Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE CONTROL INCHEIAT DE I.T.M.
- art.6 din Legea 108/1999;
- ART.16 AL.4 DIN Legea 53/2003.
Prin recursul declarat in cauza, recurenta a inteles sa conteste exclusiv masura dispusa prin procesul-verbal de control nr.4308/25.03.2009 care se refera la obligativitatea sa de a "achita" diferenta de salariu in valoare de 580 lei, aferenta lunii februarie 2009. Recurenta nu a contestat legalitatea masurii acordarii acestei sume angajatului sau, insa in opinia sa nu intra in atributiile organului de control sa dispuna si "achitarea" acestei sume.
Raportat la prevederile legale incidente in cauza, instanta a retinut ca sustinerile recurentei sunt neintemeiate. Astfel, potrivit art. 6 din Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, in indeplinirea obiectivelor prevazute la art. 5, Inspectia Muncii are urmatoarele atributii: (_)stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata.
Inspectoratul Teritorial de Munca si-a indeplinit intocmai atributiile, dispunand prin anexa 3 la procesul-verbal de control nr.4308/25.03.2009 acordarea si achitarea diferentei de salariu, in suma de 580 lei, aferenta lunii februarie 2009.
Este adevarat ca legea se refera in art. 6 alin. 1 lit. a) numai la stabilirea si acordarea drepturilor salariale, insa notiunea de "acordare" in contextul dat, nu poate fi interpretata altfel decat in sensul punerii la dispozitia salariatului a sumei de bani stabilite. Prin urmare, in opinia instantei, notiunile de "acordare" si "achitare" se suprapun, neputandu-se afirma ca, prin obligarea recurentei la achitarea drepturilor salariale, organul de control si-a depasit atributiile.
Totodata, invocarea prevederilor art. 161 alin. 4 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, care vizeaza plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin intarzierea nejustificata a platii sau neplata salariului, nu prezinta relevanta in cauza, caci atributiile ce revin organului de control sunt independente de posibilitatea pe care o are salariatul de a obtine daune-interese pentru neplata salariului.
Prin sentinta nr.112/CA/10.02.2010, Tribunalul Bihor a respins cererea formulata de reclamanta SC A.I. S.R.L in contradictoriu cu paratul I.M. - I.T.M.B., ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, in urma unui control desfasurat de catre inspectorii din cadrul ITM s-a incheiat procesul-verbal de control nr.4308/25.03.2009 si anexa de masuri la acesta, prin care la punctul 1-3,8 s-a dispus obligatia de a se face dovada achitarii sumei de 580 lei brut in favoarea angajatului B.I. caruia nu i-au fost achitate in mod nejustificat drepturile salariale aferente a unui numar de 80 ore.
Prin raportare la aceste aspecte, instanta a constatat ca drepturile salariale respective sun datorate, aspect ce rezulta din foile de prezenta necontestate de angajator, iar afirmatiile reclamantei in sensul ca angajatul a beneficiat de concedii medicale in baza unor certificate medicale emise nejustificat, nu pot fi retinute in absenta unor dovezi concludente care sa constate nevalabilitatea inscrisurilor respective.
Avand in vedere aceste considerente, vazand ca retinerile salariale nu se incadreaza in dispozitiile limitative ale art. 164 din legea nr.53/2003, a inlaturat ca neintemeiate sustinerile reclamantei, a respins cererea formulata si a mentinut in intregime actele administrative contestate.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, a formulat recurs recurenta S.C. A.I.S.R.L., solicitand modificarea in totalitate a sentintei, in sensul admiterii actiunii si anularii raspunsului nr. 113248/21.05.2009, precum si a procesului-verbal de control nr. 4308/25.03.2009 in ceea ce priveste pct. 1-3,9 din Anexa 3, intitulata plan de masuri.
In motivarea recursului, recurenta a invederat instantei ca masura dispusa de inspectorii de munca, care au dresat procesul verbal de control in litigiu, este nelegala si netemeinica.
A mai arata ca, potrivit art.6 din Legea nr.189/1999, Inspectia Muncii controleaza in domeniul stabilirii relatiilor de munca, stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata.
Potrivit art.161 din codul Muncii " intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Conform art.166 din Codul Muncii " Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor, se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin urmare, nici potrivit dispozitiilor Legii nr.189/1999 dar nici ale Codului Muncii, parata nu avea obligatia de a o obliga la achitarea drepturilor salariale.
Prin intampinarea formulata, intimatul I.T.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In aparare, intimatul a aratat ca potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii " Nici o retinere de salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constata ca tare, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila."
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este nefondat.
Prin recursul declarat in cauza, recurenta a inteles sa conteste exclusiv masura dispusa prin procesul-verbal de control nr.4308/25.03.2009 care se refera la obligativitatea sa de a "achita" diferenta de salariu numitului B.I., in valoare de 580 lei, aferenta lunii februarie 2009. Recurenta nu a contestat legalitatea masurii acordarii acestei sume angajatului sa, insa in opinia sa nu intra in atributiile organului de control sa dispuna si "achitarea" acestei sume.
Raportat la prevederile legale incidente in cauza, instanta a retinut ca sustinerile recurentei sunt neintemeiate. Astfel, potrivit art. 6 din Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, in indeplinirea obiectivelor prevazute la art. 5, Inspectia Muncii are urmatoarele atributii: (_)stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata.
Inspectoratul Teritorial de Munca si-a indeplinit intocmai atributiile, dispunand prin anexa 3 la procesul-verbal de control nr. 4308/25.03.2009 acordarea si achitarea diferentei de salariu numitului B.I., in suma de 580 lei, aferenta lunii februarie 2009.
Este adevarat ca legea se refera in art. 6 alin. 1 lit. a) numai la stabilirea si acordarea drepturilor salariale, insa notiunea de "acordare" in contextul dat, nu poate fi interpretata altfel decat in sensul punerii la dispozitia salariatului a sumei de bani stabilite. Prin urmare, in opinia instantei, notiunile de "acordare" si "achitare" se suprapun, neputandu-se afirma ca, prin obligarea recurentei la achitarea drepturilor salariale, organul de control si-a depasit atributiile.
Totodata, invocarea prevederilor art. 161 alin. 4 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, care vizeaza plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin intarzierea nejustificata a platii sau neplata salariului, nu prezinta relevanta in cauza, caci atributiile ce revin organului de control sunt independente de posibilitatea pe care o are salariatul de a obtine daune-interese pentru neplata salariului.
Fata de aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta recurata.
(Decizia nr.618/CA/16.09.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).