Recurs. Gresita retinere a starii de necesitate
Art.45 alin.2 c. pen,
Atata vreme cat din probele de la dosar rezulta ca partea vatamata nu a aplicat nici o lovitura inculpatului, prinzandu-l doar de maini pentru a-l impiedica sa o agreseze pe martora, impingerea si loviturile aplicate ulterior de catre inculpat partii vatamate, confirmate medico legal, chiar daca s-ar putea circumscrie unei activitati de aparare, este evident disproportionata si nu poate fi apreciata ca singurul mod in care pericolul putea fi inlaturat.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia penala nr.71/R din 2 februarie 2010
Prin sentinta penala nr. 531/2008, pronuntata de Judecatoria Oradea, in baza art. 334 Cod de procedura penala s-a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul AI din art. 181 alin. 1 Cod Penal in art. 182 alin. 1 Cod Penal
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod de Procedura Penala a achitat pe inculpatul AI sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta si pedepsita de art. 182 alin. 1 Cod Penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod penal a achitat pe inculpatul RJ, sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod Penal, la plangerea partii vatamate minor PA.
In baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod de procedura penala a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului RJ, la plangerea prealabila a partii vatamate PA sub aspectul savarsirii infractiunii de amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod Penal.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
La data de 19.01.2004 s-a inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea plangerea formulata de partea vatamata PC, in nume propriu, (filele 3-4 dosar urmarire penala) impotriva inculpatului AI sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala, prevazuta si pedepsita de art. 181 alin. 1 Cod penal, in cuprinsul aceleiasi plangeri, partea vatamata PC formuland plangere prealabila si in numele minorului PA impotriva inculpatului RJ sub aspectul comiterii de catre acesta din urma a infractiunilor de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod Penal. Faptele pentru care au fost formulate plangerile penale au fost precizate de catre reprezentantul partilor civile in acelasi sens la termenul de judecata din 14.04.2008.
Audiat fiind, inculpatul AI (fila 229) a negat comiterea infractiunii de vatamare corporala prev. si ped. de art. 181 alin. 1 Cod Penal, declarand cu ocazia audierii ca, in data de 23.11.2003, in timp ce se deplasa pe str. Republicii din Oradea, impreuna cu sotia sa AZ, fiica sa TZT si prietenul acesteia RJ, s-au intalnit cu grupul format din cele 2 parti vatamate, TA (ginerele inculpatului ), TA (cuscra inculpatului) si minora TA (nepoata inculpatului). Intrucat nepoata inculpatului fusese luata de catre tata din Ungaria, fara stirea mamei, si adusa in Romania, e evident ca intalnirea celor 2 grupuri nu fost perceputa ca un moment de bucurie. Astfel membrii celor 2 grupuri au incercat fiecare sa ia copilul, iar in momentul in care TZ a reusit sa ia in brate minora, tatal acesteia a scos un spray lacrimogen, cu ajutorul caruia a incercat sa isi recupereze copilul, moment in care intre cei doi parinti a intervenit sotia inculpatului, cuscra acestuia si partea vatamata PC, fiecare dintre aceste persoane tragand si impingand pe cineva. Inculpatul AI a intervenit in acest context pentru a-si apara sotia, tragandu-le astfel pe TA si pe partea vatamata PC si impingandu-le in spate, moment in care a fost lovit cu un pumn in gura de catre partea vatamata PA, inculpatul din instinct dandu-i drumul partii vatamate PC, in incaierarea produsa, inculpatul observand ca partea vatamata PC a cazut la pamant cu piciorul sub ea.
Pentru lamurirea imprejurarilor in care s-au produs partii vatamate PC leziunile corporale, au fost audiati martorii TA (fila 247), care a declarat o alta modalitate de desfasurare a evenimentelor. Astfel, martora a precizat ca in timp ce se deplasa impreuna cu fiul sau si cu nepoata minora pe str. Republicii din Oradea a fost trasa de par si de pulover de catre inculpatul AI, in acelasi timp minora fiind trasa de catre mama ei si de catre bunica materna. Pentru a o scapa din stransoarea inculpatului Antal a intervenit partea vatamata PC, care a inceput sa-l traga, inculpatul trantindu-le pe amandoua la pamant si lovind-o pe partea vatamata PC peste gamba piciorului, pentru a o impiedica sa se ridice, lovitura generand fractura. In continuare inculpatul Antal Iuliu si inculpatul RJ au avut o altercatie cu TA, conflictul fiind aplanat de catre un paznic, aflat in trecere, in incidentul iscat partea vatamata PA s-a repezit la inculpatul RJ pentru a-l lovi, dar acesta i-a aplicat o palma, spargandu-i barbia. Martora a mai declarat ca ,,fiul meu avea la momentul incidentului asupra sa un briceag pe care nu l-a folosit si un spray lacrimogen pe care l-a folosit impotriva celor doi inculpati care il impiedicau sa se apropie de fetita sa"; TZ (fila 300), care a declarat ca vazand-o pe str. Republicii din Oradea pe fiica sa minora, care fusese luata fara stirea sa in urma cu catva timp din Ungaria si adusa in Romania, s-a indreptat spre aceasta cu intentia de a o lua in brate, mama sa incercand sa o ajute, dar a fost impiedicata de catre soacra sa TA, care a prins-o de par, moment in care inculpatul AI a intervenit pentru a-si scapa sotia din mainile cuscrei. Martora sustine ca la un moment dat partea vatamata PC s-a dezechilibrat, cazand ,,intr-un mod nefericit, cazatura cauzand factura", martora declarand totodata ca ,,...TA a avut un cutit cu care i-a taiat haina inculpatul RJ si un spray pe care l-a folosit impotriva intregii mele familii chiar fi a fetitei".
