SUCCESIUNE. CERTIFICAT DE MOSTENITOR. EXCEPTIA LIPSEI CALITATII PROCESUALE ACTIVE SI EXCEPTIA LIPSEI DE INTERES. ADMITEREA ACESTOR EXCEPTII FACE DE PRISOS CERCETAREA IN FOND A PRICINII.
Art.112 Cod procedura civila
Art.137 al.1 Cod procedura civila
Art.83-86, 88, Legea nr.136/1995
Certificatul de mostenitor este un titlu in temeiul caruia persoane pentru care s-a emis face dovada calitatii sale de mostenitor. Prin certificatele de mostenitor ce fac obiectul litigiului nu s-a dezbatut succesiunea dupa antecesorii reclamantei, fiind doar o coincidenta de nume nesustinuta de probe. Ori, in acest caz reclamanta nu justifica calitate procesuala activa - neexistand identitate intre reclamanta si titularul dreptului din raportul juridic dedus judecatii - si nici interes juridic nefiind indeplinite conditiile cerute - sa fie legitim, corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale - in a solicita anularea certificatelor.
In cazul invocarii unor exceptii de procedura sau de fond - in speta exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes, instanta este obligata sa se pronunte mai intai asupra acestora si admiterea lor face de prisos cercetarea pe fond a cauzei - respectiv nulitatea absoluta a certificatelor de mostenitor ce fac obiectul actiunii principale si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare din 1948 ce face obiectul cererii reconventionale.
Decizia civila nr.3077/R din 09 decembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr.124/83/2010
Prin hotararea nr.173 din 11 decembrie 1998 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 s-a dispus restituirea in natura prin redobandirea dreptului de proprietate a imobilului, inscris in CF nr.1153 in favoarea petentei C.M. Petenta a invocat faptul ca este succesoarea celor care au cumparat imobilul prin contractul de vanzare cumparare incheiat la 15 martie 1948 cu mostenitorii proprietarei tabulare S.E.
Aceasta hotarare a fost atacata de catre A.E. in calitate de pretinsa mostenitoare a proprietarului tabular W.A., si pentru a-si justifica propria calitate procesuala A.E. a invocat certificatul de mostenitor nr.316/2003 si, respectiv certificatul de calitate de mostenitor nr.53/2006 ambele eliberate de BNP.
Acordand efecte acestor inscrisuri, prin decizia civila nr.231 din 01 martie 2007 a Curtii de Apel Oradea (pronuntata in dosar nr.133/35/2007), dosarul care avea ca obiect solutionarea plangerii formulate impotriva hotararii Comisiei Judetene de Aplicare a Legii nr.112/1995, a fost retrimis instantei de fond pentru o noua judecata, retinandu-se de catre Curte ca reclamanta A.E. a facut dovada calitatii sale de mostenitor a proprietarului tabular al carui drept este inscris sub B22 din CF 1153.
Ca urmare a acestei solutii, F.M. a formulat o actiune in contradictoriu cu parata A.E., inregistrata la 05 noiembrie 2007 la Judecatorie, solicitand anularea certificatului de mostenitor nr.316/2003 si a celui de calitate de mostenitor nr.53/2006, ambele eliberate de BNP, cu motivarea ca din actele depuse la dosarele succesorale nu rezulta cu suficienta claritate calitatea lui S.H.- fata de care A.E.este legatar universal - de mostenitoare a defunctului W.S.
La 03 martie 2008, parata A.E.a depus un inscris prin care a invocat motive de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare din 15 martie 1948 prin care antecesorii reclamantei F.M. au cumparat imobilul de la mostenitorii coproprietarei S.E. Inscrisul fiind in forma olografa, el a fost sustinut ca o actiune reconventionala de reprezentantul paratei la termenul din 21 aprilie 2008 si retinut ca atare de instanta la 19 mai 2008, dupa depunerea taxelor de timbru aferente.
Prin sentinta civila nr.1117 din 09 iunie 2008 Judecatoria a admis actiunea reclamantei F.M. formulata impotriva paratei A.E.si a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.316/2003 si a celui de calitate de mostenitor nr.53/2006, ambele emise de BNP si a respins actiunea reconventionala formulata de parata avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare din 15 martie 1948 vizand imobilul inscris in CF 1153, fiind obligata parata si la 624,30 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca in dosarele succesorale atasate nu au fost depuse acte de stare civila care sa demonstreze in ce grad de rudenie este S.H. fata de W.A. eliberarea certificatului de mostenitor facandu-se in temeiul unor declaratii de martor. Ulterior, la cererea paratei A.E., dosarul succesoral este repus pe rol stabilindu-se ca S.H. este mostenitoare in calitate de verisoara primara cu defunctul W.S si ca parata este mostenitoare testamentara a defunctei S.H. Clarificarea nu s-a facut insa in baza unor acte de stare civila, desi legea cere imperativ administrarea unei astfel de probe.
