SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ANTRENARE RASPUNDERE ADMINISTRATOR.
- art.138 din Legea 85/2006;
- art.72 - 73 din Legea nr.31/1990;
- art.312 Cod procedura civila.
Descrierea generica a faptei prin reiterarea continutului textului de lege care reglementeaza raspunderea administratorilor debitoarei falite in motivarea cererii de antrenare, dublata de lipsa dovezilor care sa permita instantei individualizarea faptelor si continutul lor obiectiv, nu acopera cerinta procesuala impusa reclamantului de a face dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege.
Prin sentinta nr. 578/F din 3 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Bihor, a fost respinsa cererea formulata de creditoarea AVAS, in contradictoriu cu paratul F. A. D. I.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Prin Incheierea 65297/2005 judecatorul delegat la ORC Bihor de pe langa Tribunalul Bihor a dispus numirea in conditiile art.252 din L.31/1990 a unui lichidator pe seama debitoarei, care se afla in dizolvare de drept in conformitate cu art.30 din L.359/2004 modificata si completata prin OUG 75/2004, iar cererea insolventei este efectuata de catre debitoare, prin lichidatorul judiciar.
Asa cum rezulta din cererea de inchidere a procedurii falimentului solicitata de lichidatorul judiciar, societatea debitoare nu a avut activitate incepand cu anul 2004, fiind dizolvata de drept in temeiul Legii 359/2004 din anul 2005, iar, in conf. cu art.138 lit.d din L.85/2006, o parte din pasivul debitorului ajunsa in stare de insolventa poate fi suportata de membri organelor din conducere din cadrul societatii, care au cauzat starea de insolventa a debitorului prin tinerea unei contabilitati fictive, efectuarea de acte care sa duca la disparitia unor documente contabile, sau in cazul netinerii contabilitatii, in conformitate cu legea. Este adevarat ca potrivit art.73 alin.1 lit.c din L.31/1990 administratorii sunt solidari raspunzatori pentru societate pentru existenta Registrelor cerute de lege si corecta lor tinere si ca in conf. cu art.73 alin.2 din acelasi act normativ actiunea in raspundere impotriva administratorilor va putea fi exercitata de creditorii societatii in caz de faliment, insa, latura obiectiva a savarsirii faptei in reglementarea disp. art.138 nu este suficienta pentru antrenarea raspunderii persoanelor aflate la conducerea societatilor comerciale, deoarece raspunderea prevazuta de art.138 din L.85/2006 este o raspundere civila delictuala, si care este fundamentata pe temeiul disp. Art.998, 999 Cod civil si alaturi de fapta ilicita, instituie si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, conform relatiei de la cauza la efect.
Prin urmare, in cauza este necesar a se proba ca fapta obiectiva reglementata de disp. art.138 lit.d din L.85/2006, materializata prin tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea sa fie cauza efectului insolventei debitoarei.
Avand in vedere ca potrivit sustinerilor lichidatorului judiciar, din anul 2004 societatea nu a desfasurat activitatea, ca din anul 2005, cu 3 ani anterior introducerii cererii insolventei, societatea debitoare a fost dizolvata de drept in conditiile legii speciale 359/2004, in cauza nu poate fi retinuta legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu pentru admisibilitatea cererii de atragere a raspunderii civile delictuale, considerente fata de care in baza art.138 lit.d din L.85/2006, raportat la art.11 lit.g din acelasi act normativ va respinge cererea creditoarei ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte, in termen si scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucuresti, solicitand modificarea in tot a acesteia, in sensul admiterii actiunii si, pe cale de consecinta, a dispune obligarea paratului sa suporte intregul pasiv ramas neacoperit de catre debitoarea SC"F. P."SRL.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca, hotararea atacata este nelegala, deoarece, fosta conducere a societatii debitoare este raspunzatoare pentru indeplinirea tuturor obligatiilor care revin cu privire la reprezentarea si buna gestionare a societatii, potrivit dispozitiilor generale cuprinse in art.72 si 73 din Legea nr.31/1990.
Dispozitiile art.138 lit."c" din Legea nr.85/2006 are la baza, sustine recurenta, doua principii: principiul apararii drepturilor creditorilor societatii fata de faptele administratorilor acesteia, care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in incetare de plati si principiul raspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciaza creditorii.
In vederea realizarii acestui deziderat, legiuitorul a editat dispozitiile art.24 alin.(1-2) din Legea nr.85/2006, text din care rezulta ca, administratorii unei societati comerciale sunt obligati sa solicite aplicarea legii nr.85/2006, nu numai in situatia aparitiei starii de incetare de plati, ci chiar in situatia in care aceasta stare este iminenta.
Formularea unei cereri intemeiate pe dispozitiile Legii procedurii insolventei nu este o optiune a debitorului, ci o obligatie, care insa in speta nu a fost indeplinita.
Culpa paratului, sustine recurenta, rezida din neindeplinirea unei obligatii legale, care a avut ca rezultat generarea unui prejudiciu echivalent cu suma ramasa de recuperat de la debitoare.
Pe de alta parte, pentru nevirarea la timp a contributiilor la bugetul asigurarilor de sanatate, in conformitate cu prevederile art.55 din OUG nr.150/2002, s-au calculat dobanzi, de asemenea neachitate de catre societate, si care au contribuit la intrarea societatii in incapacitate de plata.
