Legalitatea deciziilor emise de CNPR - conditiile impuse de art. 68 si urmatoarele din Codul muncii Sentinta civila nr. 1909 din data de 05.09.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin actiunea formulata se solicita de reclamanta Compania Nationala Romana S.A. Bucuresti in contradictoriu cu parata A.M.F. , obligarea la plata sumei de 103.204, 55 lei prejudiciu cauzat reclamantei urmare a verificarilor financiar – gestionare a gestiunii casierei la care parata era casiera. Potrivit Procesului Verbal din data de 14.06.2005, incheiat de catre revizorii de gestiune din cadrul C.N. Posta Romana S.A. s-a constatat un minus de numerar in suma de 119.582,57 lei. In timpul cercetarilor administrative, parata a achitat suma de 11.000 lei. Urmare a plangerii la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau, parata A.M.F. a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 289 si 291 Cod penal si condamnata la 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei , conform Sectiei penale nr. 902/27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau. Conform aceleiasi sentinte penale, latura civila a fost lasata nesolutionata. In cursul urmaririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a concluzionat ca la data efectuarii verificarii financiar – gestionare s-a gasit in gestiunea casierei A.M.F. un minus de numerar in suma de 117.672 lei . Din raportul de expertiza contabila rezulta caracterul cert al lipsei de numerar din gestiunea paratei care se datoreaza acelor fapte penale pentru care si parata a fost condamnata, fapte savarsite in vederea acoperii lipsei din gestiunea sa. De asemenea caracterul cert al lipsei de numerar mai rezulta si din Procesul Verbal de verificare faptica a valorilor banesti incheiat in data de 14.06.2005 de catre organele de control financiar ale C.N. Posta Romana . Pentru a-si acoperi lipsa din gestiune, parata in perioada 31.03.2004 – 12.04.2005 efectua modificari la incasari si plati mandate on-line prezentate si achitate, modificari la numeralul primit si expediat de catre oficiantul postal Bc 1 si nepreluarea soldurilor reale de numerar de la o zi la alta stabilind scriptic un sold mai mic decat cel real in casa. Mentioneaza ca intre aceste fapte ilicite savarsite si prejudiciul creat exista o legatura de cauzalitate, parata avand calitatea de gestionar potrivit Legii 22/1969 este raspunzatoare de gestionarea valorilor banesti ale casieriei .
In sustinerea actiunii la dosar s-au depus Proces verbal 200/6581/13.07.2004, raport expertiza contabila efectuata in cadrul cercetarii penale : Dosar P/2175/2005.
Dosarul initial s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Bacau , care prin sentinta civila nr. 8914/14.11.2011 a dispus declinarea competentei in favoarea Tribunalului Bacau, pe rolul caruia s-a inregistrat la data de 28.03.2012 .
In pronuntarea sentintei de declinare competenta s-a avut in vedere dispozitiile art. 266 cu referire la art. 269 Codul muncii, apreciind ca in cauza litigiul decurge din modul de derulare a raporturilor de munca.
Tribunalul Bacau la termenul din 23.05.2012 cu procedura completa a constatat ivit conflictul de competenta dispunand sesizarea Curtii de Apel: apreciind ca in cauza competenta sa judece cauza este Judecatoria Bacau cu urmatoarea motivare:
Reclamanta prin precizarile depuse la termenul din 23.05.2012 a indicat disp. art. 998 Cod civil cu referire la art. 20 C.p.p. fiind o raspundere civila delictuala si nu o actiune avand ca obiect un conflict de munca respectand disp. Legii 53/2003 modificata prin Legea 40/2011, intrucat prejudiciul cauzat reclamantei este urmarea savarsirii unei fapte penale ( fals intelectual si uz de fals) - sens in care s-a dispus condamnarea prin sentinta penala 902/2009 ramasa definitiva.
La dosar s-a depus sentinta penala.