Verificandu-se insa atat certificatul de mostenitor nr.316/2003 cat si certificatul de calitate de mostenitor nr.53/2006, instanta constata ca in baza aceleiasi declaratii autentice a martorului N.A., notarul public retine ca S.H. este verisoara primara a defunctului W.S. si, concomitent, ca W.S. este sotul matusii lui S.H., numita W.E.
Instanta apreciaza ca reclamanta F.M. are atat interes cat si calitate procesuala sa atace certificatele de mostenitor, in conditiile in care acestea au fost folosite de catre parata pentru a-si dovedi calitatea de mostenitoare a proprietarului tabular W.A. in litigiul in care A.E. a solicitat lipsirea de efecte a hotararii nr.173/1998 a Comisiei Judetene pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.112/1995.
Retinand asadar calitatea procesuala activa a reclamantei, instanta, pentru rationamentele aratate apreciaza ca procedura succesorala nu a fost respectata si considera actiunea principala ca fiind intemeiata, urmand a constata nulitatea certificatelor de mostenitor asa cum s-a solicitat prin actiune.
Analizand actiunea reconventionala, instanta a constatat ca nu au fost propuse dovezi care sa sustina cererea astfel incat a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari parata reclamanta reconventionala a declarat apel, care a fost respins prin decizia civila nr.108/11.05.2009 a Tribunalului, hotarare prin care s-a dispus si disjungerea apelului privind solutia data cererii reconventionale pentru care s-a format un alt dosar.
In faza de apel au fost depuse declaratii autentificate ale martorei C.M. si D.G.V., o copie tradusa a unui inscris din limba maghiara vizand istoricul comunitatilor religioase si au fost audiati martorii T.G., D.G.V. si S.A.
Pentru a respinge apelul paratei A.E. in ceea ce priveste solutia anularii certificatelor de mostenitor, tribunalul a retinut ca din probele administrate rezulta ca numitul W.S. casatorit cu F. E. (sora mamei numitei S.H.) ar avea calitatea de unchi al testatoarei, iar nu pe aceea de var primar.
Pe de alta parte, din extrasul din registrul de casatorie al Primariei, se retine ca datele privind pe sotii W.A. si S.E. nu corespund cu datele de identificare si cu starea civila ale antecesorilor paratei, pentru toate aceste considerente tribunalul respingand apelul si apreciind ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Impotriva deciziei parata a declarat recurs, iar prin decizia civila nr.1605/R din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea a casat hotararea atacata, trimitand cauza pentru o noua judecare Tribunalului, deoarece a apreciat ca din probele administrate rezulta cu prisosinta ca sunt mai multe persoane cu numele W.A. in familia antecesoarei recurentei si ca in niciun caz calitatea de nepoata a lui S.H. fata de una dintre aceste persoane nu o face a priori incompatibila cu calitatea de verisoara a unui alt W.A.
In paralel, apelul privind solutia pronuntata in ceea ce priveste actiunea reconventionala formulata de parata A.E. a fost inregistrat sub nr. de dosar 1692/83/2009, iar prin incheierea din 17 iunie 2009 instanta a dispus suspendarea solutionarii cauzei in baza art.244 al.1 pct.1 Cod procedura civila pana la clarificarea raporturilor succesorale dintre parata A.E.si proprietarul de carte funciara W.A.
Prin decizia civila nr.580/R din 30 martie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis recursul formulat de A.E. impotriva incheierii de suspendare pe care a casat-o si a trimis dosarul pentru continuarea judecatii, dispunand insa instantei de apel sa reuneasca cele doua dosare aflate astfel pe rolul Tribunalului.
