SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ANTRENARE RASPUNDERE ADMINISTRATOR.
- art.138 din Legea 85/2006;
- art.312 Cod procedura civila.
Raspunderea reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personala care intervine numai atunci cand prin savarsirea vreuneia dintre faptele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa; simplele afirmatii ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul ca fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una din faptele prevazute la art.138 fara a fi insotite de o analiza complexa si pertinenta a activitatii debitoarei si a cauzelor generatoare ale insolventei, nu pot constitui elemente doveditoare ale indeplinirii conditiilor prevazute de lege.
Prin sentinta nr.28/F din 5 martie 2008 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, a fost admisa in parte cererea formulata de creditoarea D. G. F. P. SATU MARE in nume propriu si pentru A. J. O. F. M. SATU MARE si C. J. P. SATU MARE impotriva paratilor C. S., G. G., N. J. si L. B.:
Au fost obligati paratii C. S., G. G. si N. J. sa suporte o parte din pasivul falitei in sensul obligarii paratilor sa plateasca in solidar, in contul averii falitei SC " E. " SRL prin lichidator C. LJ 2000 SPRL, suma de 6.895 lei reprezentand despagubiri.
A fost respinsa actiunea creditorilor formulata fata de paratul Lukasz Balint.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut urmatoarea stare de fapt:
SC " E. " SRL, societate comerciala supusa procedurii falimentului in prezenta cauza, a luat fiinta in anul 1992, avand ca administratori statutari la data deschiderii procedurii insolventei, 07.09.2000 pe paratii C. S., G. G., N. J., L. B. ( fila nr. 12 vol. 1).
Din raportul intocmit de lichidatorul judiciar al societatii comerciale falite, privind cauzele si imprejurarile care au determinat ajungerea societatii in insolventa ( fila nr. 49-50 vol. 1) rezulta ca administratorii statutari nu i-au predat actele contabile, listele de inventar cuprinzand bunurile aflate in patrimoniul societatii, astfel nu s-au putut identifica debitorii, creditorii societatii, bunurile acesteia imprejurarile obiective care au dus societatea la incetare de plati.
Din ultimul bilant contabil incheiat la data de 30.12.1997, rezulta ca in anul 1997 societatea avea in patrimoniu diferite bunuri dar care nu s-au mai gasit la sediul falitei, creante de plata, respectiv de recuperat.
Nu s-a putut stabili daca si pana cand societatea a desfasurat activitate, unde se afla bunurile si creditele societatii.
Singurul lucru care se poate stabili cu certitudine in cauza este faptul ca debitoarea SC "E." SA are un pasiv total de 68.950.496 lei Rol, inscris in tabelul definitiv de creante conform sentintei civile nr. 551/LC/08.12.2005 pronuntata de judecatorul sindic ( fila nr. 280 vol. 1).
In drept judecatorul sindic a retinut urmatoarele dispozitii legale:
- art. 124 din Legea nr. 64/1995 in vigoare la data promovarii cererilor contencioase (art. 138 din Legea nr. 85/2006, actuala reglementare legala in materie) "judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de pati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, in mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori."
Fata de starea de fapt anterior retinuta, judecatorul sindic a constatat ca elementele raspunderii patrimoniale reglementate de art. 124 din Legea nr. 64/1995 ( art. 138 din Legea nr. 85/2006), prin raportarea la dispozitiile art. 998 C.civ. privind raspunderea delictuala, sunt intrunite in privinta paratilor C. S., G. G., si N. J. si nu sunt intrunite in privinta paratului L. B..
Astfel, in sarcina paratului L. B. nu se poate retine savarsirea vreuneia din faptele prevazute de art. 124 din Legea nr. 64/1995 intrucat la data cesiunii partilor sale sociale detinute la societatea comerciala falita si a transmiterii atributiilor sale de administrator al societatii, acesta a predat celorlalti administratori toate atributiile legate de administrarea societatii, inclusiv cele contabile, iar raportat la data cesiunii nu exista nici macar indicii de iminenta a insolventei societatii.
