Principiul nemijlocirii - obligatia instantei de a cerceta in mod direct intreg materialul probator Decizie nr. 834 din data de 04.12.2014
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. 5890/180/2012, reclamantul C.V. a chemat in judecata paratul Z.C. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat la restituirea documentelor de identificare a autoturismului XX (carte identitate si certificat de inmatriculare) si plata sumei de 4000 lei reprezentand contravaloarea voucher-ului primit in schimbul predarii autoturismului la R.
Prin sentinta civile nr. 394/21.01.2013 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 5890/180/2012 a fost respinsa actiunea ca nefondata si a fost obligat reclamantul sa plateasca paratului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta sentinta civila de mai sus instanta de fond a retinut urmatoarele:
„Potrivit art. 1295 C.civ, vanzarea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat.
Din continutul acestei dispozitii, rezulta ca vanzarea unui autoturism este un contract consensual, putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor.
Din probatoriul administrat in cauza, respectiv interogatoriul reclamantului care nu neaga existenta unei vanzari, coroborat cu declaratiile martorilor, rezulta ca in luna februarie 2009, reclamantul i-a vandut paratului autoturismul cu nr. XX.
Aceasta situatie rezulta si din imprejurarea ca nemultumirea reclamantului s-a nascut dupa ce acesta a aflat ca paratul a predat la R. autoturismul si a incasat un voucher in valoare de 4000 lei.
Prin urmare, avand in vedere caracterul consensual al contractului de vanzare cumparare, constatand ca lucrul vandut indeplineste conditiile prevazute de lege, precum si faptul ca natura juridica a actului incheiat de parti a fost aceea a unui contract de vanzare cumparare, instanta constata ca paratul este proprietarul bunului.
In consecinta paratul nu are obligatia restituirii catre reclamant a actelor autoturismului ori a contravalorii voucher-ului primit.”
Impotriva sentintei civile nr. 394/21.01.2013 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 5890/180/2012 a declarat recurs reclamant C.V. solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei recurata si pe fondul cauzei solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului se arata ca toti martorii audiati in fata organelor de cercetare penala(martori propusi de parat) nu au cunostinta ca intre reclamant si parat ar fi intervenit vreun contract de vanzare-cumparare. Instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei cereri de chemare in judecata in care se facea vorbire despre un imprumut de folosinta si nu despre un contract de vanzare-cumparare cum gresit s-a retinut. Mai mult de atat, instanta de fond a retinut faptul ca din interogatoriul administrat in cauza coroborat cu depozitiile martorilor, recurentul ar fi negat existenta unui contract de vanzare-cumparare care ar fi intervenit intre parti, ceea ce nu este conform cu realitatea.
Depune in sustinerea cererii de recurs urmatoarele inscrisuri: certificat de distrugere nr. 695/17.06.2010 in original si copii conform cu originalul dupa certificatul de inmatriculare a masinii cu nr. XX, si dupa cartea de alegator a recurentului-reclamant.
Intimatul, prin aparator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de recurs retine urmatoarele:
Sustinerile recurentului referitoare la gresita retinere de catre instanta de fond privind investirea sa cu solutionarea unei cereri referitoare la un contract de vanzare-cumparare sunt nefondate intrucat instanta a constatat, in urma probatoriului administrat in cauza, ca natura juridica a actului incheiat de parti a fost aceea a unui contract de vanzare cumparare si nu a unui contract de imprumut de folosinta.
Unul din principiile fundamentale care guverneaza procesul civil este cel al nemijlocirii, care consta in obligatia instantei de a cerceta in mod direct intreg materialul probatoriu. Aceasta implica cu necesitate folosirea unor dovezi primare ( din prima sursa). De aceea in practica judiciara, s-a decis ca instanta nu are dreptul de a lua in considerare declaratiile de martori administrate in alta cauza.
Prin rezolutia nr. 5716/P/2010 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimatul-parat din prezenta cauza, cercetat sus aspectul savarsirii infractiunii de abuz de incredere intrucat fapta nu exista. Prin rezolutia nr. 2455/II/2011 din data de 21.11.2011 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau prin care s-a respins plangerea formulata de petentul C.V. impotriva solutiei date in dosarul nr. 5716/P/2010, ca neintemeiata si s-a mentinut rezolutia nr. 5716/P/2010, in considerente retinandu-se ca natura juridica a actului incheiat a fost aceea a unui contract de vanzare-cumparare.
Asa cum rezulta din interpretarea art. 10 lit. a vechiul Cod de procedura penala aceasta imprejurare opereaza in rem si presupune ca fapta nu exista in materialitatea ei. Desi rezolutia parchetului nu se bucura de autoritate de lucru judecat in fata instantei civile nefiind o hotarare penala, nu este mai putin adevarat ca fata de solutia adoptata, aceasta reprezinta un inceput de dovada scrisa ce urmeaza a fi coroborata cu celelalte mijloace de proba administrate de instanta in cauza. Iar in prezenta cauza declaratii de martori pot fi retinute declaratiile martorilor audiati direct in fata instantei.
Martorii propusi de parat, audiati la instanta de fond au fost martori care au relatat fapte si imprejurari concludente pentru solutionarea cauzei si de care au luat cunostinta personal. Acestia au declarat ca intre parti a intervenit un act de vanzare cumparare ca operatiune juridica (negotium), declaratii care se coroboreaza cu raspunsul paratului la interogatoriu, raspunsul reclamantului la interogatoriu ( intrebarea nr. 1 din interogatoriu) si rezolutia parchetului . In ceea ce priveste declaratiile martorilor propusi de reclamant la instanta de fond, acestea nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Fata de cele retinute mai sus instanta de recurs, avand in vedere si dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod de procedura civila, urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
In temeiul dispozitiilor art. 274 Cod de procedura civila urmeaza sa oblige recurentul sa plateasca intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat conform chitantei depuse la dosar –fila 39.