Cauzele au fost reunite in rejudecarea apelului privind solutionarea actiunii principale, suplimentandu-se probatiunea prin reaudierea martorei S.A. si prin depunerea unor acte de stare civila, precum si o traducere oficiala a unui inscris original in limba engleza reprezentand un extras din Baza Centrala de Date, respectiv detaliile inregistrarii privind W.A. si W.B. si s-a depus copia unui raport de expertiza criminalistica efectuata in dosar nr.253/P/2008 al Politiei, prin care se atesta ca testamentul pretins ca apartinand lui S.H. a fost scris, datat si semnat intr-adevar de aceasta.
Prin decizia civila nr.242 din 30 decembrie 2010 Tribunalul a respins exceptiile lipsei de interes, a lipsei calitatii procesuale active si a prescriptiei dreptului material la actiune invocate de apelanta A.E., a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei reconventionale invocata de intimata F.M., si, pe fondul cauzei, a respins apelul declarat de parata reclamanta reconventionala A.E. formulat impotriva sentintei civile nr.1117/2008 pronuntata de Judecatorie.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut :
In ceea ce priveste incidenta art.139 C.proc.civ.:
Instanta a apreciat ca nu poate fi aplicata sanctiunea prevazuta de textul de lege mentionat, intrucat reclamanta intimata a avut asupra sa, in instanta, actul in original la data de 17 noiembrie 2008, in primul ciclu procesual in apel, ocazie cu care a fost prezentat spre verificare atat apelantei, cat si reprezentantei acesteia, av. F.S., retinandu-se ca nu sunt stersaturi sau adaugiri, la dosar fiind pastrata apoi o copie legalizata a actului.
Prin reglementarea cuprinsa in art.139 C.proc.civ., legiuitorul a obligat partea care a depus un inscris in copie certificata sa aiba asupra sa la sedinta originalul sau sa-l depuna mai inainte in pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine cont de inscris. Potrivit aliniatului 2 al textului, daca partea potrivnica nu poate sa-si dea seama de exactitatea copiei fata de originalul infatisat in sedinta, judecatorul va acorda un termen scurt, obligand partea sa depuna originalul in pastrarea grefei.
In cauza, reclamanta intimata a prezentat in sedinta publica originalul actului, astfel incat sanctiunea ceruta nu poate fi aplicata, iar depunerea la grefa s-ar fi justificat doar in ipoteza prevazuta de aliniatul 2, ori in sedinta publica apelanta nu a declarat ca nu-si poate da seama de exactitatea copiei fata de original.
In consecinta, sanctiunea ar fi putut interveni doar daca la acel termen intimata nu ar fi fost in masura sa prezinte originalul actului, ceea ce nu s-a intamplat. Dimpotriva, actul a fost infatisat si ca urmare a studierii acestuia, apelanta a invocat o serie de neregularitati, asupra carora instanta de apel se va pronunta in continuarea considerentelor.
Mai mult, se impune a se preciza ca sanctiunea neluarii in seama este o sanctiune de procedura care produce efecte doar in cauza in care a fost pronuntata, ceea ce inseamna ca existenta actului juridic si efectele pe care acesta le-a produs, inclusiv cel al emiterii hotararii de restituire in baza Legiinr.112/1995, act intrat la randul sau in circuitul civil, nu vor fi infirmate nemijlocit, ca urmare a aplicarii art.139 C.proc.civ., perspectiva din care apelanta are interes in discutarea pe fond a cauzelor de nulitate ale actului, pe care le-a invocat in cererea reconventionala.
Referitor la aplicabilitatea art. 174 C. pr. Civ. :
In cauza, reclamanta intimata s-a prezentat la interogatoriul incuviintat pentru prezentarea actului in original, dar a declarat ca l-a pierdut in cursul mutarii la un alt domiciliu.
Instanta a apreciat ca o asemenea conduita este cel putin neglijenta, dat fiind ca procesul era in curs de desfasurare si ca acel act era o piesa importanta in dosar, dar chiar daca ar interpreta aceasta conduita ca pe un refuz de a depune originalul la dosar, trebuie observat, pe de o parte, ca norma nu are caracter imperativ, iar pe de alta parte, ca sanctiunea consta in a socoti ca dovedite pretentiile partii care a cerut infatisarea, cu privire la continutul acelui inscris.
In cauza, apelanta nu urmareste realizarea unor drepturi ce decurg din continutul contractului, nefiind parte in acel contract, ci dimpotriva, desfiintarea sa pentru cazurile de nulitate prezentate in actiunea reconventionala, strans legate de forma actului si de pretinsa lipsa a consimtamantului dedusa din maniera in care acesta a fost semnat. Toate aceste aspecte au fost sesizate ca urmare a prezentarii actului in copie la judecatorie, fata de care s-a si formulat actiunea reconventionala.
