LITIGIU DE MUNCA.
Divergente privind stabilirea cuantumului sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate in cazul concedierii anulate de instanta. Inaplicabilitatea exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Art.1201 Cod civil
Art.78 al.1 din Legea nr.53/2003
Art.21 Constitutia Romaniei
Exista autoritate de lucru judecat atunci cand al doilea proces este intre aceleasi parti, are acelasi obiect si este intemeiat pe aceiasi cauza. Cata vreme intre parti au aparut din nou divergente dupa punerea in executare a primei hotarari in ceea ce priveste cuantumul sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate, gresit a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat. Constitutia Romaniei in consens cu legislatia comunitara garanteaza liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, partea lezata putand utiliza calea dreptului comun accesibila in cazul litigiului de munca.
Decizia civila nr. 2958/R din 06 decembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr.5115/83/2010
Prin sentinta civila nr.630/LMA din 31 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, s-a admis exceptia autoritatii lucrului judecat invocata din oficiu.
S-a respins capatul de cerere al reclamantei B.V. privind obligarea paratei A.D.P. Satu Mare la plata a 19.004 lei drepturi salariale neachitate si dobanda legala asupra sumei, pentru existenta autoritatii lucrului judecat.
S-au respins ca nefondate capetele de cerere ale reclamantei privind obligarea paratei la plata a 7.000 lei respectiv 6.317 lei despagubiri pentru daune materiale.
S-a respins ca nefondata exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata, privind obligarea acesteia la plata de compensatii banesti pentru daune morale.
S-a respins ca nefondat capatul de cerere al reclamantei privind obligarea paratei la plata de compensatii banesti pentru daune morale.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Prin cererea introductiva de instanta, precizata (a se vedea filele nr.138 si 139 din dosar), reclamanta a solicitat obligarea paratei: la plata a 19.004 lei drepturi salariale neachitate si dobanda legala asupra sumei (a); la plata a 7.000 lei respectiv 6.317 lei despagubiri pentru daune materiale (b); la plata a 97.480 lei compensatii banesti pentru daune morale (c).
a) Din precizarea reclamantei (a se vedea fila nr.251 din dosar) rezulta ca suma de 19.004 lei pretinsa de reclamanta, reprezinta diferenta dintre suma pe care, in opinia reclamantei, parata trebuia sa achite acesteia, in temeiul Sentintei civile nr.1195/D/12.11.2007 pronuntata in dos. nr.2806/83/2007 a Tribunalului Satu Mare, devenita irevocabila, anume 57.126 lei, respectiv suma de 38.122 lei, calculat de parat ca fiind datorat in temeiul Sentintei civile nr.1195/ D/12.11.2007.
Ceea ce trebuie retinut este ca, prin Sentinta civile nr.1195/ D/12.11.2007 parata a fost obligat intre altele, la plata spre reclamanta, a drepturilor salariale de care a fost privata in perioada 19.06.2007 (de la concedierea ei) si pana la reincadrarea reclamantei.
Prin urmare, chiar daca nu este cuantificata suma de bani (si nici nu era posibil, avand in vedere ca la data pronuntarii nu s-a cunoscut data de la care va fi reangajata reclamanta), prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007, chestiunea existentei creantei reclamantei fata de parata, constand din drepturile salariale de care trebuia sa beneficieze de la data concedierii si pana la reangajare, daca nu ar fi fost concediata, a fost transata intre parti cu putere de lucru judecat.
Astfel fiind, cererii reclamantei, de a i se acorda din nou, o parte din drepturile deja acordate prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007, se opune puterea lucrului judecat, sub aspect negativ, fiind evident ca nu in acest fel poate fi lamurit cuantumul drepturilor salariale acordate prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007.
b) Reclamanta a mai pretins de la parata prin cererea de chemare in judecata, plata a 7.000 lei, pretinse ca daune materiale, reprezentand prejudiciul suferit de reclamanta prin aceea ca in lipsa salariului (pe perioada cat a fost concediata),era nevoita sa-si amaneteze bunurile pentru a-si asigura traiul.
In opinia instantei, nici aceasta pretentie nu este intemeiata.
Astfel, in masura in care reclamanta ar fi garantat credite luate de ea prin gaj, fara a reusi rambursarea creditului, gajul se vinde prin licitatie publica, iar eventuala suma ramasa ii revine reclamantei, aceasta nefiind cum sa fie prejudiciata prin gaj si tinuta sa plateasca mai mult decat creanta contractata de ea (art.1689 din Codul civil).
Cealalta creanta, in suma de 6317 lei, este pretinsa cu titlu de daune materiale, pentru acoperirea prejudiciului creat prin aceea, ca in lipsa de salarii, reclamanta a fost nevoita sa contracteze credit bancar pentru reparatii de locuinta.