In cauza a fost audiat si martorul ocular HGM (fila 278) care a precizat ca isi mentine declaratia data in fata agentului de politie BN, declaratie depusa in xerocopie la dosar (fila 283), din care instanta retine ca ,,la un moment dat am observat o persoana de sex masculin de cca 25 de ani ... care la un moment dat a scos un spray paralizant cu care a pulverizat inspre un grup format din 3 femei, una avand un copil minor in brate si doi barbati. In urma busculadei provocate de cele doua grupuri, tanarul fiind impreuna cu doua femei, dupa ce a pulverizat cu sprayul paralizant, a incercat sa ameninte cu un cutit persoanele din celalalt grup..., totodata in acel moment o persoana de sex masculin in varsta de aprox. 50 de ani ... a impins o femeie in varsta de aprox. 55 de ani care a cazut jos strigand ca si-a rupt piciorul, ramanand la pamant".
In cauza a fost audiat si inculpatul RJ (fila 229) sub aspectul savarsirii de catre acesta a infractiunilor de lovire sau alte violente, prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod penal comise impotriva partii vatamate PA, inculpatul declarand cu ocazia audierii ca nu a savarsit infractiunile reclamate, sustinand ca a fost implicat intr-o altercatie, in urma careia a fost taiat cu un cutit de catre TA care l-a si pulverizat cu un spray paralizant, precizand ca altercatia dintre cele doua grupuri a fost determinata de dorinta fiecarui membru de a impiedica ca minora sa fie luata de vreun membru a celuilalt grup, inculpatul declarand ca nu a lovit pe nimeni, dar ca a observat ca cele doua bunici ale minorei se bateau, auzind la un moment dat un strigat de durere din partea partii vatamate PC.
Din probele administrate in cauza: declaratiile celor doi inculpati, declaratiile martorilor oculari - participanti la incident si din declaratia martorului HGM, instanta retine ca in data de 23.11.2003, intre cele doua grupuri descrise mai sus a avut loc o altercatie, constand in imbranceli, altercatie in care au fost implicati toti membrii grupurilor si care a avut ca scop incercarea de luare a minorei TA, respectiv de impiedicare ca aceasta sa fie luata de vreo persoana din grupul advers. In aceasta situatie membrii grupurilor au tras si impins pe cei ce faceau parte din tabara adversa, TA folosind la un moment dat impotriva adversarilor pe langa forta fizica, un spray paralizant si un cutit, arme care au generat in mod firesc o reactie de teama printre membrii grupului advers. Din relatarile inculpatul AI, care recunoaste ca la un moment dat a impins-o pe partea vatamata PC, dandu-i brusc drumul, ca urmare a faptului ca a fost lovit de catre Partea vatamata PA, coroborata cu declaratia martorei TA, care de asemenea a sustinut ca partea vatamata a fost impinsa de catre inculpat, cu declaratia martorei TZ care a precizat ca inculpatul a incercat sa isi scape sotia din mainile numitei TA si cu declaratia martorului HGM care a observat ca inculpatul a impins-o pe partea vatamata PC care a cazut la pamant strigand in acelasi timp ca si-a rupt piciorul, instanta retine ca intr-adevar in altercatia ce a avut loc inculpatul AI a impins-o pe partea vatamata PC, care dezechilibrandu-se a cazut fracturandu-si piciorul, din probele administrate nerezultand ca acesta i-ar fi aplicat partii vatamate vreo lovitura.
In ceea ce priveste contextul in care a fost comisa fapta instanta retine ca actiunea inculpatului AI a fost comisa in stare de necesitate, potrivit dispozitiilor art. 45 Cod penal, acesta tragand-o pe partea vatamata cu scopul de a o impiedica sa aduca atingere integritatii corporale a sotiei, fiicei, respectiv nepoatei sale, care constituiau tinta atacurilor grupului advers, grup din care facea parte inclusiv numitul TA, care nu a ezitat sa foloseasca, anterior actiunii inculpatului, un spray paralizant si un cutit impotriva membrilor grupului din care facea parte inculpatul. In aceste imprejurari starea de necesitate inlatura caracterul penal al faptei comise de catre inculpat.
Intrucat inculpatul Antal Iuliu a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala, retinandu-se ca prin fapta sa a cauzat partii vatamate PC leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 de zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 3633/Ia/2549/2003 emis de SML Bihor, certificat care a fost completat in sensul majorarii numarului de ingrijiri medicale la 90 de zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal de reexaminare nr. 3633/Ia/2549/2003 din 14 octombrie 2004 emis de SML Bihor, modificarea numarului de ingrijiri medicale impunand o alta incadrare juridica.
Astfel, fata de cele de mai sus, instanta in baza art. 334 Cod de Procedura Penala a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul AI din art. 181 alin. 1 Cod penal in 182 alin. 2 Cod penal, infractiune cu privire la care instanta in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod de procedura penala il va achita pe acest inculpat.
In ceea ce priveste plangerea prealabila formulata de PC, in reprezentarea minorului PA, impotriva inculpatul RJ sub aspectul comiterii infractiunilor de lovire sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod penal, instanta a retinut din probele administrate in cauza ca tot in contextul altercatiei generale in care au fost implicati membrii celor doua grupuri acesta a fost palmuit de catre inculpatul RJ. Din declaratiile martorilor audiati rezulta ca minorul, membru al grupului agresor in care s-au folosit inclusiv arme albe, a aplicat o lovitura cu pumnul in fata inculpatul Antal Iuliu, minorul sarind de fapt la bataie impotriva celor doi inculpati.