Sanctiunea nu este aceea de a considera inscrisul ca fals, de a-l lipsi astfel de recunoastere si protectie legala, ci dimpotriva, de a da eficienta acestui inscris, insa in acord cu pretentiile partii care a cerut infatisarea. Instanta nu poate aplica decat acele sanctiuni care sunt prevazute de lege si doar in conditiile prescrise de aceasta.
Exceptia lipsei interesului juridic al reclamantei, invocata de aceeasi apelanta a fost respinsa, intrucat asa cum s-a retinut si in considerentele deciziei de casare, este important a se stabili raporturile de rudenie dintre apelanta si defunctii a caror succesiune s-a dezbatut, iar certificatele de mostenitor au fost considerate proba cheie in procesul avand ca obiect anularea hotararii comisiei judetene de aplicare a Legii nr.112/1995 (decizia civila 231/R/ 1 martie 2007 a Curtii de Apel Oradea, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, fiind suspendata in prezent judecata pana la solutionarea acestui dosar, cum s-a aratat mai sus).
De asemenea, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anularea certificatului de mostenitor. Prin actiunea introductiva se tinde la constatarea nulitatii absolute a acestor acte, asa cum rezulta din motivele expuse, instanta nefiind tinuta de calificarea in drept data de parte, ci de obiectul care rezulta din ansamblul cererii de chemare in judecata, petit si motivarea care-l sustine. Pe de alta parte, criticile legate de modificarea obiectului actiunii au fost formulate si in recurs, iar instanta de recurs a decis sa trimita cauza spre rejudecare, pe fond, pentru suplimentarea probatiunii, apreciind astfel ca solutia de respingere a exceptiei inca in fata judecatoriei a fost pastrata.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei, intrucat nu ar rezulta din probe calitatea sa de mostenitor al fostilor proprietari, instanta a respins-o fara a o uni cu fondul, intrucat, indiferent de concluziile care se vor fi desprins din interpretarea probelor, solutia instantei de apel nu este irevocabila, iar cererea reconventionala se judeca impreuna cu cea introductiva, astfel incat ambele parti au dreptul sa dezbata in contradictoriu, pe fond, pretentiile si apararile. In baza aceluiasi rationament se justifica si admiterea recursului declarat in contra masurii de disjungere a apelului, in caz contrar instanta de control judiciar ar fi pastrat solutia daca ar fi considerat ca interesul si calitatea procesuala a apelantei depind in mod necesar de stabilirea, in prealabil, a calitatii sale de mostenitor al fostului proprietar.
Fiind solutionate cu prioritate exceptiile si incidentele legate de probele necesare inclusiv dezlegarii in drept a exceptiilor, in fond, instanta a retinut din probele administrate urmatoarele, in legatura cu actiunea introductiva:
Proprietari de carte funciara ai imobilului in litigiu, inainte de preluarea de catre stat, sunt W.A. si sotia S.E.
Reclamanta se prezinta a fi mostenitoarea celor ce au cumparat imobilul de la succesorii lui S.E., iar parata reclamanta reconventional este mostenitoarea testamentara a numitei H.S., care la randul sau, se sustine ca ar fi mostenitoare dupa W.A.
Antecesoarea apelantei a fost fiica lui K.I.. Sora mamei sale, numita E s-a casatorit cu W.S. ns. la 1 decembrie 1885. Parintii sotului se numeau I. si H, conform extrasului din registrul de casatorii depus in copie la fila 49.
Martora S.A., reaudiata declara ca W.A., care nu era doctor, era casatorit cu S.E. si era fiul lui F.E., sora la randul sau cu E.
Cu toate acestea, conform extrasului pentru uz oficial din Registrul de casatorie depus in primul dosar de apel, rezulta ca W.A. casatorit cu S.E., ii avea ca parinti pe W.L. si pe R.A.
Confruntata fiind cu acest document, martora a aratat si s-a consemnat ca "este posibil sa fie vorba de un alt W.A. casatorit cu o alta S.E., (...) datele de nastere nu sunt relevante, intrucat eu nu am insistat asupra acestora si nu le-am retinut".