Instanta investita cu solutionarea cauzei apreciaza ca in cauza competenta de solutionare apartine Judecatoriei din urmatoarele considerente: Raspunderea civila delictuala cat si cea contractuala ( deci si cea patrimoniala) iau nastere ca urmare a incalcarii unei obligatii – savarsirii unei fapte ilicite – prin care s-a creat o paguba in patrimoniul unei persoane. Sunt situatii cand salariatul vinovat de producerea unei pagube in patrimoniul angajatorului raspunde civil delictual si nu patrimonial si anume atunci cand fapta prejudiciabila este rezultatul savarsirii unei infractiuni.
Raspunderea civila delictuala devine incidenta nu numai daca inculpatul este condamnat ci si in cazul in care fapta penala a fost amnistiata, a intervenit prescriptia ori decesul faptuitorului.
Asadar, in cazul in care paguba produsa angajatorului este rezultatul unei infractiuni, interventia raspunderii civile delictuale este pe deplin justificata, nefiind aplicabile dispozitiile Codului muncii privind raspunderea patrimoniala.
Curtea de apel investita cu solutionarea conflictului de competenta a dispus prin incheierea de sedinta din 09.07.2012, ca in speta competenta apartine Tribunalului Bacau, complet specializat litigii de munca – intrucat codul muncii nu distinge intre raspunderea patrimoniala contractuala si raspunderea patrimoniala delictuala, sens in care s-a trimis dosarul la tribunal pe rolul caruia s-a inregistrat la 24.07.2012 cu termen de judecata la 5.09.2012.
In cauza s-a invocat prin intampinarea depusa in dosarul nr. 9882/180/2011 – exceptia autoritatii de lucru judecat – art. 1201 Cod civil , raportat la dispozitivul sentintei civile 610/21.04.2010 pronuntata in dosarul 4096/110/2009 prin care s-a solicitat de reclamanta obligarea paratei la plata sumei de 103.204, 55 lei cauza fiind solutionata irevocabil prin Decizia Curtii de Apel dosar nr. 72/32/2011.
Instanta avand in vedere dispozitiile art. 137 Cod procedura civila, potrivit carora, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei invocate . La prezenta cauza s-a atasat dosarul 4096/2009 corespunzator sentintei civile 610/2010.
Instanta analizand exceptia invocata constata ca prin incheierea din 9.07.2012, Curtea de Apel in solutionarea conflictului de competenta a stabilit ca litigiul dedus judecatii este suspus regulilor speciale ale codului muncii respectiv art. 270 Codul muncii care deroga de la dreptul comun.
Potrivit sentintei civile 610/21.04.2010, dosar 4096/2009 s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata fiind obligata la plata sumei de 95000 lei reprezentand lipsa in gestiune.
In motivare s-a retinut ca parata a fost casier la Oficiul Postal nr.1 Bacau si ca in aceasta calitate a efectuat modificari la mandatele On-line prezentate si achitate in decursul mai multor luni precum si prin nepreluarea soldurilor reale de numerar de la o zi la alta, creand o lipsa in gestiune in valoare de 106.000 lei.
Lipsa in gestiune a fost constatata prin procesul–verbal nr. 200/6581/ din 13.07.2005, incheiat de seful Biroului C.F.G, seful Serviciului Produse Postale si de cei doi revizori de gestiune din cadrul D.R.P. Bacau in urma verificarilor gestiunii din perioada aprilie–iunie 2005.
In timpul cercetarilor administrative parata a depus cu chitanta nr. 267/20.04.2005 suma de 11.000 lei iar pentru diferenta de 95.000 lei a dat consimtamant de plata prin care recunoaste ca paguba s-a produs din vina ei. Ulterior, fiind trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunilor de fals intelectual si uz de fals, parata a fost condamnata la 6 luni inchisoare, conform sentintei penale nr.902/27.04.2009 a Judecatoriei Bacau.
In drept, reclamanta si-a intemeiat pretentiile pe dispozitiile art.270 alin.2 din Codul muncii, coroborate cu art.25 din Legea nr.2/1969.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri din analiza carora instanta a retinut urmatoarele:
Parata a fost angajata reclamantei incepand cu data de 01.11.1990, la Oficiul Postal nr.1 Bacau, in functia de oficiant special, conform contractului de munca nr.336/1990 si actului aditional cu acelasi numar si data la contractul colectiv de munca privind modificarea functiei si a clasei de salarizare, avand atributii de casier, conform fisei postului.