Pentru acelasi rationament ca cel expus in cazul inculpatului AI, instanta a retinut ca actiunea de lovire a minorului de catre inculpatul RJ, lovitura care i-a cauzat acestuia un numar de 3 zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 49/Ia/23 din 7.01.2004, a fost savarsita in stare de necesitate, imprejurare care inlatura caracterul penal al faptei, fiecare dintre agresori incercand sa salveze cel putin o persoana draga lor de la agresiunea la care erau suspuse din partea membrilor grupului advers.
Astfel, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod de procedura penala l-a achitat pe inculpatul RJ sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal, la plangerea partii vatamate minor PA.
In baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod de procedura penala a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului RJ, la plangerea prealabila a partii vatamate PA sub aspectul savarsirii infractiunii de amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod Penal, constatand implinit termenul de prescriptie speciala.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea criticand-o sub aspectul gresitei achitari a inculpatilor a inculpatilor AI si RJ sub aspectul comiterii infractiunilor , prevazuta si pedepsita de art. 182 al.1 Cod penal (AI), respectiv 180 al.2 Cod penal (RJ). In motivare se arata ca instanta de fond nu a luat in considerare declaratia singurului martor obiectiv - TA care pe d e o parte a descris modalitatea in care partea vatamata a fost agresata de inculpatul AI ( inclusiv dupa ce aceasta se gasea intinsa pe jos) iar pe de alta parte a apreciat eronat probele, bazandu-se pe constatari de fapt denaturate si neconforme cu realitatea, ignorand faptul ca partea vatamata PC prin interventia sa in altercatie nu a prezentat pentru inculpatul Antal Iuliu nici pentru membrii grupului din care acesta facea parte vreun pericol de natura a justifica in vreun fel fapta inculpatului, cu atat mai mult cu cat aceasta a intervenit doar pentru a proteja pe martora TA impotriva agresiunii exercitate de inculpat.
In ceea ce-l priveste pe coinculpatul RJ, desi din declaratia martorei TA rezulta fara echivoc ca minorul parte vatamata PA a intervenit in altercatie doar in scopul apararii mamei sale cazuta pe jos, totusi instanta, ignorand constructia fizica a celor doi inculpati ( 50 ani, respectiv 35 ani) a retinut in mod eronat ca inculpatul RJ ar fi lovit-o pe partea vatamata pentru a se salva pe sine si pe ceilalti membrii ai grupului de la vreun pericol iminent ce provenea din partea minorului.
Impotriva aceleiasi hotarari au formulat apel partile civile PA si PC, prin avocat, solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei, iar cu ocazia rejudecarii a se dispune condamnarea inculpatilor la pedepse just individualizate. Se critica hotararea primei instante care a interpretat gresit probele , martorii propusi de inculpat spre audiere dand in cauza declaratii partinitoare, singura depozitie impartiala fiind cea a martorei TA. Sub aspectul laturii civile solicita acordarea acestora in cuantumul solicitat in fata instantei de fond, raportat la urmarea produsa, respectiv numarul zilelor de ingrijiri medicale aferent leziunilor cauzate fiecarei parti vatamate.
Prin decizia penala nr.156/A din 9 iunie 2009, Tribunalul Bihor a respins apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea si partea civila PA in nume propriu si a admis apelul penal declarat de partea civila PC, prin mostenitor PA impotriva sentintei penale nr. 531 din 29 aprilie 2008 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a desfiintat-o in sensul ca, a admis cererea de despagubiri a partii civile PC, prin mostenitor PA, acordand si daune morale in suma de 10.000 lei, mentinand restul dispozitiilor sentintei apelate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele :
Hotararea instantei de fond este temeinica si legala sub aspectul retinerii starii de fapt, probele administrate in cauza demonstrand ca ambii inculpati au actionat in conditiile starii de necesitate prev. de art. 45 Cod penal care inlatura caracterul penal al faptei.
Materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanta de fond. Acesta insumeaza: declaratia martorei TZT care precizeaza ca in timp ce se deplasa pe str. Republicii din Oradea a observat-o pe fiica sa minora luata fara stirea ei in urma cu catva timp din Ungaria si adusa in Romania. Si-a manifestat intentia de a-si lua fiica in brate, mama sa incercand sa o ajute, dar a intervenit soacra TA care aprins-o de par pe aceasta din urma. In acel moment inculpatul AI a incercat sa-si scape sotia din mainile cuscrei. La un moment dat partea vatamata PC s-a dezechilibrat cazand intr-un mod nefericit, acea cazatura cauzandu-i fractura. In acelasi context martora declara ca TA avea asupra sa un cutit cu care i-a taiat haina inculpatului RJ si un spray pe care l-a folosit impotriva intregii familii, chiar si a fetitei. In ceea ce-l priveste pe coinculpatul RJ, martora declara ca acesta nu a avut intentia de a lovi pe cineva ci doar dar de a o apara atat pe ea cat si pe fetita de actiunea numitului TA care scosese sprayul si cutitul. Practic, in timpul altercatiei, in mod firesc toate persoanele s-au imbrancit reciproc, fiecare tragea de cineva pentru a ajunge la copil si strigau toti, solicitand ajutor. In acest context martora isi aduce aminte ca l-a observat pe minorul PA sarind la AI, dar nu stie daca l-a lovit.