F.E., sora cu mama lui S.H., a fost casatorita cu cu W.I. si l-a avut ca fiu pe W.A. (fila 50 extras din registrul de deces), verisor deci cu S.E. Acesta s-a nascut insa in anul 1906 si a fost casatorit cu G.R., conform actului comunicat de Primarie din evidentele registrului de casatorie. In consecinta nu a fost casatorit cu S.E. si nici cu o alta femeie cu acelasi nume.
Avocatul apelantei a incercat sa acrediteze ideea ca putea fi casatorit a doua oara cu S.E., insa nu a facut dovada in acest sens, desi la numeroasele termene acordate putea face demersuri pentru obtinerea de acte, iar in demersul instantei s-a solicitat copie de pe actul de casatorie al lui W.A. nascut in anul 1906, fara a se indica sau sugera si numele sotiei, primaria comunicand actul de casatorie pe care l-a gasit in evidentele sale, fara a opera o selectie.
Concluzionand, S.H.a avut un verisor numit W.A., dar acesta nu este cel casatorit cu S.E, care apare ca proprietar de carte funciara.
Apelanta nu a sustinut ca ea personal ar fi verisoara cu proprietarul de carte funciara, acesta fiind nascut de altfel in anul 1898, in timp ce apelanta este nascuta in anul 1950.
In lumina probelor prezentate, instanta apreciaza ca in mod corect judecatoria a ajuns la aceeasi concluzie si a admis actiunea introductiva a reclamantei F.M.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta a luat in discutie fiecare temei de nulitate invocat de reclamanta reconventional A.E.
La data incheierii contractului invocat de reclamanta, 15 martie 1948, era in vigoare in Transilvania Decretul Lege 115/1938, pus in aplicare prin Legea 241/ 12 iulie 1947, in temeiul caruia dreptul de proprietate se dobandea fara inscriere in cartea funciara in cazul in care fusese transmis prin succesiune si nu se cerea forma autentica pentru instrainarea terenurilor, ad validitatem.(art.1295 Cod civil)
Vanzarea bunului de catre un neproprietar nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, cu atat mai mult cu cat, in cauza, cei ce au vandut se considerau succesorii lui S.E. si se obligau prin acelasi contract sa dezbata succesiunea dupa aceasta.
Situatia deschiderii de rol fiscal pe numele cumparatorilor nu este relevanta si nu constituie un temei de nulitate, orice cauza de nulitate raportandu-se cel mai tarziu la momentul incheierii contractului, ori deschiderea de rol fiscal este firesc ulterioara achizitionarii unui imobil. De asemenea, aplicarea stampilei sau a numarului de inregistrare dat de avocat nu prezinta relevanta, nefiind cerute aceste formalitati pentru valabilitatea actului, iar din cuprinsul sau rezulta ca avocatul a fost martor la incheierea contractului.
In ceea ce priveste procura, imputernicirea vanzatorilor de a vinde imobilul, data de fostii proprietari, se constata ca persoanele care apar ca vanzatori nu si-au asumat obligatii in calitate de imputerniciti ai fostilor proprietari W.A. si S.E., ci in calitate de proprietari la acel moment, dreptul fiindu-le transmis pe calea succesiunii legale. In situatia in care se refera apelanta reclamanta reconventional la procura mentionata in primul aliniat al contractului, trebuie avut in vedere ca nu suntem in prezenta unui caz de nulitate absoluta care sa conduca la desfiintarea totala a actului juridic, intrucat H.E. nu a contractat doar ca reprezentant, ca imputernicit, ci si in nume propriu, ori asa cum am mai aratat, vanzarea bunului de catre unul dintre coproprietarii rezultati prin mostenire nu este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Numita K.C., ca de altfel si ceilalti vanzatori, nu sustine ca este mostenitoare dupa W.A., ci dupa S.E., iar mentiunile scrise cu privire la numele inserate sub rubrica "Vanzatori" asa cum subliniaza chiar reclamanta ar fi putut fi facute de avocat, sau de cumparatori, ceea ce ar explica greselile sesizate in legatura cu numele.
In ceea ce priveste semnatura cumparatorilor C., reclamanta reconventional sustine ca in finalul contractului apare doar o mentionare a numelor lor, scrisa de avocatul care ar fi fost prezent, data fiind asemanarea intre scrisul de sub rubrica "In fata noastra" si cel de la rubrica "Cumparatori".
Cereri referitoare la compararea scrisului, din perspectiva dovedirii lipsei consimtamantului, au fost facute atat in sedinta publica din 17 noiembrie 2008, cat si in data de 4 mai 2009, data la care a fost disjuns apelul declarat in contra solutiei de respingere a cererii reconventionale.