In privinta celorlalti parati, judecatorul sindic a apreciat ca fiind intrunite elementele raspunderii patrimoniale prevazute de art. 124 lit. a), d), din Legea nr. 64/1995 ( art. 138 lit. a), d), din Legea nr. 85/2006).
Astfel, judecatorul sindic a constatat ca, in calitate de administratori ai societatii comerciale falite, acesti parati nu au efectuat nici un demers pentru refacerea sau tinerea la zi a evidentei contabile a societatii comerciale al carei administratori erau.
Prin aceasta atitudine acestia pe langa faptul ca au incalcat dispozitiile exprese ale art. 72,73,74 din Legea nr. 31/1990 privind obligatia acestora de a tine toate registrele si evidentele prevazute de lege, au contribuit la agravarea starii de incertitudine privind situatia juridica a societatii, imposibilitatea identificarii activului si pasivului societatii, a tuturor creditorilor si debitorilor acesteia, paratii contribuind prin netinerea contabilitatii, in mod direct la cresterea starii de insolventa a societatii, fapta prevazuta in mod expres de dispozitiile textului de lege in baza caruia se solicita angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia.
In conditiile in care paratii nu au furnizat lichidatorului judiciar sau judecatorului sindic vreo explicatie plauzibila privind locul unde se afla bunurile care figureaza in patrimoniul falitei, se poate trage concluzia logica si evidenta ca acestia le-au folosit in scop personal.
Fata de cele de mai sus, in temeiul textelor de lege amintite si a art. 11 lit. g) din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 998 C. civ., judecatorul sindic urmeaza sa admita cererile de angajare a raspunderii patrimoniale formulate de creditori, sa oblige paratii C. S., G. G., N. J. sa suporte din averea proprie pasivul debitoarei, respectiv suma de 6.895 lei RON si sa respinga ca nefondata actiunea fata de paratul L. B., conform dispozitivului .
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat a declarat recurs paratul C. S., solicitand in principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleasi instante, in vederea completarii probatiunii iar in subsidiar, modificarea sentintei, in sensul respingerii actiunii fata de el, cu cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca sentinta atacata este nelegala, in cauza nu exista nici un temei de fapt care sa justifice admiterea actiunii introductive, intreaga motivare a hotararii se refera la fapte si aspecte negative, care nu sunt sustinute de nici o proba.
Recurentul sustine ca, nu s-a putut contura nici o imprejurare concreta dovedita cu probe produse de reclamanta, care sa justifice raspunderea prevazuta de dispozitiile art.124 din Legea 64/1995 in prezent art.138 din legea nr.85/2006 si retinerea ca atare a unei astfel de raspunderi, care de altfel trebuie sa indeplineasca prin coroborare si conditiile raspunderii civile delictuale, normele legale speciale fiind completate cu normele legale ordinare, respectiv cu conditiile raspunderii civile delictuale.
Pe de alta parte, se sustine ca, instanta de fond nu a identificat nici macar calitatea pe care o aveau fiecare dintre parti in organele de conducere ale societatii falite, iar noua entitate care a preluat creantele nu are calitate procesuala activa in cauza, deoarece nu a formulat vreo cerere de interventie in dosar, deci instanta nu era indreptatita, din punct de vedere legal, sa constate, fara nici un act procedural, ca noua creditoare este Agentia Judeteana pentru Ocuparea fortei de munca Satu Mare si Casa Judeteana de Pensii Satu Mar,e in conditiile in care nu exista cerere de interventie formulata legal, care sa justifice interesul si calitatea procesuala a reclamantei creditoare.
In drept au fost invocate disp.art. 304 pct.7 si 9 cod procedura civila, 299 - 316 cod procedura civila.
Impotriva aceleasi sentinte, in termen a declarat recurs si paratul G. G., solicitand modificarea in tot a acesteia, in sensul respingerii actiunii privind atragerea raspunderii administratorilor.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca, sentinta atacata este nelegala, in primul rand pentru ca, temeiul de drept invocat de instanta il constituie art.124 din Legea nr.64/1995 si art.138 din Legea nr.85/2006, ori, temeiul legal nu poate fi decat unul, sau al legii in vigoare cand s-au cauzat pagube debitorilor sau legea in vigoare in momentul solutionarii cauzei.