Declaratia martorei TA singura care relateaza o alta modalitate de desfasurare a evenimentelor, sustinand ca in momentul in care inculpatul o tragea de pulovar si de par, a intervenit partea vatamata PC care a inceput sa-l traga, iar in acel moment inculpatul le-a trantit pe amandoua la pamant, lovind-o pe partea vatamata PC cu genunchiul drept peste gamba piciorului, fracturandu-i oasele, pentru a o impiedica sa se ridice. In incidentul iscat a intervenit si minorul parte vatamata PA, speriat ca mama sa plange pe jos, care s-a repezit la inculpatul RJ pentru a-l lovi, dar acesta l-a pocnit cu palma spargandu-i barbia cu ghiului pe care il avea pe mana.. Martora mai precizeaza ca pe AI, in afara de fiul sau l-a mai lovit si PA, datorita starii provocate de suferinta mamei.
In mod argumentat si justificat instanta a retinut doar partial ca fiind conforma cu adevarul depozitia acestei martore, fiind inlaturate ca lipsite de veridicitate sustinerile conform carora inculpatul AI a exercitat acele acte de agresiune dupa caderea la pamant a partii vatamate, constand in aplicarea unei lovituri cu genunchiul peste gamba piciorului, care a dus la fracturarea oaselor. Sinceritatea acesteia este pusa sub semnul indoielii in conditiile in care toate persoanele prezente fac relatari asupra conduitei extrem de violente a numitului TA (fiul martorei) care avand asupra sa un spray paralizant nu a ezitat sa-l foloseasca asupra intregii familii, chir si a propriei fetite, dupa care a inceput sa ameninte intreg grupul cu un cutit pana cand a intervenit martorul HGM. Raportat la conduita fiului sau, martora sustine in schimb nesincer faptul ca ar fi folosit sprayul doar impotriva celor doi inculpati , iar pe de alta parte nu a uzat de briceagul pe care il avea asupra sa, aspecte infirmate de depozitiile celorlalte persoane prezente.
Declaratia martorului ocular HGM - persoana care nu face parte din nici unul din grupurile implicate in altercatie - aflandu-se pe strada in acel moment , declara ca la un moment dat a sesizat ca un tanar de aproximativ 25 de ani a scos un spray paralizand cu care a pulverizat spre grupul format din 3 femei (una avand in brate un copil) si doi barbati. In continuare s-a creat o busculada intre tanarul insotit de alte doua femei si celalalt grup, dupa care acelasi individ a incercat sa ameninte cu un cutit persoanele din celalalt grup. In acele momente o persoana de sex masculin de aproximativ 50 de ani a impins o femeie in varsta de aproximativ 55 ani, care a cazut jos, strigand ca si-a rupt piciorul, ramanand la pamant.
La dosarul cauzei au fost depuse inscrisuri deosebit de relevante in opinia instantei de apel. Astfel, la filele 311, 312, se regaseste ordonanta din 01.09.2004 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea in dosar nr 1468/P/2004 prin care se dispune scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului TA sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 1 pct. 1 Legea 61/1991 apreciindu-se ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Se arata ca intre parti exista o stare conflictuala mai veche generata de situatia minorei TA pe care invinuitul, dupa ce a vizitat-o in Ungaria, a luat-o fara a cere aprobare , aducand-o in Romania. Pe fondul acestei situatii, mama minorei vazandu-si fiica pe strada in compania fostului sot, l-a abordat, moment in care acesta a folosit un spray lacrimogen si a scos briceagul pentru a-li determina fosta sotie si familia sa nu ia copilul. S-a avut in vedere atitudinea sincera si scopul urmarit - acela de a nu-i fui luata minora.
La fila 310 se regaseste copia minutei sentintei penale nr. 347/2008 a Judecatoriei Oradea ( dosar nr. 4502/271/2007), conform careia inculpatul TA a fost achitat in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b1 Cod procedura penala cu referire la art. 181 Cod penal, sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire, prevazuta de art. 180 al.2 Cod penal ( comisa in aceleasi imprejurari in data de 23.11.2003) fata de partea vatamata Antal Iuliu.
La filele 141, 143 dosar a fost depusa in copie decizia civila nr. 958/2004 a Curtii de Apel Oradea ( dosar nr. 1524/2004 avand ca obiect reincredintare minor). Considerentele instantei de fond si ale celei de apel fiind relevante asupra modului in care minora TAB a fost adusa din Ungaria de catre tatal acestei TA. Se retine ca martorii audiati relateaza ca la inceputul lunii noiembrie 2003 reclamantul (TA) a rapit-o pe minora de langa parata (TZT) dintr-un magazin si declarand la ambasada, conform cererii din dosar, ca minora este bolnava si are nevoie de ingrijiri medicale iar mama sa este in Romania, a reusit sa o introduca in tara. Se vorbeste pe de alta parte de comportamentul reclamantului apreciat ca fiind daunator dezvoltarii fizice si psihice a minorei, prin raportare tocmai la altercatia din 23 noiembrie 2003 de pe str. Republicii din Oradea, cu acea ocazie fiindu-i incheiat reclamantului procesul verbal de contraventie seria AP nr. 1919302/2003.
Relevante sunt si concluziile certificatului medico legal nr. 3633/IA/2003 (fila 7 u.p.) emis de S.M.L. Oradea din care retinem ca leziunile pst traumatice pe care le prezinta partea vatamata PC au fost produse prin loviri cu corp dur, cadere urmata de lovirea si comprimarea gambei drepte.