Prin neplata la termen a contributiei la Casa de Asigurari de Sanatate Arad, si folosirea sumelor de bani respective pentru sustinerea activitatii curente a societatii, recurenta apreciaza ca fostii administratori se fac vinovati de utilizarea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul incetarii de plati, fapta prevazuta de art.138 lit."f" din Legea nr.85/2006.
In drept au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 si art.304/1 Cod procedura civila.
Intimatul parat Farcas Doru, prin reprezentantul sau a solicitat in sedinta publica din 17 iunie 2010, respingerea recursului de fata, fara cheltuieli de judecata.
Verificand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, conform art.304/1 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
Prin incheierea nr.117 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Bihor a admis cererea formulata de debitoarea SC"F. P."SRL Suplacu de Barcau, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolventa R. M. si a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolventa a societatii.
Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la data de 11 decembrie 2009, creditoarea A.V.A.S Bucuresti, a invederat ca, a fost mandata de catre Comitetul Creditorilor debitoarei, sa formuleze cerere de antrenare a raspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, F. D. I., solicitand obligarea acestuia sa suporte pasivul ramas neacoperit, cerere intemeiata pe dispozitiile art.138 lit."d" din Legea nr.85/2006.
Conform art.138 din actul normativ mai sus citat, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridica, ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportate de catre membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Din analiza cererii formulate in fata instantei de fond, curtea a retinut ca recurenta identifica drept cauza juridica a actiunii, inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, art.138 lit."d" din Legea privind procedura insolventei, aceasta sustinand ca, paratul - intimat se face vinovat de gestionarea societatii, potrivit prevederilor generale cuprinse in art.72 - 73 din Legea nr.31/1990, deoarece nu a depus la dosar actele contabile ale debitoarei.
Fiind vorba de raspundere delictuala, inseamna ca, pentru a fi angajata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art.998 - 999 Cod civil, fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa, conditii care capata in aceasta situatie unele conotatii speciale.
Caracterul special al raspunderii reglementat de art.138 din Legea nr.85/2006, consta in aceea ca textul de lege delimiteaza, printr-o enumerare exhaustiva, categoria faptelor ( lit."a-g) considerente nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocarii sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei in stare de insolventa, si, are o cauzalitate tipica intre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde, fiind apreciabila "in concreto".
Aceasta nu tine de modul in care instanta apreciaza culpa cu mai multa sau mai putina severitate, ci de faptele, actiuni sau inactiuni identificate ca atare, plasate in autoratul paratului si pentru care responsabilitatea apartine tot acestuia.
Prin urmare, curtea a infirmat argumentele din recurs prin care se arata ca, existenta unei creante a recurentei, ramasa neacoperita a fost determinata de netinerea sau de neraportarea corespunzatoare a activitatii contabile a debitoarei prin grija paratului si reprezinta dovada prejudiciului, a legaturii cauzale si prezuma culpa, considerandu-le nefondate, de vreme ce, asa cum s-a aratat, legea nu prezuma nici unul din elementele raspunderii persoanelor ce pot sta in judecata, iar prejudiciul pretinsei fapte consta in ajungerea in insolventa a debitorului, iar nu intinderea creantelor sau cauza acestei intinderi, ori a insuficientei activelor din patrimoniul falitului.
Descrierea generica a faptei prin reiterarea continutului textului de lege care reglementeaza aceasta raspundere in motivarea cererii de chemare in judecata, dublata de lipsa dovezilor care sa permita instantei de fond individualizarea faptelor si continutul lor obiectiv, nu acopera cerinta procesuala impusa reclamantului, iar in aceste conditii actiunea promovata apare ca lipsita de suportul temeiniciei.
Pe de alta parte, din cererea formulata de lichidatorul judiciar la data de 30 septembrie 2009, pentru inchiderea procedurii falimentului, reiese ca, societatea debitoare, este dizolvata de catre ORC Bihor, in temeiul Legii nr.nr.359/2004, din anul 2005, neavand activitate din cursul anului 2004.
Asadar, in mod corect a retinut instanta de fond ca in cauza nu poate fi retinuta legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu pentru admisibilitatea cererii de atragere a raspunderii civile delictuale a paratului, fost administrator al societatii debitoare.
Recurenta a invocat in memoriul de recurs, ca temei legal al antrenarii raspunderii patrimoniale si dispozitiile art.138 lit."f" din Legea nr.85/2006, temei legal cu care instanta de fond nu a investita sa-l solutioneze, fiind inadmisibila invocarea acestuia pentru prima data in calea de atac a recursului.
Cat priveste fapta prevazuta de art.138 lit."c" din acelasi act normativ, din probatorul administrat nu rezulta ca intimatul - parat a dispus in interes personal, continuarea activitatii societatii, desi era evidenta atragerea starii de insolventa.
Pe de alta parte, desfasurarea unei activitati manageriale neperformante, obtinerea unor rezultate negative, nu atrage incidenta dispozitiilor art.138, prin care se sanctioneaza exclusiv savarsirea culpabila a actelor limitativ prevazute ce au drept consecinta insolventa societatii comerciale.
Fata de cele relevate mai sus, apreciind ca nu subzista nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, in temeiul art.312 alin.(1) Cod procedura civila, urmeaza sa respinga ca nefondat recursul de fata, constatand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
(Decizia nr.450/C/17.06.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).