In urma casarii hotararii de disjungere, instanta a avut in vedere cererea de probatiune formulata, asa cum este cuprinsa in incheierea de sedinta din 4 mai 2009.
In acest context, instanta a avut in vedere prevederile art.1188 alin.2 pct.1 C.proc.civ., potrivit carora, cand originalul nu exista, copia obtinuta in conditiile aratate in text, intrunite in cauza la termenul in 17 noiembrie 2008, are aceeasi credinta ca si titlul original, adica aceeasi forta probanta.
Din verificarea copiei legalizate, conforma cu originalul, rezulta ca scrisul de la rubrica "vanzatori" prezinta numeroase asemanari cu cel de la rubrica "cumparatori".
Pentru motivele invocate tribunalul a respins apelul reclamantei reconventionale atat sub aspectul modului in care a fost solutionata actiunea principala cat si cererea reconventionala.
Impotriva deciziei, parata reconventionala A.E. a declarat recurs solicitand in principal desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nesolutionarea fondului apelului in sensul ca nu s-a raspuns la toate motivele de apel si nu au fost administrate toate probele solicitate, iar in subsidiar modificarea deciziei in sensul admiterii apelului si schimbarii in intregime a hotararii instantei de fond cu consecinta respingerii actiunii principale si admiterii actiunii reconventionale.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta invoca nelegalitatea hotararii tribunalului deoarece au fost incalcate norme de procedura determinante pentru solutia pronuntata in cauza.
Astfel, dreptul reclamantei asupra imobilului din discutie se fundamenteaza pe un inscris care in prezent nu mai poate fi gasit, astfel incat in masura in care nu mai poate fi prezentat pentru expertizare se impune a fi inlaturata aceasta proba de la dosar, consecinta fiind aceea ca reclamanta F.M. s-ar afla in imposibilitatea de a dovedi dreptul dobandit de antecesorii sai.
Recurenta mai arata ca au fost ridicate in cauza exceptii dirimante asupra carora instanta nu s-a pronuntat la termenul la care au fost invocate si nici nu a dispus unirea lor cu fondul, in schimb s-a pronuntat asupra lor prin decizie, ori acest mod de rezolvare al exceptiilor este diferit de cel prevazut de normele procesual civile.
Se mai invoca faptul ca instanta nu s-a pronuntat nici asupra criticii formulata de apelanta privind lipsa capacitatii de folosinta a pretinsului vanzator la data semnarii contractului din 1948, practic acestei probleme neraspunzand niciuna dintre instante, desi a fost pusa in discutie inca in fata instantei de fond.
Mai sunt criticate instantele ca nu s-au pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale a reclamantei in a ataca certificate de mostenitor eliberate intr-o procedura la care nu are nicio vocatie si nici asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, desi actiunea a fost formulata dupa implinirea termenului de 3 ani de la data emiterii actelor a caror anulare s-a solicitat.
Nu in ultimul rand recurenta apreciaza ca in mod gresit instantele au inlaturat declaratiile martorilor sub aspectul probarii raporturilor de rudenie in conditiile deosebite la care se face referire (cea a prigoanei evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial), conditii care permit o astfel de proba.
La termenul din 06 decembrie 2011 recurenta a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice vizand contractul incheiat de antecesorii reclamantei intimate F.M. cu pretinsii mostenitori ai proprietarei tabulare S.E. in martie 1948.
Deoarece aceasta proba putea fi admisa numai in cazul unei casari cu retinere, instanta a decis sa solutioneze in primul rand problema legata de raporturile succesorale ale antecesoarei recurente A.E.(S.H.) - fata de proprietarii tabulari W.A. si sotia S.E., deoarece numai in masura in care o astfel de legatura exista, reclamanta justifica interes in a cere lipsirea de efecte juridice a actului incheiat in martie 1948.
Din actele si lucrarile dosarului instanta de recurs retine urmatoarele :
Pe de o parte este de netagaduit ca in CF 1153 apare inscris sub B22 si B23 dreptul de proprietate al sotilor W.A. si S.E. asupra imobilului inscris sub numar de ordine A+4, respectiv parcela cu nr. top 48/a in suprafata de 2244 mp si casa de locuit cu anexe gospodaresti.
