DREPT CIVIL.
Contract de imprumut. Intocmirea unui inscris prin care s-a recunoscut primirea unei sume de bani predate cu titlu de imprumut prin intermediul altor persoane, inscris ce are valoarea juridica a unui contract de imprumut.
Art. 1197 alin. 2 din Codul civil
Art. 1532 din Codul civil
Art. 1584, 1576 si 1578 din Codul civil
Prin inscrisul redactat si semnat chiar de catre persoanele imprumutate s-a recunoscut atat primirea sumei de bani cat si predarea acesteia prin intermediul familiei mandatate in acest scop, ceea ce reprezinta o recunoastere a datoriei.
Inscrisul, susceptibil de a fi calificat si ca un inceput de dovada scrisa, in conditiile dispozitiilor art. 1197 alin. 2 din Codul civil, in mod corect s-a facut administrarea probelor testimoniale ce-au relevat existenta imprumutului, catimea obiectului acestuia, astfel ca, rezolvarea spetei cadea sub incidenta prevederilor art. 1584 si 1578 din Codul civil, cu aplicarea gresita a carora instanta de apel a retinut contrariul.
DECIZIA CIVILA NR. 2660/2011-R din 10.11.2011
dosar nr. 321/266/2009
Prin sentinta civila nr. 796/21.09.2010 pronuntata in dosar nr.321/266/2009, Judecatoria N O a admis actiunea civila formulata de reclamantii F V si F F, prin Cab.av.as. N T, impotriva paratilor P S si P I, si in consecinta a obligat paratii sa restituie imprumutul in suma de 37.000 lire sterline in echivalent lei la data platii. Totodata, paratii au fost obligati sa plateasca reclamantilor suma de 7061 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca reclamantii au imprumutat paratilor suma de 37.000 lire sterline, suma care a fost predata de catre cumnatul reclamantilor M I, ocazie cu care s-a incheiat contractul de imprumut sub semnatura privata din data de 15 septembrie 2004. Acest act s-a incheiat in casa numitului M I din loc.C si a fost semnat de catre M I si sotia M M, care au predat paratilor suma de 37.000 lire sterline, precum si de catre paratii P S si P I.
Reclamantii au depus la dosarul cauzei un extras de cont eliberat de B.C.R. S M si din acest act rezulta ca numitul M I a lichidat un depozit bancar in suma de 37.000 lire sterline la data de 08.09.2004.
Reclamantii au sustinut in fata instantei de fond ca actul incheiat la data de 15 septembrie 2004 a fost scris chiar de P S, motiv pentru care instanta a solicitat acestuia sa depuna actele din care ar rezulta semnatura acestuia si de asemenea l-a citat pe parat pentru a-i lua proba de scris, dar acesta nu s-a prezentat in fata primei instantei pentru a face aceste verificari.
Martorii audiati in cauza la cererea reclamantilor au declarat ca stiu si ei despre imprumutul luat de parati de la reclamanti si unul din martori a aratat ca a fost impreuna cu fratele reclamantului la locuinta paratilor in vederea incercarii de a recupera suma imprumutata.
Din probele administrate in cauza instanta de fond a retinut ca actiunea reclamantilor este intemeiata.
Astfel, art.1584 Cod civil prevede ca imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceiasi calitate si cantitate la termenul stabilit si art. 1578 din cod prevede in cazul imprumutului de bani, obligatia imprumutatului de a restitui aceiasi suma prevazuta in contract.
Drept urmare, instanta de fond a admis actiunea formulata de reclamanti conform dispozitivului sentintei atacate.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii P S si P I, solicitand admiterea apelului si retinand cauza spre rejudecare respingerea cererii reclamantilor-intimati; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia nr. 76 din data de 29.03.2011, pronuntata in dosar nr. 321/266/2009, Tribunalul S M a admis apelul paratilor P S si P I, domiciliati in T 170, jud.S M, impotriva Sentintei civile nr.796/2010 pronuntata de Judecatoria N O in dosar nr.321/266/2009, in contradictoriu cu intimatii F V si F F, domiciliati in N O, Al.T, bl.14, ap.12, jud.S M.
A schimbat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea reclamantilor F V si F F impotriva paratilor P S si P I, avand ca obiect restituirea imprumutului.
A obligat intimatii sa achite apelantilor 2540 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apela avut in vedere urmatoarele considerente:
Inscrisul olograf depus in probatiune, intitulat contract de imprumut, nu este semnat de partile contractante. Chiar daca s-ar aprecia ca imprumutatorii - reclamanti intimati i-au imputernicit pe numitii M I si M I sa incheie actul, acesta nu poarta semnatura imprumutatilor - parati apelanti ca dovada a primirii sumei si a asumarii obligatiei de restituire a ei.
Incertitudinea privind existenta actului ca negotium determinata de precaritatea inscrisului ca instrument si de pozitia contradictorie a apelantilor nu este inlaturata prin declaratiile martorilor audiati, intrucat aceasta reprezinta o proba indirecta, iar martorii provenind din sfera de cunostinte a reclamantilor nu prezinta neutralitatea necesara unei probe concludente.
Probele administrate nu creeaza convingerea ca partile au incheiat contractul de imprumut invocat.
In consecinta, tribunalul, in baza art.296 Cod procedura civila, a admis apelul declarat de parati si a schimbat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea reclamantilor avand ca obiect restituirea imprumutului. Totodata, a obligat intimatii sa achite apelantilor 2540 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii, in termen, legal timbrat, au declarat recurs intimatii F V si F F, solicitand admiterea acestuia, modificarea deciziei in sensul admiterii actiunii, obligarii intimatilor la restituirea a 37.000 lire sterline in echivalent in lei la data platii, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca potrivit inscrisului sub semnatura privata din 15.09.2004, semnat de Pop Simion, intimatii au primit 37.000 lire sterline imprumut, termenul de restituire fiind 15.09.2006, nerespectat.