Instanta a retinut ca fiind neintemeiata si aceasta pretentie, aratand pe de o parte ca, o asemenea contractare de credit (mai exact numai dobanzile si comisioanele bancare), poate fi privita ca fiind un prejudiciu numai in masura in care acele reparatii invocate ar fi fost absolut necesare, pentru ca doar astfel lipsa salariului (si nu vointa reclamantei) ar fi cauza prejudiciului, ceea ce insa nu s-a dovedit, iar pe de alta parte, pentru ca creditul a fost contractat intr-o perioada cand reclamanta era angajata (31.07.2008, a se vedea fila nr.150 din dosar).
c) Exceptia autoritatii lucrului judecat, invocata de parata, privind capatul de cerere a reclamantei privind obligarea paratei la plata a 97.480 lei compensatii banesti pentru daune morale nu este intemeiata, avand in vedere ca in Sentinta civila nr.469/D/18.05.2009, pronuntata in dos. nr.1943/83/2008, invocata in exceptie, instanta nu s-a pronuntat asupra daunelor morale.
In ceea ce priveste fondul acestei pretentii, instanta l-a apreciat ca fiind neintemeiata.
Astfel, ca fapt personal a paratei poate fi retinuta oferirea unui post de paznic in cadrul unitatii parate, ceea ce, raportat la pregatirea profesionala a paratei, la prima vedere poate sa para jignitoare, dar, avand in vedere obligatia paratei de a oferi un posibil post celor care urmeaza sa fie concediate (a se vedea art.64 din Legea nr.53/2003) si ca doar de asemenea posturi dispunea parata, instanta nu va retine ca fiind contrara bunelor moravuri (ilicita) demersul (fapta) paratei.
Nu s-a putut insa retine ca o fapta proprie paratei publicarea in presa a articolului invocat de reclamanta (care altminteri nu este jignitoare la adresa reclamantei).
Tot astfel, instanta a apreciat ca nu este cazul a fi retinuta ca fapta cauzatoare de daune morale veritabile, depunerea de diferite note de sedinte in cauzele purtate intre parti, prin care s-au facut unele afirmatii, mai putin elegante, la adresa reclamantei, acestea nefiind realmente jignitoare sau grosolane.
In fine, sanctionarea disciplinara cu avertisment a reclamantei a fost desfiintata in instanta, primind astfel satisfactie morala, fiind neverosimila ca realmente i s-au creat prin acest avertisment reclamantei prejudicii morale.
Fiind cazuta in pretentiile sale, in temeiul art.274 alin.1 Cod de procedura civila, s-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs reclamanta B.V. solicitand casarea sentintei criticate si trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanta de fond a admis gresit exceptia autoritatii de lucru judecat, respingand astfel capatul de cerere privind daunele materiale.
Prin intampinarea depusa intimata A.D.P. a solicitat respingerea acestei cereri, deoarece in opinia intimatei exceptia a fost corect admisa si in conditiile in care este vorba de o exceptia dirimanta, prin admiterea acesteia s-a blocat orice pas probatoriu, cauza fiind lamurita.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub acest aspect, instanta retine ca este intemeiata critica formulata de recurenta.
Astfel, prin sentinta civila nr.1195 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Mare a anulat decizia nr.11/2007 emisa de RA Comunala si a obligat A.D.P. sa o incadreze in munca pe reclamanta in functia de inginer chimist cu incepere de la 19 iunie 2007 si sa-i achite acesteia drepturile salariale de care a fost privata in perioada 19 iunie 2007 si pana la punerea in executare a prezentei hotarari.
Intimata a executat partea din obligatia care-i revenea privind angajarea recurentei, dar intre parti au aparut divergente in ceea ce priveste cuantumul sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate, unul din capetele de cerere din prezenta actiune reprezentandu-l tocmai o diferenta intre suma solicitata de recurenta si cea achitata de intimata.
Tribunalul a apreciat ca este autoritate de lucru judecat, deoarece instantele s-au pronuntat asupra problemei deduse judecatii, problema fiind transata. Instanta nu precizeaza totusi in ce mod poate fi solutionat un litigiu de genul celui care a aparut intre parti privind cuantumul sumei datorate. Este adevarat ca de regula, in faza de executare, practica instantelor a fost in sensul ca in cazul in care exista divergente sub aspectul sumei datorate acestea sa fie calculate pe calea contestatiei la executare, dar nicio prevedere legala nu interzice partii prejudiciate sa utilizeze calea dreptului comun accesibila in cazul litigiului de munca .
Fiind gresit admisa exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta facand aplicarea dispozitiilor art.312 al.1-5 Cod procedura civila, va casa in intregime sentinta si va fixa termen pentru evocarea fondului, dispunand citarea partilor pentru termenul stabilit.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii.