1. Recurs. Contestatie la executare. Gresita aplicare a dispozitiilor art.127 alin.2 c. pen privind intreruperea cursului prescriptiei
C.pr.pen, art.461
Pentru a fi in prezenta cazului de intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei prev. de art.127 alin.2 c. pen, este necesar ca sustragerea de la executare sa fi avut loc dupa inceperea executarii pedepsei , deoarece in cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei inainte de inceperea executarii acesteia cursul prescriptiei nu se intrerupe aceasta nefiind prevazuta de lege printre modalitatile de intrerupere a executarii pedepsei.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia nr.200/R din 13 aprilie 2010
Asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.219/D din 20 octombrie 2009 Tribunalul Satu Mare in baza art.461 al.1 lit.d) C.proc.pen. raportat la prevederile art.125 si 126 C.pen. a respins contestatia formulata de contestatorul UD, pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele :
Prin cererea inregistrata la instanta sub dosar nr.de mai sus, contestatorul UD a solicitat instantei ca prin solutia ce o va pronunta in cauza sa dispuna admiterea contestatiei la executare formulata in baza art.461 lit.d Cod de procedura penala si pe calea acestei contestatii sa se constate incidenta in cauza a dispozitiilor legale privind prescriptia executarii pedepsei.
In motivarea contestatiei formulate arata contestatorul ca prin sentinta penala nr.54/2001 a Tribunalului Satu Mare ramasa prin definitiva prin decizia nr.2576/2002 a Curtii Supreme de Justitie contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta.
Urmare a ramanerii definitive a sentintei arate mai sus, fata de contestator s-a luat masura urmaririi prin dispozitia IGPR din 25.09.2002 iar la data de 17 aprilie 2008 s-a emis mandatul european de arestare nr.4, fara ca acesta sa fi fost pus in executare pana in prezent.
Se arata in continuarea motivarii ca de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare contestatorul nu a mai savarsit nicio infractiune conform cazierului judiciar. Se apreciaza astfel, ca scopul pedepsei a fost atins si fara privarea de libertate a contestatorului, pedeapsa aplicata devenind ineficienta urmare a neexecutarii acesteia in perioada prevazuta de lege.
In ceea ce priveste termenele prevazute de art.126 alin.1 lit.b Cod penal se apreciaza a fi indeplinite cumulativ si integral.
In drept invoca prev.art.461 lit.d Cod de procedura penala, art.125 alin.1 si art.126 alin.1 lit.b Cod penal.
Tribunalul analizand contestatia la executare formulata apreciaza ca aceasta este nefondata urmand sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente:
Conform art.125 Cod penal prescriptia inlatura executarea pedepsei principale in termenele prevazute de art.126 Cod penal.
Raportat la pedeapsa care i-a fost aplicata contestatorului, textul de lege incident in cauza ar fi art.126 alin.1 lit.b Cod penal, adica 5 ani plus durata pedepsei, aceea de 2 ani respectiv dupa implinirea unui termen de 7 ani.
Raportat la data ramanerii definitive a sentintei de condamnare aceea de 22 mai 2002 termenul de prescriptie al executarii pedepsei s-ar fi implinit la data de 22 mai 2009.
Tribunalul a apreciat ca in cauza dedusa judecatii este aplicabil in cauza textul art.127 Cod penal care prevede in alin.2 ca intreruperea cursului prescriptiei executarii are loc si prin sustragerea de la executare, facand sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
Avand in vedere faptul ca fata de contestator s-a luat masura urmaririi prin dispozitia IGPR ului din 25.09.2002 iar ca urmare a neexecutarii acesteia s-a emis la data de 17 aprilie 2008 mandatul european de arestare nr.4, tribunalul a apreciat ca aceasta masura procesuala luata ca urmare a sustragerii contestatorului de la executarea pedepsei face sa curga un nou termen de calculare a prescriptiei executarii pedepsei.
Pe cale de consecinta, tribunalul a apreciat ca termenul de prescriptie al executarii pedepsei in ceea ce-l priveste pe contestator nu s-a implinit ca urmare a intreruperii intervenite.
Pentru aceste considerente, tribunalul in baza art.461 alin.1 lit.d Cod de procedura penala raportat la prevederile art.125 si 126 Cod penal a respins contestatia la executare formulata de contestatorul UD.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs contestatorul UD solicitand prin intermediul aparatorului sau admiterea recursului, casarea hotararii atacate si rejudecand cauza a dispune admiterea contestatiei formulate apreciind ca in cauza sunt indeplinite conditiile cerute de art.126 alin.1 lit.b Cod penal privind prescriptia executarii pedepsei, deoarece din actele existente la dosar, respectiv cazierul judiciar rezulta ca, recurentul nu a suferit nici o alta condamnare cu exceptia celei care face obiectul prezentei contestatii, iar in ceea ce priveste sustragerea de la executare, textul legal cuprinde doua cerinte ce se impun a fi intrunite cumulativ, ori a doua conditie nu este indeplinita, respectiv sustragerea sa survina dupa inceperea executarii pedepsei. Referitor la emiterea mandatului european, apreciaza ca nu exista nici o dispozitie legala in sensul intreruperii de catre acesta a cursului prescriptiei executarii pedepsei.
Curtea examinand hotararea atat, prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedura penala, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 si 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedura penala apreciaza ca recursul contestatorului este fondat urmand a-l admite in consecinta.
Se constata ca prin sentinta penala nr.54/2001 a Tribunalului Satu Mare ramasa prin definitiva prin decizia nr.2576/2002 a Curtii Supreme de Justitie contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta.
Conform art.125 Cod penal prescriptia inlatura executarea pedepsei principale in termenele prevazute de art.126 Cod penal.
Raportat la pedeapsa care i-a fost aplicata contestatorului, textul de lege incident in cauza ar fi art.126 alin.1 lit.b Cod penal, adica 5 ani plus durata pedepsei, aceea de 2 ani respectiv dupa implinirea unui termen de 7 ani.
Raportat la data ramanerii definitive a sentintei de condamnare aceea de 22 mai 2002 termenul de prescriptie al executarii pedepsei s-ar fi implinit la data de 22 mai 2009.
Criticile contestatorului sunt intemeiate.
Astfel, in mod gresit instanta de fond a respins contestatia formulata de contestatorul Ursachi Dumitru pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei, apreciind ca in cauza ar fi aplicabil textul art.127 Cod penal care prevede in alin.2 ca intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei are loc si prin sustragerea de la executare, facand sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
Pentru a fi insa in prezenta acestui caz de intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei este necesar ca sustragerea de la executare sa fi avut loc dupa inceperea executarii pedepsei , deoarece in cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei inainte de inceperea executarii acesteia cursul prescriptiei nu se intrerupe aceasta nefiind prevazuta de lege printre modalitatile de intrerupere a executarii pedepsei.
Ori in prezenta speta, dupa cum rezulta din actele de la dosar, respectiv: cazierul judiciar (fila 13 dosar prima instanta) din care rezulta doar ca recurentul a fost arestat preventiv din 5 februarie 2001 si eliberat la 20 februarie 2001; nota telefonica din data de 18 ianuarie 2010 (fila 18 dosar recurs) din care rezulta ca mandatul de executare a pedepsei nr.65/2002 emis in baza s.p.nr.54 din 20.02.2001 a Tribunalului Satu Mare, definitiva prin decizia nr.2576/22.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie nu a fost pus in executare, precum si adresa nr.1726238/CRV din 12 ianuarie 2010 emisa de Biroul National Interpol (fila 20 dosar recurs) din care rezulta ca recurentul nu a fost localizat sau arestat pe teritoriul vreunui stat pana la acel moment . fiind exclus ca o persoana sa fi fost localizata sau arestata in strainatate si instanta sa nu fi fost informata operativ de catre Biroul National Interpol , recurentul nu a inceput niciodata executarea pedepsei si ca atare nu ne aflam in situatia intreruperii executarii pedepsei prevazuta de art.127 alin.2 Cod penal .
Mai mult, pentru considerentele aratate mai sus nu ne aflam nici in situatia intreruperii cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei prevazut de art.127 alin.1 Cod penal care prevede ca, cursul termenului prescriptiei prevazute in art.126 se intrerupe prin inceperea executarii pedepsei si de asemenea nu ne aflam nici in situatia prevazuta de teza a II-a a art.127 alin.1, respectiv savarsirea din nou a unei infractiuni, cata vreme din adresa nr.655197/CJ/S1/GM din 27 ianuarie 2010 emisa de I.G.P.R (fila 25 dosar recurs) rezulta ca recurentul nu a mai savarsit nici o alta infractiune dupa ce a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru trafic de influenta prin s.p. nr.54/20.02.2001 a Tribunalului Satu Mare, definitiva prin decizia penala nr.2576/22.05.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
Ar mai fi de adaugat doar faptul ca intr-adevar impotriva recurentului s-a emis un mandat european de arestare care in opinia instantei de fond ar intrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei dar apreciem ca nu se pot extrapola situatiile de intrerupere a cursului prescriptiei atata timp cat aceasta posibilitate nu este prevazuta expres de lege .
Fata de cele ce preced, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. " d " Cod procedura penala, Curtea de Apel a admis recursul penal declarat de contestatorul recurent UD impotriva sentintei penale nr. 219/D/20 octombrie 2009 pronuntata de TRIBUNALUL Satu Mare pe care a casat-o in totalitate.
In baza art.461 alin.1 lit.d Cod procedura penala a admis contestatia la executare formulata de contestatorul UD si in consecinta :
In baza art.125 si 126 Cod penal a constatat prescriptia executarii pedepsei de 2 ani inchisoare ce a fost aplicata contestatorului UD prin s.p.nr.54/20 februarie 2001 a Tribunalului Satu Mare modificata si ramasa definitiva prin Decizia nr.2576/22 mai 2002 a Curtii Supreme de Justitie.
Ca o consecinta a constatarii prescriptiei executarii pedepsei a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.65/10 iunie 2002 emis in baza s.p.nr.54/20 februarie 2001 a Tribunalului Satu Mare si a mandatului european de arestare nr.4 din 17 aprilie 2008 emis in dosarul nr.791/83/2001 a Tribunalului Satu Mare.