In cursul lunilor aprilie–iunie 2005, o comisie din care faceau parte si doi revizori contabili din cadrul Companiei Nationale de Posta a verificat la Oficiul Postal nr. 1 Bacau gestiunea, in special deconturile banesti din luna martie 2005, constatand ca soldul zilei precedente a fost preluat eronat in mai multe zile din cursul lunii martie. Urmare acestei neconcordante, s-a efectuat verificarea gestiunii casieriei Oficiului Postal nr.1 Bacau, constatandu-se ca s-a produs o paguba in suma de 1.195.849.341 lei, la care s-a adaugat penalitatile in suma de 286.257.732 lei .
De aceasta se face raspunzatoare, in temeiul art.25 din Legea nr.22/1969 si a art. 270 din Codul muncii, gestionarul – casier A.M.F. (respectiv parata), asa cum s-a mentionat in cap.IV al procesului–verbal . Procesul–verbal incheiat cu prilejul verificarii gestiunii Oficiului Postal nr.1 Bacau s-a intocmit in patru exemplare si s-a inregistrat sub nr. 200/6581 la data de 13.07.2005 din el facand parte integranta si anexele care cuprind Situatia gestiunii Oficiului Postal nr.1 Bacau, Recapitulatia operatiunilor prin care s-a mentionat un minus fata de soldul stabilit la verificare de 1.195.825.728 lei in luna martie–aprilie 2005 corespunzandu-i in moneda actuala 119.582, 57 lei.Prin acelasi proces-verbal,organele de control financiar–contabil au stabilit si raspunderea patrimoniala si disciplinara a angajatilor din cadrul Oficiului Postal nr.1 Bacau, in functie de vinovatia fiecaruia, efectuandu-se in acelasi timp si o ancheta administrativa.
Astfel, parata a fost convocata la sediul oficiului, fiind ascultata in legatura cu faptele sale prin care a creat prejudiciul de 119.582, 57 lei, in patrimoniul Oficiului Postal, luandu-i-se Nota explicativa la data de 12.04.2005.
In vederea recuperarii prejudiciului, parata a achitat la data de 20.04.2005 suma de 11.000 lei cu chitanta de casa nr.267/2005 iar pentru suma de 950.000.000 (95.000 lei) a dat consimtamantul de plata nr. 200/5420/03.06.2005, semnandu-l la data de 03.06.2005, in prezenta organelor de control, recunoscandu-si vina in producerea prejudiciului respectiv.Ulterior a fost sesizat Parchetul, iar parata a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunilor de fals intelectual si uz de fals prevazute de art. 289, al.1 si art.291 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.902/27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau, in dosarul nr.9315/180/2008 parata a fost condamnata la 6 luni inchisoare cu suspendare pentru savarsirea infractiunilor de fals intelectual si uz de fals. Respectiva sentinta penala a ramas definitiva prin neapelare.
Intrucat prin sentinta penala, tinandu-se seama de incadrarea juridica pe care procurorul a facut-o prin rechizitoriul de trimitere in judecata, s-a constatat ca trimiterea in judecata s-a facut doar pentru savarsirea unor infractiuni de pericol si nu pentru infractiuni de patrimoniu, nefiind solutionata si actiunea civila, reclamanta a fost nevoita, in conformitate cu dispozitiile Codului muncii sa introduca prezenta actiune pentru obtinerea unui titlu executoriu in vederea recuperarii prejudiciului.
Din intreg probatoriul administrat, cat si din atitudinea paratei si pozitiei sale procesuale pe tot parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile art.270 din Codul muncii
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de ambele parti, astfel recurenta – parata a invocat prescriptia dreptului la actiune raportat la data inregistrarii procesului verbal nr. 200/6581/13.07.2005 si data promovarii actiunii.
