SCHIMB DE FOLOSINTA TEREN. PRESCRIPTIE ACHIZITIVA

In lipsa unui act autentic de schimb de terenuri sau a unei hotarari judecatoresti care sa-l inlocuiasca, procesul-verbal din 21.05.1969 este inapt de a-i justifica reclamantei calitatea de proprietara.
Actul cu care reclamanta a inteles sa-si dovedeasca calitatea de titulara a dreptului de proprietate – respectiv procesul verbal incheiat la data de 21.05.1969 intre Consiliul popular al comunei Poiana Teiului si I.C.H. Bistrita, “in prezenta locuitorului D.V.”- nu indeplineste conditiile unui act translativ de proprietate.
Din continutul acestui proces-verbal rezulta existenta unui schimb anterior de cladiri (respectiv sedii) intre Consiliul popular al comunei Poiana Teiului si Sectorul de exploatare Galu (din cadrul I.C.H. Bistrita).Acest schimb a impus amenajarea unei baze de intretinere, reparatii si garare a mecanismelor din dotarea sectorului Galu si, in lipsa unui alt teren disponibil, s-a convenit un schimb de folosinta cu D.C.V., autorul reclamantei, care in schimbul terenului de 4.352 mp. dobandit prin actul autentic nr.1343/1969, a primit terenul aferent magazinul cooperativei, magazin ce urma a fi demolat (teren ce se invecina la Nord cu I.D.C-tin.)
Rezulta, asadar, ca schimbul de folosinta a avut un caracter accesoriu schimbului de sedii dintre consiliul popular si I.C.H. Bistrita si, totodata, a avut un caracter temporar fiind destinat a servi unuia dintre cei doi copermutanti pentru a amenaja o baza care nu reprezenta o constructie definitiva. Este nefondat, astfel, argumentul recurentei ca s-ar afla in imposibilitatea de a-si revendica terenul pentru care are actul autentic nr.1343/1969.
Chiar daca, in practica instantelor judecatoresti, dispozitiile art.1073 si 1077 din Codul civil au fundamentat pronuntarea unor hotarari care sa tina loc de act autentic de transfer al dreptului de proprietate, aceasta se putea realiza daca reclamanta ar fi cerut o astfel de perfectare a schimbului si instanta ar fi gasit cererea fondata.
Insa, in lipsa unui act autentic de schimb de terenuri sau a unei hotarari judecatoresti care sa-l inlocuiasca, procesul-verbal din 21.05.1969 este inapt de a-i justifica reclamantei calitatea de proprietara.
Tribunalul a retinut corect ca forma autentica a schimbului reprezenta o conditie ad validitatem – nu ad probationem cum sustine recurenta – a transferului dreptului de proprietate. Atat la data incheierii procesului verbal in discutie, cat si ulterior, ca si in prezent, forma autentica a schimbului de terenuri este o conditie de validitate. Astfel, in 1969, aceasta conditie era impusa de art.1 din Decretul nr.151/1950 (sub sanctiunea nulitatii absolute potrivit art.12 alin.1). Forma autentica a fost mentinuta de Lg.18/1991, iar dupa abrogarea dispozitiilor din Lg.18/1991 referitoare la regimul circulatiei juridice a terenurilor (capitolul V), acestea au fost inlocuite de cele din Legea 54/1998 (art.2 alin.1).