Sanctiune disciplinara - posibilitatea instantei, de a inlocui sanctiunea aplicata. dreptul muncii. Decizie nr. 185 din data de 02.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Prin sentinta civila nr. 670 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Bacau s-a admis in parte actiunea principala formulata de reclamantii B. C, B. V., S. V., T.C.-I. in contradictor cu parata R.A.G.C. si cererile conexe, astfel cum au fost precizate, s-a inlocuit sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea disciplinara a suspendarii contractului de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare, prevazuta de art. 264 lit. b din Codul muncii.
Prin aceeasi sentinta s-a luat act de renuntarea reclamantilor la judecata cererii de suspendare a executarii deciziei contestate si a cererii formulate in contradictoriu cu paratul C.A., dispunandu-se reintegrarea contestatorilor in posturile detinute anterior si obligata intimata la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate si reactualizate la data incetarii masurii disciplinare a suspendarii dispuse in cauza si pana la data reintegrarii efective.
De asemenea, s-a respins ca nefondata cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin cererile introductive, conexate prin incheierea din 23 mai 2008, reclamantii au chemat in judecata R.A.G.C. Bc. si pe directorul acestei regii, C.A., solicitand suspendarea si anularea deciziei nr. 186 din 17 decembrie 2007, reintegrarea reclamantilor la locurile de munca avute anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor banesti de la data intrarii in vigoare a acestei decizii si pana la data reintegrarii si despagubiri morale in cuantum de 2000 lei.
La termenul din 23 mai 2008 reclamantii au precizat ca renunta la cererea privind suspendarea deciziei nr. 186/2007 precum si la actiunea formulata in contradictor cu directorul regiei, numitul CA.
S-a constatat ca prin decizia nr. 186 din 17 decembrie 2007 R.A.G.C. Bc. a dispus sanctionarea cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca a salariatilor, reclamanti in cauza, retinand ca acestia in noaptea de 26/27 noiembrie 2007, in timpul programului de lucru, au fost surprinsi de organele de politie pe strada infratirii din Bacau, transportand tevi PVC ce s-au dovedit a fi fost sustrase din curtea unitatii, incalcand astfel dispozitiile R.O.I. al R.A.G.C. Bc, intrucat au parasit locul de munca fara a avea permisiunea scrisa a sefului de tura si au sustras bunuri apartinand societatii.
In raport de probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a apreciat ca sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca este mult prea aspra, fata de gravitatea faptelor savarsite si avand in vedere faptul ca salariatii in cauza nu au mai fost sanctionati disciplinar, motiv pentru care a inlocuit sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea suspendarii contractului de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca instanta de fond nu a analizat in mod corect toate aspectele si a inlocuit cu prea mare indulgenta sanctiunea aplicata de unitatea recurenta.
Sustine recurenta ca toti salariatii trebuie sa respecte obligatiile asumate prin incheierea Contractului Colectiv de Munca si a Regulamentului de Ordine Interioara, iar intimatii au fost sanctionati in mod just, intrucat faptele ilicite savarsite sunt clare si rezultatul daunator ordinii interioare in unitate.
Arata si ca, in masura in care angajatorul a definit in R.O.I. care sunt abaterile si sanctiunile disciplinare judecatorul nu poate schimba sanctiunea aplicata de angajator.
Examinand cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate si a probelor de la dosar Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Primul motiv de recurs, referitor la neanalizarea unor aspecte in cauza, nu a fost retinut, intrucat instanta de fond a analizat pe larg probatoriul administrat in cauza, aratand probele pe baza carora si-a format convingerea in cauza, respectiv declaratiile martorilor B.I. si M.N., care au aratat ca intimatii au avut permisiunea sefului de tura, atunci cand au plecat din unitate, in noaptea de 26/27 septembrie 2007.
De asemenea, instanta a avut in vedere si inscrisuri respectiv adresa P. M. Bc. nr. 49106/30 noiembrie 2007 si adresa nr. 11838/27 noiembrie 2007, intocmita de seful sectorului de epurare V. B., inscrisuri din care rezulta ca tevile sustrase de intimati nu prezinta valoare, nefiind recuperabile sau utilizabile.
De aceea s-a apreciat ca instanta de fond in mod corect a retinut situatia si in raport de faptele savarsite a inlocuit sanctiunea aplicata de recurenta, cu atat mai mult cu cat intimatii nu s-a facut dovada ca ar mai fi fost sanctionati disciplinar anterior.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privitor la faptul ca instanta nu ar fi putut inlocui sanctiunea disciplinara aplicata de angajator s-a apreciat ca nu va putea fi retinuta, intrucat angajatorul nici prin regulamentul intern si nici prin contractul colectiv nu poate prestabili care anume sanctiune disciplinata se va aplica pentru o anumita fapta.
De altfel, decizia contestata in instanta, trebuia verificata sub toate aspectele invocate de reclamant, inclusiv asupra modului de alegere a sanctiunii aplicate in caz contrar, putand aparea abuzuri din partea angajatorilor.
Nici sustinerea recurentei, referitoare la faptul ca intimatii trebuie sanctionati, in situatia in care au incalcat prevederile din regulamentul de ordine interioara, a fost retinuta, in sprijinul recursului formulat, intrucat decizia de sanctionare nu a fost anulata, fiind modificata doar sanctiunea aplicata si deci intimatii au fost sanctionati disciplinar cu sanctiunea suspendarii contractului de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare conform art. 264 lit. b din Codul muncii, tocmai pentru incalcarea prevederilor din regulament, faptele constituind abateri disciplinare.
Avand in vedere situatia retinuta Curtea de Apel in baza art. 304/1 cod pr.civila a respins recursul ca nefondat.