Utilizand doua temeiuri de drept, instanta a incalcat dreptul la aparare al recurentului, ar pe de alta parte, nu s-au indicat in concret ce " fapte" delictuale a comis acesta, care, din anul 1994 nu a fost in Romania, nu a fost convocat la nici o adunare generala a societatii, nu a semnat nici un act pentru si in numele societatii.
De altfel, mai sustine recurentul, creantele creditorilor urmaritori au intrat in termenul general de prescriptie de 10 ani, reglementat de codul fiscal si de codul de procedura fiscala.
In drept au fost invocate disp.art. 312 alin.1,2 si 3, raportat la art.304 pct.9 cod procedura civila.
Prin notele de sedinta depuse la dosar la data de 28 mai 2010, intimatul N. J. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive in prezenta cauza, aratand ca, la 2.04.1993, cu ocazia adunarii generale a asociatilor SC E. SRL, a cesionat partile sale sociale catre asociatul G. G., incheindu-se in acest sens un proces verbal in care s-au efectuat mentiunile respective.
Intimatul mai precizeaza ca. De la acea data nu a mai avut nici o calitate in societate si nu a mai desfasurat nici un fel de activitate, stabilindu-se in Ungaria, astfel ca, atragerea raspunderii sale patrimoniale, este nefondata.
Ceilalti intimati, desi legal citati nu au formulat intampinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei.
Verificand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, conform art.304/1 cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
Prin incheierea data in camera de consiliu din 7 septembrie 2000, Tribunalul Sat Mare a dispus in baza art.31 alin.7 din Legea 64/1995, deschiderea procedurii falimentului cu privire la debitoarea SC E. SRL Satu Mare, fiind desemnat in calitate de lichidator al acesteia SC C. LJ - 200 SA Satu Mare.
Din raportul intocmit de lichidatorul judiciar, depus la filele 49 - 50 vol.I fond, rezulta ca, administratorii statutari ai debitoarei, nu i-au predat actele contabile si listele de inventar cu bunurile societatii, situatie in care nu a avut posibilitatea sa analizeze operatiunile comerciale efectuate in perioada anilor 1998 - 1999-2000 si nu poate sa-si exprime punctul de vedere cu privire la eventualele acte frauduloase incheiate in dauna creditorilor.
Din acelasi raport al lichidatorului, reiese ca, ultimul bilant contabil incheiat a fost la data de 30.12.1997, inregistrat in anul 1998, potrivit caruia, in cursul anului 1997, societatea avea in patrimoniu diferite bunuri dar care nu s-au mai gasit la sediul falitei, creante de plata, respectiv de recuperat.
Prin cererile inregistrate la instanta de fond sub dosar nr.3564/2003, nr.3563/2003 si 1477/2003 conexate si solutionate sub dosar nr.2725/83/2000, creditorii DGFP Satu Mare, A. J. O. F. M. Satu Mare si C. J. P. Satu Mare, au solicitat a se dispune obligarea fostilor administratori ai debitoarei: C. S., G. G., N. J. si L. B. la suportarea in solidar a pasivului debitoarei in cuantumul total al creantelor creditorilor falitei.
Creantele ultimilor doi creditori fiind preluate de catre DGFP Satu Mare, aceasta din urma creditoare a continuat actiunea initiata si de ceilalti creditori bugetari, prin sentinta atacata, Tribunalul Satu Mare admitand actiunea, a dispus obligarea in solidar a paratilor G., C. si N. sa suporte o parte din pasivul societatii falite, in cuantum de 6.895 lei, respingand actiunea fata de paratul L. B..
Din considerentele hotararii reiese ca, instanta a apreciat ca, fata de starea de fapt rezultata din raportul intocmit de lichidatorul judiciar, sunt intrunite elementele raspunderii patrimoniale reglementate de art. 124 din Legea nr.64/1995, lit. a si d ( art.138 lit.a si d din Legea nr.85/2006), prin raportare la dispozitiile art.998 cod civil, in privinta celor trei parati , si , nu sunt intrunite fata de paratul intimat L. B., intrucat la data cesiunii partilor sociale detinute la societatea falita si a transmiterii atributiilor sale de administrator al societatii, acesta a predat celorlalti administratori toate atributiile legate de administrarea societatii, inclusiv cele contabile, data in raport cu care nu exista indicii de iminenta a insolventei.
