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale sunt legale si temeinice, contestatoarea datorand la bugetul de stat suma de: 53.855 lei – TVA stabilit suplimentar; - 75.023 majorari de intarziere aferente TVA; - 7.882 lei penalitati de intarziere aferente TVA si impozit pe venit in cuantum de 14.577 lei.
Astfel, referitor la TVA stabilita suplimentar la contRl, in suma de 63.855 lei, pentru perioada 01.01.2002 – 30.09.2007,in mod legal au fost excluse de la deducere, sumele din facturi fiscale reprezentand achizitii de materiale de constructii destinate realizarii obiectivului de Iitii pRprietatea persoanei fizice C G si nu pentru AF C G, nefiind prezentate documente din care sa rezulte ca asociatia familiala este pRprietara acestui obiectiv, fiind incalcate prevederile pct.10.13 din HG nr.401/200 pentru apRbarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind TVA si art.24 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata.
Referitor la facturile ce reprezinta rate de leasing, prin inregistrarea a acestora in registrul de incasari si plati ca cheltuieli deductibile si in jurnalul de cumparari ca TVA deductibila s-a incalcat prevederile art.24, alin.1 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata.
De asemenea, reclamanta a contestat si Decizia de impunere nr.291/24.01.2008, desi i-a a fost admisa contestatia privind aceasta decizie pentru suma de 30 lei.
Ca urmare si accesorii calculate in suma de 75.023 lei reprezentand majorari de intarziere cat si penalitatile de intarziere in cuantum de 7.882 lei, s-au calculat corect in baza art. 12 din OG nr.61/2002, art.115, 116 si 120 din OG nr.92/2003.
In ceea ce priveste impozitul pe venit in suma totala de 14.577 lei, acesta a fost calculat pentru perioada 01.01.2002 – 31.12.2006, conform deciziilor de impunere nr.288/24.01.2008 – asociat C Eszter, nr.289/24.01.2008 – asociat C Silvestru; nr.290/24.01.2008- asociat C Andrei; si nr. 292/24.01.2008 – asociat C G.
Referitor la cheltuielile cu materialele de constructii achizitionate pentru construirea unui obiectiv pRprietatea persoanei fizice C G, au fost incalcate prevederile art. 10, alin.(1), lit. b), din OG nr.7/2001, conform caRra sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale, nu sunt cheltuieli aferente venitului, precum si prevederile art. 46 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal conform caRra nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familie.
De asemenea, cheltuielile aferente ratelor de leasing au fost evidentiate in registrul de incasari si plati fara a se prezenta documente justificative pe numele AF C G, incalcandu-se prevederile art. 10(1), lit.a) din OG nr.7/2001, conform caRra „ cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii acestuia, justificate prin documente „.
Pentru cheltuielile efectuate cu reparatii utilaje contestatoarea trebuia sa prezinte confort mart.10, alin.1, lit.a) din OG nr.7/2001 si pct.2 din HG nr.54/2004 privind aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr.70/2001 si o serie de documente contabile ca – devize, comenzi, situatii de lucrari.
De asemenea, pentru cheltuielile cu materialul lemnos nu au fost anexate la facturi documente justificative, fiind incalcate dispozitiile art. 3(1), lit. a) din HG nr.735/1998 privind bonul fiscal, art. 3(1), lit. b) privind foaia de insotire, pct.10, alun.1, lit.a) OG nr.7/2001 si pct.2 din HG nr.54/2003, art.6, alin.1 si 2 din Legea contabilitatii.
In ce priveste dispozitiile legale aplicabile impozitului pe venit stabilit suplimentar organul fiscal a aplicat in mod corect prevederile OUG nr.7/2001 pentru perioada 01.01.2002 – 31.12.2003 si a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal pentru perioada 01.01.2004 – 31.12.2006.
In ce priveste prescriptia dreptului de a calcula si impune obligatii fiscale, aceasta nu poate fi avuta in vedere deoarece perioada supusa inspectiei fiscale a fost cuprinsa intre 01.01.2002 – 31.12.2006 privind impozitul pe venit si 01.01.2003 – 30.07.2007 privind TVA si nu a vizat perioada martie 2000 – decembrie 2001.
Referitor la sustinerea ca ulterior inspectiei fiscale i s-a comunicat o instiintare privind stingerea creantelor fiscale de 640 lei TVA si un sold de minus 19.860 lei TVA, nu are relevanta in prezenta speta, deoarece actele administrative fiscale au fost emise dupa incheierea verificarii fiscale.
De asemenea, la calcularea obligatiilor fiscale suplimentare instanta retine ca au fost aplicate in mod corect actele normative emise in succesiunea lor cRnologica, astfel OG nr.17/2000 privind TVA apRba si modificata prin Legea nr.547/2001 a avut aplicabilitate pentru perioada 01.01.2002 – 01.06.2006, Legea nr.345/2002 privind TVA, HG nr.598/2002 pentru apRbarea Normelor de aplicare a legii, a fost aplicate pentru perioada 01.06.2002 – 31.122003, iar Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal s-a aplicat pentru perioada 01.01.2004 – 30.09.2007.
In ce priveste Dispozitia de impunere nr.297/24.01.2008 privind masurile dispuse de organele de inspectie fiscala aceasta face parte din categoria altor acte administrative fiscale conform pct.5.2 din Instructiunile pentru aplicarea Titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pRcedura fiscala, apRbe prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Administrare Fiscala nr.519/2005 si conform art.209, alin.2, trebuia contestata la organul fiscal emitent si nu la D.G.F.P. – BiRul de Solutionare Contestatii, astfel ca urmeaza a se respinge contestatia referitoare la dispozitie, ca inadmisibila.
Referitor la impozitul pe venit, instanta constata ca diferentele calculate de organul fiscal s-a facut in mod diferentiat, pe fiecare asociat in parte si pe fiecare an cuprins in perioada verificata 01.01.2002 – 31.12.2006, cu aplicarea dispozitiilor legale incidente fiecarei perioade verificate.
Ca urmare, avand in vedere motivele de fapt si de drept retinute, instanta urmeaza a respinge contestatia ca nefondata.
De asemenea, instanta va dispune ca prezenta hotarare sa fie comunicata BiRului Local de Eize.