Tip speta: sentinta civila nr. 584
Titlu: ordonanta de plata (OUG 119/2007)
Data speta: 08.07.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buhusi sub nr. 435/199/2010 creditoarea S.C. M. S.R.L. a solicitat instantei, ca, in contradictoriu cu debitoarea S.C. R. S.R.L. B. sa se emita ordonanta prin care aceasta sa fie obligata sa plateasca sume de 23.009,5 euro reprezentand contravaloarea marfurilor facturate, primite dar neachitate, cu obligarea debitoarei si la plata dobanzilor bancare la nivelul dobanzii BNR, precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii creditoarea a aratat in perioada septembrie-octombrie 2009 debitoarea s-a aprovizionat de la creditoare cu fire textile si utilaje, emitandu-se facturile :
- nr.1175/09.09.2009 in valoare de 11.500 euro;
- nr.1178/15.09.2009 in valoare de 3.112,5 euro;
- nr.1359/23.10.2009 in valoare de 6.797 euro;
- nr.1360/26.10.2009 in valoare de 1.600 euro.
Desi marfa a fost livrata, debitoarea nu si-a onorat obligatiile de plata.
In sustinerea cererii au fost anexate in copie facturile mai sus aratate, precum si adrese comunicate debitoarei. Ulterior a depus la dosar facturile traduse.
Cerere a fost legal timbrata cu 39 lei taxa timbru si 0.3 lei timbru judiciar.
Partile au fost legal citate, fiind reprezentate in instanta prin aparatori alesi.
Pentru termenul din 22.04.2010 debitoarea a depus la dosar o cerere prin care a aratat sediul social al debitoarei .
La termenul de judecata din data de 08.07.2010 instanta a pus in discutia partilor exceptia necompetentei teritoriale a instantei. Creditoarea a solicitat respingerea exceptiei invocate, cu motivarea ca, potrivit art. 10 pct. 4 C.pr.civ., in afara de instanta domiciliului paratului, in cererile privitoare la obligatii comerciale, mai sunt competente instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii. Debitoarea a solicitat respingerea exceptiei invocate, cu aceeasi motivare. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii deoarece creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile O U G 119/2007. Potrivit insa art.2, acest act normativ se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani. Pe cale de consecinta legea stabileste trei conditii ale creantei, respectiv aceasta sa aiba un caracter cert, lichid si exigibil iar obligatia de plata sa rezulte dintr-un contract comercial. Potrivit art 46 c. comercial obligatiile comerciale se probeaza cu facturi acceptate. Din examinarea facturilor depuse, rezulta ca acestea nu poarta stampila cocontractantului, respectiv a debitoarei, si nici semnatura persoanei in drept, cu mentiunea "acceptat" ceea ce determina in mod inevitabil consecinte asupra caracterului cert al creantei solicitate.
Prin urmare, fata de specificul acestei proceduri, nefiind probate existenta unui contract comercial intre parti si faptul executarii in temeiul acestui contract de catre reclamanta a predarii marfurilor catre parata, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.2 din OUG119/2007.
Cu privire la exceptia invocata, instanta retine urmatoarele:
Conform disp. art.137 din C.proc. civ., instanta se va pronunta cu precadere asupra exceptiilor de procedura precum si a celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Potrivit art. 5 al. 1 din OUG. nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, cererea privind creanta de plata a pretului se depune la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta, iar potrivit art. 5 alin. 4, judecatorul verifica din oficiu competenta instantei, procedand conform legii.
Intrucat legea nu distinge, instanta trebuie sa verifice atat competenta materiala, cat si pe cea teritoriala, chiar daca, potrivit dreptului comun, aceasta are caracter relativ.
Din actele cauzei rezulta ca obiectul litigiului il constituie executarea obligatiilor comerciale asumate de catre debitoare prin semnarea facturilor, respectiv a obligatiei de plata a contravalorii marfurilor livrate. Intre parti nu s-a incheiat un contract (creditoarea nu a facut dovezi in acest sens) in care sa se prevada locul incheierii ori locul executarii acestuia. Potrivit art. 10 pct. 4 C.pr.civ., in afara de instanta domiciliului paratului, in cererile privitoare la obligatii comerciale, mai sunt competente instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii. Asa fiind, instanta va constata ca prin alegerea de competenta facuta de catre creditoare, Judecatoria Buhusi a devenit competenta, astfel ca va respinge exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buhusi.
In ce priveste fondul cauzei, instanta retine urmatoarele: potrivit art.2 din O.G. nr.119/2007, „ prezenta ordonanta de urgenta se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale”.
Procedand la verificarea indeplinirii conditiilor legale reglementate de procedura ordonantei de plata, instanta retine ca intre parti nu s-a incheiat un contract, creditoarea intemeindu-si cererea pe facturile nr.1175/09.09.2009 in valoare de 11.500 euro; nr.1178/15.09.2009 in valoare de 3.112,5 euro; nr.1359/23.10.2009 in valoare de 6.797 euro; nr.1360/26.10.2009 in valoare de 1.600 euro.
In cauza, debitoarea a contestat caracterul cert al creantei, invocand faptul ca din examinarea facturilor depuse, rezulta ca acestea nu poarta stampila cocontractantului, respectiv a debitoarei, si nici semnatura persoanei in drept, cu mentiunea "acceptat".
Instanta retine, in conditiile dispozitiile art. 9 al.2 din O.G.nr.119/2007, ca nu este vorba de o contestare formala, invocata doar in cadrul procedurii speciale a ordonantei de plata, in scopul de a conferi un caracter contencios sustinerilor creditoarei, ci, in cauza, actele invocate de catre creditoare in sustinerea cererii sale nu pot face dovada faptului ca marfurile au fost livrate de catre creditoare debitoarei.
Avand in vedere sustinerile contradictorii ale partilor, analizate din perspectiva inscrisurilor administrate in dovedirea sustinerilor lor, instanta constata ca, intr-o atare situatie, cererii de ordonanta de plata formulate de catre creditoare i se confera un caracter contencios, care impune administrarea de probe specifice unui proces purtat in conditiile dreptului comun.
Cum debitoarea, prin obiectiile invocate, a contestat in mod pertinent caracterul cert, lichid si exigibil al creantei pretinse de creditoare, instanta urmeaza ca, in temeiul disp.art.9 al.3 din O.G. nr.119/2007, sa respinga cererea de chemare in judecata, ca nefondata.
Urmeaza, ca pe calea dreptului comun, partile sa-si probeze sustinerile, in conditiile disp.art.46 C.comercial si art.1169 C.civil, astfel incat instanta ce va fi investita cu o cerere in sensul aratat, sa stabileasca daca debitoarea datoreaza sau nu, suma pretinsa de creditoare.
In temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga pe creditoarea S.C. M. SRL sa plateasca debitoarei suma de 1100 lei cheltuieli de judecata.