Drept procesual civil. Contestatia in anulare. Invocarea motivului prevazut de art.317 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila.
Dat fiind caracterul contestatiei in anulare, de cale de atac de retractare, in ipoteza in care in fata instantei a carei hotarare se ataca s-a invocat si s-a respins exceptia de necompetenta, partea nu mai are deschisa calea contestatiei in anulare pentru acest motiv deoarece caracterul acestei cai de atac de retractare nu permite a se cere aceleiasi instante sa revina asupra propriei hotarari intrata in puterea lucrului judecat.
Decizia civila nr.1071/2008-R a Curtii de Apel Oradea
Prin decizia civila nr. 1340/R/2007 din 28 noiembrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 5997/111/2006, a fost respins ca nefondat recursul declarat de intimata P.C. L., fiind mentinuta in intregime sentinta civila nr. 527/LM din 15 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Instanta de fond a apreciat ca suntem in prezenta unui litigiu de munca, contestatorul fiind numit in functie de sef al ocolului S. P. L. cu contract individual de munca cu timp partial pana la organizarea concursului de ocupare a acestui post. Insasi faptul ca a pronuntat aceasta hotarare in complet de litigii de munca, denota faptul ca a fost apreciat ca atare ca un litigiu de munca, sens in care se impune respingerea exceptiei. In acest context se impune asadar si respingerea exceptiei de necompetenta materiala, recurenta nefacand dovada calitatii de functionar public, contestatorul fiind angajat de recurent cu contract individual de munca prin dispozitia 79/06.06.2006 - caracteristic codului muncii. Nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei intimate nu este intemeiata in conditiile in care astfel cum a retinut instanta de fond, contestatorul a avut raporturi de munca cu P. C. L. reprezentata prin primar, dispozitia nr. 110/6.09.2006 de desfacere a contractului de munca fiind emisa tot de recurenta reprezentata prin Institutia Primarului, aceasta din urma neavand raporturi de munca, cu contestatorul.
Pe fondul cauzei, astfel cum a retinut si instanta de fond, nu sunt intrunite prevederile art. 55 lit c din Legea 53/2003 cererea depusa de contestator nu intruneste conditiile in acest sens respectiv nu poate fi privita ca exprimarea vointei unilaterale a acestuia de a inceta raporturile de munca, cu institutia. Recurenta insasi, sustine ca cererea a fost ambigua, ori in atare situatie, trebuia sa lamureasca acest aspect si nu sa dispuna o masura ca cea de fata, care poate fi privita ca daunatoare pentru contestator, in conditiile in care acesta nu a solicitat acest lucru. Cat priveste motivul de netemeinicie cu desfasurarea activitatii in doua ocoale silvice respectiv blocarea activitatii ocolului pentru nefolosirea ciocanului de marcat, aceasta nu mai are relevanta in conditiile in care era vorba despre demisie cum sustine recurenta si nu desfacere din culpa si oricum este o aparare noua formulata direct in recurs, ceea ce este inadmisibil.
Impotriva acestei decizii a introdus contestatie in anulare P.C.L., solicitand admiterea contestatiei, anularea deciziei si, in consecinta, admiterea recursului si pastrarea dispozitiei nr. 110 din 06.09.2006 privind incetarea activitatii intimatului M. T..
In motivarea contestatiei, sunt invocate urmatoarele:
- intimatul a indeplinit functia de sef de ocol la O. S. P. L. si, atat numirea cat si eliberarea acestuia din functie, s-au facut prin dispozitia primarului, dispozitie care a fost anulata de instanta, plangerea intimatului reclamant judecandu-se ca un litigiu de munca, desi nu s-a incheiat nici un contract de munca cu intimatul, iar potrivit Legii nr. 215/2001 dispozitiile primarului sunt considerate acte administrative si ca urmare acestea sunt supuse jurisdictiei Legii nr. 554/2004;
- plangerea formulata de o alta persoana, aflata intr-o situatie similara cu a intimatului, a fost judecata de Tribunalul Bihor pe baza Legii nr. 554/2004, dispozitia primarului fiind considerata act administrativ.