In solutionarea recursului Curtea de Apel a dispus prin decizia 1564/14.10.2010 admiterea recursului recurentei – parate , modificand in tot sentinta recurata, in sensul ca s-a admis exceptia prescriptiei, dispunand respingerea actiunii ca prescrisa.
In pronuntare s-au retinut urmatoarele aspecte Procesul-verbal nr.200/6581 din 13.07.2005 a fost adus la cunostinta paratei-recurente, care a facut urmatoarele obiectiuni, la data de 23.06.2005: „ nu am sustras nicio suma de bani si nu sunt raspunzatoare integral de paguba produsa…” fila 67 dosar urmarire penala.
Recurenta-reclamanta a formulat plangere penala impotriva paratei-recurente A.M.F. inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau sub nr.2175/P/25.04.2005, pin care a solicitat punerea in miscare a actiunii penale, cercetarea si trimiterea in judecata a acesteia din urma pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 2151 si 249 Cod penal (delapidare si neglijenta in serviciu) – fila 7 dosar urmarire penala.
Recurenta-reclamanta, prin plangerea penala completata la 9.08.2005 s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 1.085.849.341 lei (ROL- lei vechi) la care precizeaza „ vom adauga si dobanda bancara” – fila 4 dosar urmarire penala.
Parata recurenta A.M.F. audiata la organul de urmarire penala – declaratia din 8.06.2005 fila 123 si declaratia din 4.10.2007 fila 125 – dosar de urmarire penala –nu recunoaste prejudiciul cauzat societatii angajatoare, precizand „ nu pot sa imi explic aceasta lipsa”, „ nu mi-am insusit, folosit sau traficat pentru mine sau pentru alta persoana sumele de bani stabilite prejudiciu”.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau nr.7271/P/2007 din 30.05.2008 s-a dispus trimiterea in judecata a recurentei-parate A.M.F. pentru art.289 si 291 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, in care se precizeaza si suma cu care Directia Regionala de Posta Bacau s-a constituit parte civila.
In cursul cercetarii judecatoresti, audiata in instanta, recurenta-parata nu a recunoscut insusirea sumei cu care reclamanta s-a constituit parte civila, precizand ca a „achitat suma de 11.000 lei intrucat asa a fost sfatuita la acel moment de catre avocatul pe care-l angajasem”.
Prin sentinta penala nr.907/27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr.9315/180/2008, parata a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in dispozitivul sentintei facandu-e mentiunea „ nu solutioneaza actiunea civila”.
In motivarea hotararii, instanta de fond – dosar penal – arata ca „ avand in vedere ca inculpata a fost trimisa in judecata doar pentru savarsirea unor infractiuni de pericol nu si pentru savarsirea unei infractiuni de patrimoniu, instanta nu solutioneaza actiunea civila”.
Este important de retinut ca, reclamanta-recurenta nu a exercitat nicio cale de atac impotriva sentintei penale mai sus mentionata cu privire la latura civila a cauzei, sentinta ramanand definitiva prin neapelare la 09.05.2009.
Fata de nerezolvarea actiunii civile de catre instanta penala, reclamanta a formulat actiune in instanta pentru recuperarea prejudiciului, cerere inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la 22.07.2009, sub nr.4096/110/2009.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 „ Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege”, fiind astfel definita prescriptia ca stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul prescriptie.
Prin termenul de prescriptie extinctiva se intelege intervalul de timp, stabilit de lege, inlauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material sub sanctiunea pierderii a cestui drept”.
Termenul de prescriptie extinctiva avand caracter general aplicabil raporturilor civile obligationale este instituit de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 „ Termenul de prescriptie este de 3 ani ....”, insa acelasi termen este stabilit si prin Codul muncii la art.283 alin.1 lit.c „ cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (...) in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator”.
Avand in vedere data nasterii dreptului la actiunea in raspunderea patrimoniala a reclamantei, respectiv data constituirii ca parte civila in procesul penal si data promovarii actiunii ce face obiectul dosarului de fata, Curtea de Apel, apreciaza ca in prezenta cauza a intervenit prescriptia dreptului de a solicita obligarea paratei la plata prejudiciului cauzat societatii.