In ceea ce priveste faptele retinute in sarcina recurentilor, este de relevat ca, potrivit art.137 din Legea nr.64/1995, faptele prevazute la aliniatul 1 lit.a sunt definite astfel: " au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane" iar cele prev.la lit. d, " au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
Cele doua fapte evocate mai sus, reglementate de art.137 alin.1 lit. a si d, se regasesc si in cuprinsul Legii nr.85/2006, textele de lege fiind preluate in art.138 alin.1 lit.a si d din acest din urma act normativ, critica formulata de catre recurentul Gaal Gabor, referitoare la temeiul de drept retinut de instanta, fiind apreciat ca nefondat.
Spre deosebire de vechea reglementare, art.138 din Legea nr.85/2006, confera calitatea de a promova actiunile in antrenarea raspunderii patrimoniale a conducatorilor persoanelor juridice in stare de insolventa numai administratorului judiciar sau lichidatorului si comitetului creditorilor, cu autorizarea judecatorului sindic, in cazul omisiunii administratorului judiciar sau lichidatorului de a introduce actiunea.
In speta, cererile de antrenare a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori, au fost introduse anterior intrarii in vigoare a Legii privind procedura insolventei, respectiv sub imperiul Legii nr.64/1995, astfel ca nu se poate vorbi de lipsa calitatii procesual active in promovarea acestor cereri.
Raspunderea reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006, este o raspundere personala, care intervine numai atunci cand, prin savarsirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Fiind vorba de o raspundere delictuala, inseamna ca, pentru a fi angajata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art.998 - 999 cod civil ( fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa) , conditii care capata in aceasta situatii conotatii speciale.
Din considerentele sentintei atacate reiese ca, instanta a constatat ca nu se poate stabili daca si pana cand societatea a desfasurat activitate, unde se afla bunurile si creditele societatii, singurul lucru care se poate stabili cu certitudine in cauza, fiind faptul ca, debitoarea are un pasiv total de 68.959.496 lei ( ROL), inscris in tabelul definitiv de creante.
Nedepunerea actelor si documentelor contabile, ca fapta omisiva, asa cum s-a retinut in raportul intocmit de lichidator, nu este suficienta pentru lamurirea legaturii de cauzalitate cu starea de insolventa a societatii, iar in ceea ce priveste faptele prevazute de art.137 litr.a din Legea nr.64/1995 ( in prezent art.138 lit.a din Legea nr.85/2006), instanta nu a aratat in ce constau acestea.
Cu privire la aceste aspecte relevate mai sus, potrivit art.25 lit.a din Legea privind procedura insolventei, lichidatorul are printre alte atributii si pe aceea de a intocmi un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. Simplele afirmatii ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul ca fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una dintre faptele prevazute de dispozitiile art. 138 din lege, fara a fi insotite de o analiza complexa si pertinenta a activitatii debitoarei si a cauzelor care au generat incetarea de plati nu pot constitui " raportul amanuntit" prevazut de lege.
Asa fiind, instanta de recurs apreciaza ca se impune efectuarea de catre lichidatorul judiciar a unui raport detailat cu privire la fiecare fapta prevazuta de art.138 din Legea nr.85/2006, pentru care s-a solicitat prin cererile introductive , atragerea raspunderii patrimoniale a fostilor administratori ai societatii debitoare, precum si administrarea altor probe care se impun in cauza, inclusiv cu privire la cesiunile de parti sociale care s-au invocat in fata Curtii, considerente pentru care, in temeiul art.312 alin.3 cod procedura civila, va admite ca fondate recursurile de fata, va casa sentinta nr.28/5.03.2008 a Tribunalului Satu Mare, cu trimitere spre rejudecare aceleasi instante, tinand cont de considerentele prezentei decizii.
(Decizia nr.431/C/10.06.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).