In ceea ce o priveste pe partea vatamata PA, la dosarul cauzei (fila 8 dosar u.p.) se regaseste certificatul medico-legal nr. 49/I/a/23 din 7 ianuarie 2004 ce atesta ca minorul prezinta o leziune posttraumatica in regiunea mantoniera median ce s-a produs cu un corp dur si a necesitat 2-3 zile de ingrijiri medico-legale.
Fata de probele aratate, instanta de apel a apreciat ca este dovedita, fara nici un dubiu, agresiunea asupra partii vatamate PC de inculpatul AI, insa este probata imprejurarea ca in realitate era vorba de doua grupuri de persoane intre care s-au produs serioase divergente pe fondul carora numitul TA ce facea parte din acelasi grup cu partea vatamata PC avea asupra sa un spray paralizant pe care l-a folosit asupra celuilalt grup cat si un cutit cu care a amenintat grupul. Este dovedit in cauza ca, dupa ce acesta a pulverizat cu sprayul paralizant, s-au produs agresiunile reciproce intre membrii celor doua grupuri, implicit agresiunea exercitata de inculpatul Antal Iuliu asupra partii vatamate PC.
In opinia instantei de apel este justa concluzia instantei de fond privind retinerea starii de necesitate, fiind evident ca fapta inculpatului a fost savarsita pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi altfel inlaturat, integritatea corporala a sa si a celorlalte persoane din grupul caruia ii apartinea.
Agresiunea exercitata de inculpat asupra partii vatamate a intervenit in momentul in care impotriva sotiei inculpatului, partea vatamata PC declansase un atac. Aceasta stare de fapt apreciem ca este ilustrata de singura proba din randul probelor testimoniale care are caracter obiectiv in cauza, respectiv declaratia martorului ocular HGM a carui continut ilustrativ sub aspectele enuntate, este redata mai sus .
Nu a putut fi luata in considerare declaratia martorei TA, singura martora care a sustinut ca inculpatul AI i-a aplicat partii vatamate PC o lovitura peste gamba piciorului, fracturandu-i oasele, pentru a o impiedica sa se ridice, intrucat aceasta martora este mama numitului TA, persoana care a detinut sprayul paralizant si cutitul si a initiat actele de agresiune, respectiv o martora subiectiva datorita acestei legaturi de rudenie cu celalalt martor implicat in agresiune, fiind evident interesata in acreditarea unei variante care sa-l exonereze pe fiul sau de orice raspundere. Aceasta cu atat mai mult cu cat TA a fost cercetat intr-un alt dosar urmare a plangerii formulate de AI si i s-a aplicat o sanctiune administrativa atat pentru port nelegal de arma, cat si pentru agresiune.
De mentionat aici, in ceea ce privesc concluziile certificatului medico-legal, acestea releva ca leziunile posttraumatice pe care le prezinta partea vatamata PC au fost produse prin loviri cu corp dur, cadere urmata de lovirea si comprimarea gambei drepte.
S-a apreciat aceasta proba in sine are valoarea absoluta doar in ceea ce priveste atestarea unei anume tip de vatamare si modul de producere al acestei vatamari, pe care o prezinta persoana examinata. Aceasta proba nu elucideaza conditiile in care s-au produs aceste vatamari, respectiv locul, persoanele implicate, vatamarea produsa in acel context, acestea de regula fiind elemente care in procesul penal se probeaza preponderent cu depozitii de martori, cu care se coroboreaza certificatul medico-legal ca proba, pentru a se stabili starea de fapt in ansamblul sau.
Nu se sustine ca sunt neveridice atestarile din certificatul medico-legal in sensul ca leziunile post traumatice pe care le prezinta partea vatamata PC au fost produse si prin loviri cu corp dur. Sustinem doar ca, in opinia noastra interpretarea justa a materialului probator existent in cauza nu permite concluzia ca aceste lovituri aplicate asupra gambei partii vatamate au fost exercitate de inculpatul AI. Nu se poate face abstractie de declaratia singurului martor obiectiv HGM care a declarat ca : " la un moment dat am observat o persoana de sex masculin de circa 25 de ani ... care a scos un spray paralizant cu care a pulverizat inspre un grup format din trei femei, una avand un copil minor in brate si doi barbati.... Dupa ce a pulverizat cu sprayul paralizant a incercat sa ameninte cu un cutit persoanele din celalalt grup ... la un moment dat o persoana de sex masculin in varsta de aproximativ 50 de ani a impins o femeie in varsta de aproximativ 55 ani care a cazut jos, strigand ca si-a rupt piciorul, ramanand la pamant."
Instanta a apreciat ca este de neadmis ipoteza ca martorul ocular, desi il vede pe inculpat cum a impins-o pe partea vatamata si ca aceasta, dupa ce a cazut la pamant a strigat ca si-a rupt piciorul, nu ar fi surprins, daca s-ar fi produs in realitate, momentul intercalat intre aceste doua momente, sustinut de un singur martor - TA - a carei declaratie a fost inlaturata ca subiectiva, in concret acel moment in care inculpatul ar fi lovit-o cu genunchiul drept peste gamba piciorului pe partea vatamata, fracturandu-i oasele.
Ca atare, asupra imprejurarilor in care s-a comis fapta de lovire a inculpatului, a tipului de agresiune exercitata de acesta asupra partii vatamate, apreciem ca este relevanta depozitia martorului ocular HGM care a vazut si a descris aceasta agresiune si nu concluziile certificatului medico-legal care strict sub aspectul aplicarii de lovituri ( si nu al cauzarii acestor vatamari prin cadere) nu se coroboreaza cu restul materialului probator.