Acest imobil a fost solicitat ca urmare a aparitiei Legii nr.112/1995 de F.M., in calitate de mostenitoare a parintilor C.N. si C.I., persoane care au cumparat in martie 1948 imobilul de la vanzatori, care -au prezentat ca fiind mostenitori ai defunctei S.E..
In ceea ce o priveste pe S.H.- a carei mostenitoare este A.E.- aceasta face parte dintr-o familie numeroasa, mai multi barbati din familie purtand numele W.S.. Mai trebuie spus ca S.H. a fost nascuta K, fiind fiica lui K.A. si F.I. Mama F.I. a avut o sora F.E. casatorita cu W.S. si o sora F.E. casatorita cu W.I., acestia avand un fiu W.A..
Se constata deci ca intr-adevar S.H.a avut un unchi W.A. si un var W.A., acesta din urma fiind insa casatorit cu G.R.
Mai mult, bunicul dinspre mama a lui S.H.si anume F.K. a avut o sora F.E. casatorita cu W.A. ei avand doi copii.
In ciuda numerosilor barbati purtand numele W.A. din familia lui S.H., niciunul nu a fost casatorit cu S.E.
Singurele acte de stare civila privind un cuplu W.A. - S.E. sunt extrasul din registrul de casatorie si traducerile din Baza Centrala de Date, acte intre care apare inca o inadvertenta, deoarece in timp ce in baza centrala de date W.B. nascuta S apare ca fiind sotia lui S. fiul lui F. si M., nascut in 1900, in extrasul din registrul de casatorie al Primariei, S.E. apare ca fiind casatorita cu W.A. nascut in 17 octombrie 1898, fiul lui W.L. si R.A..
Deci, in aceasta situatie apare o contrarietate intre un extras din registrul de casatorie al Primariei si date cuprinse intr-o baza de date in care sunt inregistrati evreii care au murit in lagar, baza intocmita pe baza unor date furnizate de supravietuitori, contrarietate pe care instanta o rezolva acordand prioritate actului de stare civila.
In aceste conditii, se constata ca desi nu exista nicio certitudine ca W.A casatorit cu S.E. la 05 iunie 1928 sunt cei al caror drept este inscris in CF 1153 sub B22, 23, este clar ca nu exista probe in prezentul dosar ca S.H. ar avea vreo relatie de rudenie cu W.A. casatorit cu S.E. indiferent ca este vorba de cei al caror act de casatorie este depus dosar sau o alta familie cu acest nume.
Trecand insa la solutionarea cererii de recurs, se constata ca solutia este gresita, instantele nesesizand greseala strecurata in formularea actiunii, deoarece certificatele de mostenitor anulate sunt perfect valabile.
Altfel spus, S.H. este, fara putinta de indoiala, mostenitoarea unchiului sau W.S. casatorit cu F.E., precum si a tuturor celorlalti frati si surori ai mamei sale F.I., care au decedat si este si mostenitoarea varului W.A. casatorit cu G.R., cata vreme aceste raporturi succesorale nu sunt contestate de alti mostenitori.
De altfel, fata de masa succesorala ai acestor defuncti reclamanta nu are nicio calitate procesuala si niciun interes de a solicita anularea certificatelor de mostenitor, sub aceste aspect exceptiile invocate de recurenta fiind intemeiate.
Pe reclamanta F.M. nu o intereseaza decat exclusiv vocatia succesorala a paratei A.E. fata de W.A. casatorit cu S.E., ori aceasta succesiune nu este dezbatuta prin certificatele de mostenitor a carui anulare s-a solicitat.
In conditiile in care este culpa instantelor ca nu au clarificat aceasta problema pana in aceasta faza procesuala, Curtea facand aplicarea dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila, va admite recursul si admitand exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei F.M., va respinge actiunea in ceea ce priveste lipsirea de efecte juridice a celor doua certificate de mostenitor dar, facand o corecta interpretare a cererii reclamantei, va constata ca aceste certificate nu vizeaza succesiunea defunctului W.A. casatorit cu S.E.
Fata de aceasta concluzie, este justificata solutia de admitere a exceptiei lipsei de interes a reclamantei reconventionale A.E. in actiunea privind lipsirea de efecte juridice a contractului incheiat in anul 1948 avand ca obiect derivat imobilul inscris in CF 1153.
In baza art.274 Cod procedura civila, obliga intimata la plata sumei de 10 lei cheltuieli de judecata partiale in favoarea recurentei, reprezentand taxe judiciare de timbru, cuantumul onorariului avocatial nefiind dovedit.