Ocrotirea copilului. Dreptul parintelui care locuieste in alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau. Refuzul tatalui de a-i permite mamei sa-l deplaseze pe minor in strainatate. Interesul superior al copilului.
C. fam., art. 43 alin. 3, art. 97
Legea nr. 272/2004, art. 2 , art. 14 , art. 16.
Conventia europeana a drepturilor omului, art. 8
Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii, art. 4
Dreptul de a pastra legaturi personale cu minorul trebuie sa-i fie asigurat parintelui care locuieste in alt stat si in raport de posibilitatile sale de a-l exercita, in conditii normale si in interesul copilului.
Atata timp cat in cauza nu s-a dovedit ca deplasarea minorilor la mama in Spania ar dauna intereselor acestora, intimata reclamanta prezentand garantii materiale si morale suficiente pentru petrecerea de catre cei doi minori a unei luni de vacanta de vara la aceasta resedinta, simpla opozitie a tatalui nu poate fi primita.
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie - Decizia civila nr. 24/23 februarie 2009
Constata ca prin sentinta civila nr.664/2006 a Judecatoriei Orastie s-a admis in parte actiunea reclamantei M.L. formulata impotriva paratului M.E.V. avand ca obiect modalitatea de vizitare a minorilor M.D.G. nascuta la 4.11.1995 si M.G.I. nascut la 19.08.1997 si a fost obligat paratului sa-i permita reclamantei sa-i ia pe minori la domiciliul sau din Spania timp de o luna in timpul vacantelor scolare de vara si o saptamana in cursul vacantelor de iarna, la locuinta din O., jud. Hunedoara.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin hotararea de divort, ramasa definitiva si irevocabila, minori rezultati din casatoria partilor au fost incredintati spre crestere si educare tatalui reclamant, cu obligarea mamei parate la plata pensiei de intretinere in favoarea celor doi minori.
Probele dosarului releva ca reclamanta s-a stabilit in Spania, incepand cu anul 2002, in prezent avand domiciliul legal in aceasta tara, lucreaza si locuieste intr-un imobil inchiriat impreuna cu unul dintre fratii sai, cu spatiu si confort corespunzator, ca reclamanta a venit in tara de mai multe ori, a stat mai mult de o luna, perioada in care i-a luat pe cei doi minori sa locuiasca in locuinta ei din O.
Paratul nu a fost de acord ca reclamanta sa aiba legaturi personale cu minorii, dupa programul solicitat prin actiune, insa instanta a apreciat ca este in interesul minorilor de a avea legaturi personale cu mama lor la domiciliul acesteia din Spania.
Intr-adevar, minorii sunt de varsta scolara, insa avand in vedere distanta de parcurs dintre cele doua tari, programul de vizitare propus prin cererea formulata nu se poate realiza in totalitate.
Astfel, instanta a apreciat ca se impune obligarea paratului sa-i permita reclamantei sa-i ia pe minori la domiciliul sau din Spania timp de o luna in timpul vacantelor scolare de vara si o saptamana in cursul vacantelor de iarna, insa la locuinta din O., unde de altfel a mai locuit impreuna cu minorii, atunci cand venea in tara.
Prin decizia nr.289/A/2006 a Tribunalului Hunedoara s-a schimbat in parte modalitatea de vizitare a minorilor mentinandu-se in rest sentinta nr.664/2006 a Judecatoriei Orastie. Prin decizia civila nr.23/2007 a Curtii de Apel Alba Iulia s-a casat decizia mai sus aratata cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului la Tribunalul Hunedoara cu indrumarea de a se verifica conditiile locative ale reclamantei in Spania in vederea respectarii principiului interesului superior al minorilor.
Prin decizia civila nr. 261/A/28.10.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - Sectia civila in Dosar nr. 03359/97/2006 s-au admis ca fondate apelurile introduse de catre reclamanta M.L. si de catre paratul M.E.V , a fost schimbata in parte hotararea atacata si s-a stabilit , printre altele, modalitatea de pastrare de catre reclamanta a legaturilor persoanele cu minorii in sensul ca a fost obligat paratul sa permita reclamantei sa ii ia pe minori la resedinta ei din Spania, in perioada 1 - 31 iulie in cursul vacantei scolare de vara si la domiciliul reclamantei din Romania pe perioada primei saptamani din vacanta de iarna.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, de catre tribunal, cu referire la probele administrate cauzei ca reclamanta prezinta garantiile morale si materiale necesare petrecerii de catre cei doi minori a unei luni de vacanta de vara la resedinta acesteia din Spania si ca cei doi minori doresc sa-si viziteze mama in Spania, astfel ca apelul reclamantei s-a privit ca fondat.
Impotriva acestei decizii civile a formulat recurs in termen, legal timbrat si motivat in scris prin cererea de declarare a recursului paratul, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul de a se stabilii o modalitate de pastrare a legaturilor personale cu minorii pe perioada vacantelor scolare o luna in vacanta de vara si o saptamana in vacanta de iarna la domiciliul reclamantei din Romania , respectiv din localitatea O.