Starea de necesitate subzista si in ceea ce priveste fapta inculpatului RJ, din declaratiile martorilor audiati rezultand ca minorul PA, membru al grupului in care s-au folosit arme albe, i-a aplicat o lovitura cu pumnul in fata inculpatului Antal Iuliu, in acel moment reactionand RJ lovindu-l cu mana in zona barbiei, cauzandu-i leziuni vindecabile in 2-3 zile ingrijiri medicale.
Si in cazul acestui inculpat, prin modul in care a actionat, a urmarit sa salveze de la un pericol iminent si care altfel nu putea fi inlaturat, integritatea corporala a sa si a celorlalte persoane din grupul in care facea parte ( din coroborarea mijloacelor de proba rezultand ca minorul PA a sarit la bataie impotriva ambilor inculpati).
Imprejurarea ca partile implicate au o constitutie fizica diferita este irelevanta in conditiile in care , asa cum s-a aratat anterior, din grupul minorului PA facea parte TA, care nu a ezitat sa foloseasca fata de membrii celuilalt grup un spray paralizant si un cutit.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, in mod corect, instanta de fond a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea partii civile PC avand in vedere disp. art. 346 al.2 Cod procedura penala ce stipuleaza ca atunci cand instanta a constata existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale potrivit legii civile.
Aceleasi considerente au fost avute in vedere si cu ocazia solutionarii actiunii civile formulate de partea vatamata PA, in nume propriu, raportat la numarul zilelor de ingrijire medicale aferent vindecarii, inculpatul RJ fiind obligat sa-l plateasca cu titlu de daune morale, suma de 150 RON , suma ce reflecta suferinta fizica si psihica cauzata acestuia.
Cat priveste actiunea civila pornita de partea vatamata PC, decedata pe parcursul solutionarii cauzei in prima-instanta, se retine ca aceasta a formulat pretentii materiale in suma de 3700 lei, respectiv 10.000 lei daune morale. Instanta de fond a apreciat in mod just ca fiind dovedit un prejudiciu de doar 1500 lei (conform chitantelor aflate la filele 11-15 dosar 3370/2004 al Judecatoriei Oradea), restul daunelor materiale nefiind dovedite cu probe testimoniale sau inscrisuri, prejudiciu pe care inculpatul AI a fost obligat sa-l plateasca in favoarea mostenitorului acesteia, numitul PA.
Solicitarea acordarii unei rente viagere pana la deces a fost respinsa in mod intemeiat de instanta de fond in speta nefacandu-se dovada diminuarii veniturilor partii civile PC pana la data survenirii decesului.
Cat privesc daunele morale solicitate, instanta de fond a apreciat ca nu pot fi acordate lui PA in calitate de mostenitor al partii civile in conditiile in care daunele morale reflecta suferinta de ordin fizic si psihic cauzate persoanei vatamate PC, decedata, mostenitorul nefiind in aceasta situatie persoana indreptatita la reparatie in calitate de succesor a defunctei.
Instanta de apel a considerat nelegala aceasta dispozitie, apelul partii civile PC prin mostenitor PA urmand a fi admis strict sub acest aspect.
In cauza decesul partii civile a survenit in timpul procesului penal, dupa constituire ca parte civila, PA formuland in cauza despagubiri atat in nume propriu (in calitatea sa de parte vatamata), cat in calitatea de mostenitor al defunctei PC, mama sa.
Dreptul la repararea daunelor morale in patrimoniul defunctei constituie o valoare patrimoniala concreta in momentul decesului. Ca atare nu se mai pune problema transmisibilitatii succesorale a dreptului la actiunea in repararea prejudiciului moral, deoarece acest drept a fost exercitat insusi de decuius in mod efectiv. Asa fiind, in opinia tribunalului, succesorii care dobandesc intregul patrimoniu, potrivit principiului universalitatii, sunt indreptatiti sa primeasca si daune morale solicitate de defunct inaintea momentului decesului.
Ca urmare, raportat la traumele fizice si psihice suferite de partea civila PC, internarea acesteia in spital, numarul zilelor de ingrijiri medicale acordate, instanta de apel a considerat ca acordarea sumei de 10.000 lei in favoarea mostenitorului acestei parti civile reprezinta o justa satisfactie pentru prejudiciul nepatrimoniale incercat de mama sa PC.
Sub aspect procedural, a apreciat ca apelul declarat de aparatorul ales in numele partii civile decedate este admisibil, sens in care facem referire la dispozitiile art.362 aliniat ultim, care stipuleaza ca apelul poate fi declarat de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat si de catre sotul acestuia.
Aparatorul declara apel sau recurs pentru un titular al dreptului, nu in calitate de reprezentant conventional cu procura speciala, ci ca substituit procesual, in baza legii, ca persoana care a acordat titularului asistenta juridica la instanta a carei hotarare urmeaza a fi atacata cu apel sau cu recurs.
Potrivit art. 172 aliniat ultim, art. 173 al.2 Cod de procedura penala, in cursul judecatii aparatorul are dreptul sa exercite drepturile procesuale ale partii; ori, unul din drepturile partii este si acela de a ataca hotararea judecatoreasca prin apel sau recurs. Este necesar insa, ca aparatorul sa fi acordat asistenta juridica la instanta a carei hotarare se ataca, conditie indeplinita in speta, avocat TP, fiind imputernicit sa reprezinte interesele partilor civile, numitii PC si PA, in fata instantei de fond, potrivit imputernicirii avocatiale aflata la fila 21 din dosarul 3370/2004 al Judecatoriei Oradea, iar apelul declarat in cauza este formulat de acelasi aparator numitul TP.
