LEGEA NR. 10/2001. Repunerea de drept in termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii. Imobilul dobandit de soti in perioada in care Codul civil in vigoare nu prevedea regimul comunitatii de bunuri. Decesul unuia ...

Decizie nr. 2353 din data de 20.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea


LEGEA NR. 10/2001.

Repunerea de drept in termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii.
Imobilul dobandit de soti in perioada in care Codul civil in vigoare nu prevedea regimul comunitatii de bunuri. Decesul unuia dintre soti dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 319/10.06.1944.

Art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001
Art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 319/1944

Imobilul in litigiu a fost cumparat dupa incheierea casatoriei intervenita la data de 17.08.1924, cand dispozitiile codului civil in vigoare la acea data nu prevedea regimul comunitatii de bunuri.
Dat fiind ca decesul unuia dintre soti a intervenit la 31.12.1944, cand in vigoare erau dispozitiile Legii nr. 319/1944,in lipsa copiilor, fratilor, surorilor, parintilor acestuia, sotul supravietuitor mostenea intreaga avere in conditiile dispozitiilor art. 1 alin 1 lit. e din aceasta lege.
Chiar daca sotia supravietuitoare a fostului proprietar tabular nu a facut dovada acceptarii succesiunii dupa decesul sotului, cererea de restituire formulata in baza legii reparatorii are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 ce reglementeaza, in mod expres, repunerea de drept in termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, a succesibililor care, dupa data de 06.03.1945, nu au acceptat mostenirea DECIZIA CIVILA NR.2353/2011-R din 20 octombrie 2011
dosar nr.2716/111/2010