- fiind acte administrative, plangerea impotriva dispozitiilor primarului trebuie sa fie solutionata potrivit Legii nr. 554/2004 si nu dupa dispozitiile Codului Muncii, sens in care contestatorul face trimitere la dispozitiile art. 28 din Legea 554/2004, invocand exceptia de necompetenta de ordine publica prevazuta de art. 159 Cod de procedura civila.
In drept sunt invocate prevederile articolului 159 si articolului 317 aliniatul 1 punctul 2 Cod de Procedura Civila.
Prin intampinare, intimatul M. T. a solicitat respingerea contestatiei, cu motivarea ca hotararea nu poate fi atacata in baza prevederilor articolului 317 Cod de Procedura Civila, acestea nefiind indeplinite, actiunea neincadrandu-se nici in prevederile art. 159 Cod de Procedura Civila.
La data de 04.03.2008 a fost inregistrata la instanta cererea de interventie formulata de P. c. L., aceasta solicitand admiterea contestatiei in anulare introdusa de Primarul comunei Lunca, in motivare aratandu-se ca, potrivit Legii nr. 215/2001, dispozitiile primarului sunt considerate acte administrative supuse jurisdictional Legii nr. 554/2004, iar pe de alta parte intr-o situatie identica, privind pe un alt sef de ocol, actiunea a fost judecata ca o actiune in contencios administrativ, situatie in care se ridica problema instantei competente sa solutioneze actiunea. Se mai sustine si exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive a P. L., dispozitia Primarului nefiind supusa controlului primariei, astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 215/2001, activitatea si atributiile primariei sunt diferite de cele ale primarului sau Consiliului Local.
In drept sunt invocate prevederile articolului 317 aliniatul 1 punctul 2 raportat la articolul 159 punctul 3 Cod de procedura civila, articolele 91, 61 si urmatoarele precum si articolul 380 si urmatoarele din Legea 215/2001.
Examinand decizia sub aspectul motivelor invocate, instanta retine urmatoarele:
In primul rand, se impune a se sublinia faptul ca, in speta, partea contestatoare reitereaza exceptia de necompetenta, exceptie invocata si in fazele procesuale anterioare, motivata prin aceea ca dispozitia primarului trebuie privita ca un act administrativ unilateral si nu ca un contract de munca, prin urmare competenta solutionarii litigiului ar apartine instantei de contencios administrativ.
Dat fiind caracterul contestatiei in anulare, de cale de atac de retractare, in ipoteza in care in fata instantei a carei hotarare se ataca s-a invocat si s-a respins exceptia de necompetenta, partea nu mai are deschisa calea contestatiei in anulare pentru acest motiv, deoarece caracterul acestei cai de atac de retractare nu permite a se cere aceleiasi instante sa revina asupra propriei hotarari intrata in puterea lucrului judecat. Prin hotararea pronuntata, instanta de recurs a apreciat ca fiind nefondata exceptia de necompetenta, in considerentele deciziei contestate fiind detaliate motivele unei atari concluzii.
De altminteri, si in ipoteza in care exceptia aflata in discutie nu ar fi fost pana in prezent analizata, sustinerile contestatorului nu ar putea fi primite deoarece prin emiterea deciziei contestate in instanta, atributiile emitentului au fost exercitate in calitatea sa de angajator, iar fundamentul deciziei l-au constituit tocmai dispozitiile Legii 53/2003 care reglementeaza raporturile juridice de munca, mai mult, in cursul desfasurarii litigiului de fata nu au fost produse dovezi prin intermediul carora sa se fi probat ca intimatul contestator ar avea calitatea de functionar public.
Tot in actuala etapa procesuala este reiterata si exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive, exceptie analizata si respinsa prin hotararea primei instante, pastrata in totul de catre instanta de recurs, controlul modului de solutionare a acestei exceptii putand face obiectul unei cai de atac de reformare si nu de retractare.
Fata de considerentele ce preced, instanta in baza prevederilor articolelor 317 si 320 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondata contestatia in anulare, in considerarea acelorasi motive a respins si cererea de interventie in interesul partii contestatoare ca neintemeiata .