In speta de fata, nu se poate retine ca a intervenit o cauza de suspendare a prescriptiei, nefiind incidente dispozitiile art.13 si 14 din Decretul nr.167/1958 si nici de intrerupere a prescriptiei potrivit art.16 din acelasi act normativ, avand in vedere cererea formulata de reclamanta prin constituirea de parte civila si solutia pronuntata de instanta penala prin decizia penala nr.902 din 27.04.2009, faptul ca reclamanta nu a mai exercitat caile de atac pe care legiuitorul le-a prevazut in cazul in care o parte este nemultumita de hotararea pronuntata in prima instanta, respectiv apelul si recursul si nici nu a inteles sa formuleze o actiune civila din 25.04.2005, care chiar daca s-ar fi suspendat pana la solutionarea actiunii penale, potrivit principiului „ penalul tine locul civilului” actiune nesupusa taxei de timbru sau timbrului judiciar conform art.218 Codul muncii, ar fi facut dovada diligentei reclamantei in recuperarea prejudiciului si ar fi fost o cauza de intrerupere a cursului prescriptiei.
Prin raspunsul la intampinarea depusa de reclamanta fila 104 dosar judecatorie se arata ca in speta nu opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat, intrucat in solutionarea recursului privind dosarul 4096/110/2009, Curtea de Apel prin Decizia civila nr. 1564/14.12.2010 nu rezolva fondul litigiului, nefiind examinate aspecte legate de fondul cauzei privind obligarea paratei la recuperarea prejudiciului creat. Se arata ca nu sunt indeplinite conditiile art. 1201 Cod civil respectiv existenta triplei identitati, obiect, parti, cauza.
In speta, desi intre cele doua cauze exista identitate de parti, nu exista identitate de obiect ( prima actiunea fiind in raspundere patrimoniala art. 270 Codul muncii, iar a doua actiune in raspundere delictuala intemeiata pe dispozitiile art. 998 Cod civil si art. 20 Cod pr.penala.
Instanta urmeaza a inlatura apararile reclamantei, apreciind in cauza sunt intrunite conditiile art. 1201 Cod civil, in cauza temeiul de drept fiind art. 270 Codul muncii , aspect retinut de Curtea de Apel in solutionarea conflictului de competenta.
Principiul autoritatii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, cauza fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre cele doua hotarari judecatoresti, adica 9infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca irevocabila printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara data in alt proces .
Pornind de la acest principiu se impune a sublinia distinctia clara intre exceptia autoritatii de lucru judecat si prezumtia autoritatii de lucru judecat. Astfel, pe cand conditia de aplicare a exceptiei autoritatii de lucru judecat presupune o identitate de actiuni ( sub aspectul partilor, obiectului si cauzei juridice) ce opreste repetarea judecatii , prezumtia de lucru judecat impune consecventa in judecata si anume : ceea ce s-a constatat si statuat printr-o hotarare nu trebuie contrazis printr-o alta.
Asadar in verificarea autoritatii de lucru judecat trebuie sa se observe daca prin noua cerere supusa judecatii s-ar putea ajunge la pronuntarea unei hotarari care sa contrazica hotararea precedenta. Asa dupa’ cum s-a mai aratat, instanta va inlatura apararile intimatei potrivit carora obiectul ar fi diferit intrucat prima actiune este intemeiata pe dispozitiile art.270 Codul muncii iar a doua pe dispozitiile art. 998 Cod civil, intrucat Curtea de Apel, a stabilit ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 270 Codul muncii .
Considerand obiectul ca „beneficiu juridic” imediat ce se reclama ca scop imediat ce se urmareste prin proces, urmeaza ca pentru verificarea identitatii de obiect trebuie sa se observe nu numai daca este vorba de acelasi bun determinant, de aceiasi cantitate, dar si de acelasi drept. Asadar intereseaza nu numai obiectul material ci si dreptul subiectiv care poarta asupra aceluiasi obiect inclusiv scopul final urmarit prin ambele actiuni .
Fata de aspectele retinute instanta urmeaza a admite exceptia autoritatii de lucru judecat si in consecinta.