Impotriva acestor hotarari, in termen legal au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor, inculpatul AI si partea civila recurenta PA.
In motivele de recurs, parchetul a sustinut ca instantele au comis o grava eroare de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare a celor doi inculpati. Vinovatia inculpatilor sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala grava, respectiv lovire sau alte violente a fost pe deplin dovedita cu probele de la dosar. Apreciaza ca interpretarea data de catre instanta de fond si de catre instanta de apel, avand ca efect retinerea starii de necesitate privitor la ambii inculpati este gresita, in mod nejustificat apreciind depozitia martorului HGM relevanta, inlaturand concluziile certificatului medico legal, care face referire la lovirea activa exercitata de inculpatul Antal asupra partii vatamate PC.
Partea civila recurenta PA a solicitat casarea si modificarea hotararilor recurate, cu privire la latura civila, in sensul de a se dispune acordarea despagubirilor civile asa cum au fost formulate in constituirea de parte civila aflata la dosar.
Inculpatul recurent AI prin motivele sale de recurs a solicitat casarea deciziei Tribunalului Bihor, in ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei si, rejudecand pricina, sa se mentina sentinta penala nr.531/2008 pronuntata de Judecatoria Oradea prin care a fost respinsa cererea de acordare de daune morale formulata de catre def. PC. Apreciaza faptul ca, prin hotararea pronuntata, instanta de apel a facut o gresita aplicarea a legii civile, hotararea pronuntata fiind contrara legii. Cu toate ca a retinut, in mod corect, circumstantele in care s-a comis vatamarea integritatii corporale a partii civile defuncte, PC, solutia pronuntata este una nelegala si netemeinica. Astfel, Tribunalul Bihor a retinut ca fiind reale urmatoarele aspecte deosebit de importante: fapta s-a comis pe fundalul unei stari conflictuale accentuate existente intre doua grupuri (formate din mai multe persoane fiecare), respectiv grupul inculpatului-recurent si cel al partii civile. Aceasta stare conflictuala a fost generata de catre unul dintre membri grupului partii civile, respectiv numitul TA, care si-a rapit copilul aflat la mama sa Ungaria (persoana care facea parte din grupul inculpatului) si l-a introdus ilegal in Romania, lucru confirmat de catre instantele civile, prin hotarari irevocabile. Din partea grupului partii civile au fost exercitate agresiuni fizice consistente impotriva grupului inculpatului, constand in: lovituri si folosirea unui cutit si a unui spray lacrimogen de catre numitul TA, aplicarea unei lovituri inculpatului de catre minorul PA, precum si atacurile declansate de catre partea civila PC, impreuna cu martora TA asupra grupului de femei format din minora TA, mama si bunica acesteia, toate rudele inculpatului AI (respectiv: sotie, fiica si nepoata). In aceste conditii a intervenit inculpatulu-recurent care, dorind sa-si salveze membrii familiei din fata agresiunilor exercitate, a prins-o din spate pe partea civila, iar aceasta - smucindu-se sa scape din stransoare - a cazut si si-a fracturat gamba. Singurul martor ocular care nu facea parte din cele doua grupuri, HGM, a perceput acest gest ca fiind o impinsatura din partea recurentului, aspect retinut si de catre instanta (,,...o persoana de sex masculin de aproximativ 50 de ani a impins o femeie in varsta de aproximativ 55 ani, care a cazut jos, strigand ca si-a rupt piciorul, ramanand la pamant"). Chiar si in aceste conditii, ceea ce reiese cu claritate, este faptul ca inculpatul-recurent nu a exercitat agresiuni fizice cu intentia de a produce vatamari ale integritatii fizice a partii civile PC. Singurul sau scop a fost acela de a-si apara familia, de a impiedica ca actele de agresiune exercitate de catre celalalt grup sa veteme sanatatea si integritatea fizica a celor dragi lui. Toate aceste aspecte au fost retinute in mod argumentat ca fiind probate, atat de catre prima instanta, cat si de catre instanta de apel, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind incidenta in cauza conditiile starii de necesitate, acesta fiind prevazuta de catre Codul penal in randul cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei. Dispozitiile art.346 alin.(2) din Codul de procedura penala stabilesc faptul ca, atunci cand s-a pronuntat achitarea inculpatului datorita incidentei unei cauze care inlatura caracterul penal al fapte, instanta poate sa oblige si la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile. Raportand starea de fapt la aceste prevederi legale, a considerat gresita solutia Tribunalului Bihor, prin care inculpatul-recurent a fost obligat si la plata de daune morale in cuantum de 10.000 lei in favoarea mostenitorului partii civile PC. In primul rand, este de remarcat faptul ca instanta de apel a acordat daunele morale solicitate de catre partea civila in integralitatea lor, cu toate ca a retinut o stare de fapt contrara celor mentionate de catre partea civila in cuprinsul plangerii penale formulata. Fara a contesta a suferinta fizica acuzata de catre partea civila, def. PC, ca urmare a interventiei chirurgicale, dorim sa se retina faptul ca vatamarea integritatii sale corporale s-a produs si datorita gesturilor si actiunilor sale, iar acoperirea prejudiciului material suferit de catre aceasta apare ca o masura justa si suficienta. Pe de alta parte, d-na PC a decedat pe parcursul procesului penal, iar ulterior acestui moment, fiul acesteia, PA, nu si-a exprimat niciodata pozitia in sensul ca doreste obligarea inculpatului-recurent AI la plata de daune morale, nici personal, nici prin curator.