In dezvoltarea motivelor de recurs se invoca faptul ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica, intrucat nu a luat in considerare opinia exprimata de minori in camera de consiliul cu ocazia audierii, acestia aratand ca nu doresc sa mearga in Spania, ca din ancheta sociala efectuata la locuinta reclamantei nu rezulta relatia care exista intre mama minorilor si barbatul cu care aceasta locuieste iar mama nu a dovedit ca manifesta interes pentru copii.
In drept, se invoca , printre altele, disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila .
La data de 6 februarie 2009 instanta de recurs cu respectarea disp. art. 144/1 Cod procedura civila, art. 24 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si art. 6 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii , a procedat la ascultarea minorilor, opinia acestora fiind consemnata in procese-verbale aflate al dosar.
Prin decizia civila nr. 24 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul paratului M.E.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut urmatoarele:
Recurentul parat invoca in sustinerea motivelor de recurs cazul prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanta de recurs observa ca hotararea pronuntata nu este lipsita de temei legal si nici nu a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Astfel, ambele instante au facut o corecta aplicare a legii atat in ce priveste administrarea probelor cat si in ceea ce priveste aprecierea lor, stabilind o corecta stare de fapt, solutia pronuntata fiind legala si temeinica, criticile invocate nefiind fondate.
Speta pune in discutie dispozitiile art.16 si 22 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ce consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie ( denumita in continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, precum si a practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (denumita in continuare Curte) in aceasta materie, sens in care obiectiunea recurentului parat ca legaturile firesti dintre reclamanta si copii sa se desfasoare la domiciliul mamei din Romania trebuie sa fie fundamentata pe probe din care sa rezulte neechivoc ca aceasta limitare este impusa in interesul superior al copilului. Altfel, o atare impiedecare ori limitare afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii.
Potrivit legii, ambii parinti, chiar daca nu locuiesc impreuna sunt datori sa ingrijeasca de persoana copilului minor, astfel ca parintele care nu locuieste impreuna cu minorul trebuie sa pastreze dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala ( art. 100 si 101 din Codul familiei).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra insa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atat cu ambii parinti, cat si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate. Articolul 15 din lege reglementeaza modalitatile de exercitare a relatiilor personale.
Si art. 4 pct. 1-2 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii (ratificata de Romania la data de 3 aprilie 2007 prin Legea nr. 87/2007) prevede ca " Copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a intretine relatii personale constante. Aceste relatii personale nu pot fi restranse sau excluse atunci cand acest lucru este necesar in interesul superior al copilului."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui care locuieste in alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
In speta, este de observat ca minorii, M. D. G. si M. G. I. nascuti la data de 04.11.1995 si, respectiv, 19.08.1997, urmare a relatiilor de casatorie dintre parti, au fost incredintati prin hotararea de divort spre crestere si educare tatalui, paratului recurent iar acesta se opune ca mama, intimata reclamanta sa-i deplaseze la resedinta sa din Spania conform programului de vizita stabilit de tribunal, ca instanta de apel.
In apel s-a dispus efectuarea anchetei sociale si la locuinta reclamantei din Spania si s-a procedat la ascultarea minorilor pentru a-si exprima opinia cu privire la stabilirea programului de vizita si deplasarea acestora de catre mama in Spania.
Curtea constata ca din ancheta sociala efectuata de autoritatile competente din Spania la resedinta reclamantei nu rezulta ca deplasarea minorilor la mama ar dauna intereselor acestora, intimata reclamanta prezentand garantii materiale si morale suficiente pentru petrecerea de catre cei doi minori a unei luni de vacanta de vara la aceasta resedinta.
Sustinerile recurentului parat referitoare la relatia pe care intimata reclamanta o are cu barbatul cu care locuieste nu pot constitui un motiv pentru a refuza deplasarea minorilor in strainatate, in contextul in care se concluzioneaza in ancheta sociala ca nu exista indicii de anomalii in privinta modului de viata al reclamantei care sa poata impiedica minorii sa petreaca jumatate din vacanta de vara cu mama lor iar minorii in varsta de 13 ani si 4 luni si, respectiv, 11 ani si 8 luni si-au exprimat opinia si dorinta de a merge la mama lor in Spania.
Este adevarat, ca minorii cu ocazia audierii si-au manifestat temerea referitoare la faptul ca odata deplasati in Spania mama nu-i va mai lasa sa se intoarca in tara, insa Curtea apreciaza ca, in spiritul bunei-credinte si al intelegerii, in interesul superior al copiilor, principial ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera incat copii sa se bucure de prezenta, de afectiunea, de grija si de crestere din partea ambilor parinti.
Din aceasta perspectiva, Curtea de Apel apreciaza ca este in interesul copiilor in cauza, dar si al reclamantei de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin incuviintarea reclamantei de a-i lua pe minorii la resedinta din Spania in perioada 1-31 iulie in cursul vacantei scolare de vara.
Asa fiind, avandu-se in vedere tocmai interesul superior al copiilor, acela de a pastra legaturi normale, firesti cu mama lor naturala, Curtea apreciaza ca motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate sub acest aspect de catre paratul recurent nu sunt fondate, urmand a fi respinse, ca atare.
Asa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat in cauza de paratul M. E. V., conf. art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.