Martorii au relatat fara putinta de tagada existenta raportului juridic - contract de imprumut -R I l-a insotit pe fratele reclamantului la P S acasa, care a recunoscut imprumutul si ca il va plati doar peste o saptamana.
De altfel, la interogatoriu - fila 36 dosar fond - P S a aratat ca a fost scris contractul de imprumut de el, recunoscand scrisul, el nefiind prezent fiindca a lasat imputernicire la M. Cu toate acestea, instanta a constatat ca inscrisul nu a fost semnat de partile contractante si nu poarta semnatura imprumutatilor ca dovada a primirii sumei si a asumarii obligatiei de restituire.
Sustinerile intimatilor au oscilat, la inceput aratand ca inscrisul este fals, nefiindu-le opozabil, apoi P S a recunoscut ca l-a scris si semnat, dar in apel a sustinut ca nu este semnat si datat, aspecte ce dovedesc ignoranta.
Mandatul, conform art. 1532 Cod civil este un contract prin care o persoana se obliga gratuit a face ceva pe seama altei persoane ce l-a imputernicit, iar art. 1532 - 1559 Cod civil nu prevede obligatia formei scrise, cel verbal fiind astfel valabil. Ca urmare, suma a fost imprumutata prin mandatar, P S a recunoscut primirea sumei.
In drept s-a invocat art. 299 si urm. Cod procedura civila.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Potrivit inscrisului sub semnatura privata - fila 2 dosar fond - numit contract de imprumut, incheiat la data de 15 septembrie 1999, intimatul P S cu sotia P I, au aratat ca au primit imprumut de la F V si sotia F F suma de 37.000 lire sterline, urmand a o da inapoi la data de 15 septembrie 2006, plus dobanda de 1.200 lire. Drept garantie s-au pus masini mari, camioane mici si pamant.
La rubrica "martori" nu s-a in inscris vreo persoana, la rubrica "am primit", apar semnaturile intimatilor P S si P I, iar la "am predat", M I si I.
Initial, prin intampinarea depusa in dosar fond - filele 20 - 21 - intimatii parati au invocat ca nu au imprumutat suma de la recurentii reclamanti, ca nu au semnat inscrisul fiind un fals, nefiindu-le opozabil.
Acelasi aspect reiese si din raspunsurile date la interogatoriu - filele 36 - 37 dosar fond -, intimatul parat declarand ca nu stie cine a redactat contractul.
Ca urmare a acestei pozitii, s-a solicitat efectuarea unei expertize grafologice, avocatul intimatilor opunandu-se administrarii acesteia, insa, in sedinta publica din 13.04.2010 - fila 49 dosar fond - intimatul parat a recunoscut ca el a scris contractul aflat in copie la dosar fond fila 2, numit "contract de imprumut", astfel ca nu s-a mai impus si nici solicitat aceasta proba.
De altfel, nici prin motivele de recurs recurentii nu au mai contestat existenta inscrisului, semnarea acestuia, ci doar ca nu au primit banii de la recurenti, ori, prin faptul ca s-a intocmit un inscris de recunoastere a unui imprumut primit prin intermediul altor persoane - sotii M - acesta are implicit valoarea juridica a unui contract de imprumut in sensul art. 1576 Cod civil ce implica si obligatia corelativa stabilita de art. 1584 Cod civil - de restituire a ceea ce s-a imprumutat, la timpul stabilit -.
Suma de 37.000 lire sterline imprumutata de la recurenti, nu s-a transmis imprumutatilor intimati de catre acestia ci prin mandatar - fam. M - conform chiar recunoasterii prin inscrisul intocmit de catre P S. Mandatul este contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice - art. 1532 Cod civil -, ori prin inscrisul redactat de intimati s-a recunoscut nu doar primirea sumei ci si faptul ca au primit-o prin mandatar, fam. M, ori, a invoca ca nu au primit suma de la recurenti, fata de cele recunoscute, este irelevant si denota doar rea credinta.
Chiar daca inscrisul nu ar fi semnat de catre imprumutatori si nici de mandatarul acestora, fata de faptul ca a fost scris si semnat de catre imprumutati, acest aspect reprezinta o recunoastere a datoriei si implica bineinteles restituirea acestuia, gresit instanta de apel retinand contrariul.
De altfel, inscrisul ar putea fi calificat si ca un inceput de dovada scrisa - art. 1197 alin. 2 Cod civil - se numeste inceput de dovada scrisa, orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a formulat petitia sau a celui ce il reprezinta si care scriptura face a fi de crezut faptul pretins, astfel ca, in speta in mod corect instanta de fond a administrat probe testimoniale conform carora (fila 45 martorul B D V) era notoriu imprumutul iar, R I - fila 46 - l-a insotit pe fratele recurentului la intimat acasa pentru a-i solicita restituirea, probele relevand atat imprumutul cat si cuantumul acestuia, astfel ca, erau incidente dispozitiile art. 1584, 1578 Cod civil, cu aplicarea gresita a acestora s-a retinut contrariul de catre instanta de apel.
Raportat la considerentele expuse, si facand aplicarea dispozitiilor art. 304 pct.0 Cod procedura civila, instanta de recurs, in baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, a admis ca fondat recursul, a modificat in intregime decizia, iar in baza art. 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul, pastrand in intregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
Fiind culpa procesuala a intimatilor, in baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de recurs i-a obligat sa le plateasca recurentilor 2.535 lei cheltuieli de judecata ocazionate in recurs, reprezentand taxa de timbru, nefiind justificate alte cheltuieli.