Intreruperea termenului de prescriptie Decizie nr. 567 din data de 04.04.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau, sub nr. 12656/180/4.08.2010, reclamantul P.I. a solicitat, in contradictoriu cu paratul H.O., obligarea paratului la plata sumei de 8100 lei, reprezentand 3100 lei, diferenta neachitata la vanzare-cumparare, iar 5000 lei penalitati de intarziere.
La termenul de judecata din data de 12.01.2011, reclamantul a precizat ca solicita obligarea paratului doar la plata sumei de 3100 lei, renuntand la pretentiile de 5000 lei cerute in actiune.
La termenul de judecata din data de 9.02.2011, instanta de fond a invocat din oficiu exceptia prescriptiei cererii de chemare in judecata.
Prin sentinta civila nr. 1059/2011 din 09.02.2011, pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 12656/180/2010 a fost admisa exceptia prescriptiei, invocata din oficiu, si a fost respinsa cererea, astfel cum a fost precizata, ca prescrisa.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sub aspectul exceptiei invocate din oficiu, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In anul 2005, paratul a achizitionat de la reclamant un elevator. Aceste aspecte rezulta din declaratia paratului data in fata organelor de politie la data de 6.07.2009.
Desi reclamantul a aratat in cererea de chemare in judecata faptul ca la momentul predarii elevatorului s-a intocmit un inscris sub semnatura privata, acest act nu a fost depus la dosarul cauzei.
Conform declaratiei paratului, anterior indicata, in afara de suma achitata la momentul predarii bunului, paratul trebuia sa ii mai achite reclamantului o diferenta de bani, in ipoteza in care se puteau efectua formalitatile necesare la RAR. Paratul a aratat in declaratia din 6.07.2009 ca acest lucru nu a fost posibil, elevatorul fiind foarte vechi si i-a cerut reclamantului sa il ia inapoi, insa acesta nu l-a luat si a ramas si cu suma initial platita de parat.
Reclamantul arata ca, desi data scadenta a fost stabilita la sfarsitul anului 2005, cursul prescriptiei extinctive a fost intrerupt intrucat, pe de o parte, din 2006 pana in 2009 paratul a fost urmarit penal, iar pe de alta parte, prin declaratia paratului data in fata organelor de politie la data de 6.07.2009, acesta a recunoscut datoria si s-a obligat sa o restituie pana in septembrie 2009, aceasta data trebuind avuta in vedere la calculul termenului prescriptiei extinctive.
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, „dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege”.
Totodata, potrivit art.3 din acelasi act normativ, „termenul prescriptiei este de 3 ani”.
Vazand prevederile art.7 din decretul nr.167/1958, instanta de fond a retinut ca momentul de inceput al termenului de prescriptie in cauza de fata este sfarsitul anului 2005, data scadentei.
Instanta de fond a retinut ca motivele invocate de reclamant referitoare la cercetarea penala a paratului in perioada 2006-2009 nu constituie motive de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei extinctive, acestea fiind expres si limitativ prevazute de Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Mai mult, din rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 28.09.2009 rezulta ca reclamantul a sesizat organele de politie la data de 26.06.2009, iar nu in 2006 asa cum a invocat in actiune.
De asemenea, declaratia data de parat la data de 6.07.2009, pe de o parte nu reprezinta o recunoastere a datoriei restante si nici nu cuprinde obligatia paratului de a restitui suma datorata in luna septembrie 2009, iar pe de alta parte, pentru a putea intrerupe prescriptia extinctiva, recunoasterea trebuia sa fi intervenit inainte de implinirea termenului de prescriptie, adica inainte de sfarsitul anului 2008.
Impotriva sentintei civile nr. 1059/2011 din 09.02.2011, pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 12656/180/2010 a declarat recurs reclamantul P.I. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei civile si rejudecarea cauzei.
In motivarea recursului se arata ca instanta nu a luat in considerare probele care au fost administrate in dosarul cauzei, nu a solicitat noi probe care au fost pregatite a se fi fost depuse la termenul de judecata din 9.02.2011 dar care nu au mai putut fi depuse pentru faptul ca instanta s-a pronuntat deja din oficiu la respingerea actiunii. A fost un act de recunoastere din partea paratului care demonstra termenul de valabilitate a actiunii, din acel an 2006 dar care instanta nu l-a luat in considerare ca declaratia inainte de 2009. Parchetul, daca acest act nu ar fi existat, nu ar fi procedat la urmarirea penala si dar fiind natura acuzatiilor, a indicat solutionarea ca litigiu, pe cale civila, instanta nu a luat in considerare prevederile art. 15 si 16 raportate la conditiile generale din art. 1 din Decretul nr. 167/1958 astfel ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, neluand in considerare probatoriul complet vis-a-vis de prevederile art. 1865 alin. 3 Cod civil (intreruperea civila a prescriptiei), art. 1905 alin. 2 cod civil, art. 1906 Cod civil.
In drept isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 304 pct. 9 cod civil raportat la art. 15 si 16 coroborat cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
In sustinerea recursului s-a depus un inscris numit declaratie din data de 6.11.2006.
Intimatul-parat legal citat nu a depus intampinare la dosar.
Desi Tribunalul l-a citat pe intimat cu mentiunea de a depune originalul inscrisului depus de recurent in sustinerea recursului, acesta nu l-a prezentat in instanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958 prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, iar potrivit dispozitiilor art. 17 alin.1 si 2 din acelasi decret intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o si dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
Inscrisul depus in recurs de catre recurentul-reclamant constituie o noua conventie incheiata intre parti in data de 06.11.2006, prin care intimatul-parat, recunoaste ca are de platit o diferenta de 30 000 lei recurentului-parat, partile convenind la plata in rate a acestei sume, respectiv 2 000 000lei ( lei vechi) pe luna, incepand cu 01.12.2006 pana la data de 01.03.2008.
Astfel recunoasterea dreptului a fost facuta de catre cel in folosul caruia curge prescriptia a intervenit inainte de implinirea termenului de prescriptie, adica inainte de sfarsitul anului 2008, respectiv in data de 06.11.2006, data de la care incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
In consecinta, fata de data introducerii actiunii 4.08.2010 dreptul la actiune a reclamantului este prescris pentru sumele de bani datorate, aferente ratelor pentru perioada 06.11.2006-3.08.2007.
Fata de cele retinute mai sus, Tribunalul, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1 si 5 Cod de procedura civila, urmeaza sa admita recursul, sa caseze in parte sentinta si sa trimita cauza aceleiasi instante pentru a judeca in fond actiunea in ceea ce priveste pretentiile aferente perioadei ulterioare datei de 03.08.2007.
Urmeaza sa mentina dispozitiile sentintei referitoare la respingerea ca prescrise a pretentiilor aferente perioadei anterioare datei de 03.08.2007.