Prin sentinta civila nr.453/C din 16 martie 2011, Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de catre reclamantul O Z, in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI O - INSTITUTIA PRIMARULUI O, si in consecinta:
A anulat Dispozitia nr.999 din 18 mart.2010 emisa de catre PRIMARUL MUNICIPIULUI O.
A stabilit ca reclamantul este indreptatit la acordarea masurilor reparatorii in urma preluarii abuzive a imobilului situat in O, str. C nr.15 - 17 inscris in CF 8160 O, cu nr. top 9446 si 4446/1.
A obligat parata sa trimita intregul dosar administrativ la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor in vederea stabilirii cuantumului despagubirilor.
A obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin dispozitia de respingere a notificarii nr.999/18 mart.2010 emisa de catre Primarul Municipiului O, s-a respins notificarea nr.208 din 5 iun.2001, motivat de faptul ca nu a fost dovedita calitatea de mostenitor, dupa proprietarul tabular, N A.
Prin notificarea nr.208 din 5 iun.2001 s-a solicitat de catre reclamantul din prezenta cauza, despagubiri pentru imobilul situat in O, str. C nr.15 - 17 inscris in CF 8160 O, cu nr. top 9446 si 4446/1.
S-a mai retinut ca, potrivit inscrierilor din CF 8160 O, asupra nr. top 9446 si 4446/1 reprezentand in natura teren in suprafata de 1320 mp si casa, a fost intabulat sub B 2, defunctul N A, cu titlu de vanzare - cumparare, ira ulterior, sub B 3, cu titlu de drept transmisiune legala, in baza sentintei civile nr.1454/1954 a Tribunalului Popular Oradea, si-a intabulat dreptul de proprietate Statul Roman.
Conform certificatului de mostenitor nr.1 din 1 febr.2010 eliberat de BNP M I - A, dupa defunctul N A, decedat la data de 31 dec.1944 a ramas mostenitor legal N A, in calitate de sotie; dupa def. N A decedata la data de 18 sept.1985 a ramas mostenitor legal O E - G, in calitate de frate, iar dupa acesta din urma, decedat la data de 13 ian.1992 au ramas mostenitori legali O I, in calitate de sotie si reclamantul din prezenta cauza - O Z, in calitate de fiu.
Asadar, reclamantul a formulat notificare in calitate de mostenitor al numitilor N A si N A.
Instanta de fond a retinut ca la data pronuntarii sentintei civile nr.1454/14 iul.1954 (f.43) prin are s-a declarat bun parasit, fara stapan imobilul in litigiu, era in vigoare Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, potrivit careia, in lipsa rudelor - copii, ascendenti, colaterali privilegiati - sotul supravietuitor, mosteneste intreaga avere.
Asadar, s-a opinat de prima instanta ca, sustinerile paratei referitoare la regimul separatiei de bunuri prevazut de codul civil din 1864 sunt combatute de dispozitiile Legii nr.319/1944.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis actiunea, conform dispozitivului.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial dovedit cu chitanta nr.361/7 mai 2010 emisa de Soc.civ. de avocati S si F.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs Primarul Municipiului O, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca, potrivit CF nr.8160 Oradea, proprietar al imobilului notificat a fost N A, cu titlu de cumparare din 1929 cand nu era in vigoare Legea nr.319/1994 ce instituia dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, si, chiar daca s-ar retine aplicabilitatea, sotia proprietarului tabular trebuia sa accepte mostenirea, trecerea imobilului in proprietatea statului operand doar in anul 1956.
Deoarece proprietarul tabular a decedat in 1944, fara a avea copii, sotia supravietuitoare neacceptand mostenirea, notificatorul nu poate mosteni, neavand calitate fata de defunct, fiind ruda cu sotia proprietarului tabular -nepot de frate.
Cand a devenit proprietar N A, era aplicabil regimul separatiei de bunuri, nu a existat o conventie matrimoniala ce sa stabileasca un regim matrimonial, fiind deci bunul lui propriu.
In drept s-au invocat art.304 pct.9, art.312 Cod procedura civila, Legea nr.10/2001.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, fara cheltuieli de judecata, aratand ca, prin recursul declarat, s-a invocat netemeinicia hotararii pronuntate de instanta de fond, precizand pe de-o parte ca legea aplicabila mostenirii nu ar fi Legea nr.319/1944, iar pe de alta parte, ca antecesoarea intimatului, sotia supravietuitoare a proprietarului tabular, nu ar fi acceptat mostenirea in termen, ori, s-a uitat un element esential, si anume ca, calitatea de mostenitor dupa defunctul N A a fost dovedita printr-un certificat de mostenitor, care face dovada deplina a calitatii de mostenitor, in conformitate cu legislatia in vigoare si de altfel, decesul numitului a fost declarat prin sentinta civila nr.96/1997/P al Tribunalului Bihor.
Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Potrivit copiei xerox a Colii de Carte Funciara nr.15405 O -filele 24-27 dosar de fond, imobilul avand nr.top.9446/2 in natura loc de casa cu casa colectiva si 680 m.p. teren, a fost transcrisa in aceasta coala din CF nr.8160 Oradea. Conform copiei xerox a acesteia -filele 68-69 dosar de fond, imobilele cu nr.top.9446, 9446/1 -casa si 1000 m.p. teren, au format dreptul de proprietate al numitului N A, intabulate la Foaia B nr.2, in 20.11.1929, cu titlu de cumparare de la proprietarul D Z -Foaia B.nr.1, dupa care, la 6.07.1956 -Foaia B.nr.3 s-a transcris in favoarea Statului Roman in baza sentintei civile nr.1454/1954 al Tribunalului Popular al Orasului O (-fila 43 dosar de fond) ca bun parasit din septembrie 1952.
Se retine din certificatul de deces eliberat la 27.01.2010 de Directia de Evidenta a Persoanelor a Municipiului O -fila 9 dosar de fond, ca N A a decedat la data de 31.12.1944, data la care era in vigoare Legea nr.319/10.06.1944, conform careia -art.1 alin.1 lit.e, in lipsa rudelor, -descendenti, ascendenti, colaterali pana la gradul IV inclusiv, sotul supravietuitor mosteneste averea intreaga.
Notificarea formulata in baza Legii nr.10/2001 de intimatul reclamant O Z, prin care a solicitat despagubiri pentru aceste imobile, a fost respinsa de Primarul Municipiului O prin dispozitia nr.999/18.03.2010, cu motivarea ca nu a facut dovada calitatii de mostenitor al fostului proprietar tabular.
Din certificatul de mostenitor nr.1/1.02.2010 emis de Notar Public M I A -fila 21 dosar de fond-, in urma defunctului N Au decedat la 31.12.1944 a ramas ca mostenitor N A -sotia acestuia, decedata la 18.09.1985, al carei mostenitor a fost O E G-fratele acesteia, decedat la 13.01.1992, mostenitori fiind O I -sotia si intimatul O Z -fiu, deci nepot de frate al sotiei supravietuitoare.
Se retine din extrasul de casatorie emis de Consiliul Popular al comunei B -fila 49 dosar de fond, ca fostul proprietar tabular N A s-a casatorit la data de 17.08.1924 cu O A, matusa notificatorului (sora tatalui acestuia). Asadar, imobilul in litigiu a fost cumparat dupa incheierea casatoriei si chiar daca dispozitiile codului civil in vigoare la aceea data nu prevedea regimul comunitatii de bunuri, urmare a decesului acestuia, la 31.12.1944, cand erau in vigoare dispozitiile Legii nr.319/10.06.1944, in lipsa copiilor, fratilor, surorilor, parintilor acestuia, sotul supravietuitor, conform art.1 alin.1 lit.e mostenea intreaga avere a defunctului.
Faptul ca antecesoarea intimatului reclamant -sotia supravietuitoare a fostului proprietar tabular -nu a facut dovada acceptarii succesiunii dupa decesul sotului, este irelevant, art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 stabilind ca succesibilii care, dupa data de 6.03.1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi in drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, cererile de restituire avand valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita, criticile nefiind intemeiate.
Fata de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozitiile art.304 Cod procedura civila, instanta de recurs, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul, mentinand in intregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica, constatand ca, partea intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Sursa: Portal.just.ro