Examinand hotararile atacate prin prisma motivelor invocate, pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei, Curtea apreciaza ca fiind fondata calea de atac formulata de parchet.
Retinandu-se, in speta, starea de necesitate ca o cauza ce inlatura caracterul penal al infractiunilor retinute in sarcina celor doi inculpati, instantele au pronuntat solutii gresite.
Dupa cum rezulta din materialul probatoriu administrat in cauza, la data de 23 noiembrie 2003, intre parti a izbucnit o altercatie pe fondul unor stari tensionate anterioare, iar in urma acestui incident partea vatamata PC a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 55 zile ingrijiri medicale. In acelasi incident partea vatamata PA, minor a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 3 zile de ingrijiri medicale.
Instanta de fond in urma analizarii materialului probatoriu a opinat, Tribunalul confirmand, ca atat inculpatul AI cat si coinculpatul RJ au actionat in limitele stari de necesitate, dispunand achitarea acestora.
Curtea apreciaza ca solutia pronuntata de instante in speta de fata este gresita. Pentru a retine starea de necesitate trebuie pornit, in primul rand, de la analiza conditiilor prevazute in dispozitiile art.45 Cod penal. Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi eliminat altfel, viata, integri6tatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau in interes public. Conditiile in care o fapta prevazuta de legea penala este considerata ca fiind savarsita in stare de necesitate sunt prevazute in art.45 Cod penal si privesc, pe de o parte, pericolul, iar, pe de alta parte, fapta savarsita in vederea salvarii valorilor sociale ocrotite.
Geneza pericolului, in speta de fata, s-a retinut a fi actiunea partilor vatamate, respectiv comportamentul acestora.
Din probele administrate in cauza a rezultat ca intre parti a izbucnit un incident generandu-se o altercatie violenta, in urma careia partea vatamata PC suferit o fractura la unul din membrele inferioare, iar partea vatamata PA a suferit leziuni la nivelul barbiei. Relevanta este in cauza declaratia martorului HGM, persoana care a vazut in mare parte incidentul, rezultand ca la un moment dat, inculpatul AI a impins o femeie in varsta, evident careia partea vatamata PC, care a cazut la pamant, strigand "ca si-a rupt piciorul". Certificatul medico legal confirma leziunile produse partii vatamate prin loviri cu corp dur, asa cum se confirma si leziunile suferite de careia partea vatamata PA. In conditiile in care este relevanta depozitia martorului ocular HGM, apare ca fiind relevante, sub aspect probatoriu, si concluziile, certificatelor medico legale, intrucat s-a dovedit existenta unui raport de cauzalitate intre activitatile agresive aparute ca urmare a incidentului survenit intre parti si consecintele in planul leziunilor fizice aparute.
De altfel, Tribunalul a apreciat, in mod just, ca este dovedita agresiunea asupra partii vatamate PC din partea inculpatului AI, raportandu-se insa aceasta concluzie la imprejurarea ca a fost vorba de doua grupuri intre care s-a produs o altercatie violenta. In acest context insa, Curtea considera ca nu poate subzista starea de necesitate ca o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei, si care sa justifice achitarea celor doi inculpati.
Actiunea de salvare a valorilor sociale aratate in art.45 alin.2 Cod penal trebuie sa indeplineasca unele conditii si sa constituie singurul mijloc de inlaturare al pericolului . Este evident ca, pe fondul unor relatii tensionate intre parti a survenit o altercatie, perfect previzibila, in timpul careia acestea s-au agresat reciproc.
S-a dovedit de altfel, ca partea vatamata PC nu a aplicat nici o lovitura inculpatului AI, prinzandu-l doar de maini pentru a-l impiedica sa o agreseze pe martora TA. Impingerea si loviturile aplicate ulterior de catre inculpat partii vatamate, confirmate medico legal, chiar daca s-ar putea circumscrie unei activitati de aparare, este evident disproportionata si nu poate fi apreciata ca singurul mod in care pericolul putea fi inlaturat.
Aceeasi situatie apare si in ceea ce-l priveste pe inculpatul RJ, care lovind un minor in varsta de 12 ani, desi s-a retinut o activitate agresiva a acestuia, a actionat cu totul disproportionat, raportat la actiunea unui copil.
In consecinta, fata de considerentele ce preced, Curtea a apreciat ca fiind dovedita vinovatia celor doi inculpati si admitand recursul declarat de catre parchet, a casat ambele hotarari, pronuntand solutii de condamnare fata de cei doi inculpati, astfel, retinand in sarcina a inculpatului AI, savarsirea infractiunii de vatamare corporala, in forma prevazuta de art. 182 alin.1 Cod penal, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
Sus aspectul individualizarii judiciare a executarii pedepsei, instanta de recurs a apreciat ca, raportat la persoana inculpatului, precum si la elementele concrete ale cauzei, aplicarea dispozitiilor art.81 Cod penal corespunde scopului preventiv educativ al sanctiunii penale.
In ceea ce priveste situatia inculpatului RJ, Curtea l-a condamnat sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 180 alin.2 la o pedeapsa de 1000 lei, amenda penala.
Cu privire la recursurile declarate de catre inculpatul AI si partea civila PA acestea au fost respinse ca nefondate, motivele invocate in sustinerea caii de atac, Curtea apreciindu-le ca fiind neintemeiate.
Restul dispozitiunilor hotararilor recurate au fost mentinute in masura in care nu contravin prezentei decizii.