Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Onesti sub nr. 2374/270/2010 contestatoarea SC M. SRL a chemat in judecata pe intimata SC P.T. SRL Onesti solicitand a fi constatata nulitatea actelor de executare imobiliara in dosarul de executare silita nr. 279/2009, anularea publicatiei de vanzare din 4 mai 2010 si suspendarea provizorie a executarii silite.
Prin sentinta civila nr. 2426/7.09.2010 cauza a fost solutionata pe exceptia tardivitatii, respingandu-se actiunea ca tardiv formulata.
Prin decizia nr. 552/14.12.2010 a Tribunalului Bacau a fost admis recursul contestatoarei si s-a trimis cauza spre rejudecare. S-a retinut ca in mod gresit prima instanta a solutionat cauza pe exceptia tardivitatii si de asemenea ca, prin raspunsul la intampinare (fila 89 dosar fond), contestatoarea a precizat ca intelege sa conteste doar publicatia de vanzare.
Asa fiind, instanta s-a limitat la a analiza cauza conform deciziei susmentionate.
Prin sentinta nr. 947/22.03.2011, Judecatoria Onesti a respins ca neintemeiata contestatia la executare.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea a aratat in precizarile depuse la filele 21-22 dosar care sunt motivele contestarii publicatiei de vanzare din data de 29.03.2010.
Astfel, s-a referit la faptul ca doreste anularea deoarece nu a avut cunostinta de titlul executoriu.
Acest motiv de anulare a fost inlaturat deoarece nu constituie un temei pentru a conduce la nulitatea relativa a unui act.
De altfel, la dosarul de executare procedura este indeplinita la sediul din Onesti, jud. Bacau (fila 77 dosar) pentru publicatia de vanzare contestata.
Prin adresa nr. 8/19.02.2010 adresata de contestatoare, prin administrator, executorului judecatoresc, aceasta ii aduce la cunostinta care este sediul social al firmei (Onesti), dar din cuprinsul adresei rezulta ca avea cunostinta de actele procedurale efectuate (fila 66).
De altfel si anterior emiterii acestei adrese procedura s-a efectuat in Onesti, dupa cum rezulta din procesul verbal de la fila 65 dosar – procedura prin afisare, dar legala – din data de 16.02.2010.
Fata de cele de mai sus, instanta a constatat ca nu sunt motive de anulare sau desfiintare a publicatiei de vanzare imobiliara in dosarul nr. 279/2009 al B.E.J. P.V. si ca aceasta nu prezinta neregularitati.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs S.C M. SRL ONESTI, solicitand in principal, casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, retinerea cauzei spre rejudecare si admiterea contestatiei la executare, astfel cum a fost formulata.
In motivare, recurenta a aratat ca instanta nu a cercetat si nu s-a pronuntat cu privire la contestatia la raportul de expertiza efectuat in cauza, desi prin decizia de casare nr. 552/14.12.2010 a Tribunalului Bacau nu s-a stabilit vreo interdictie de analizare si a celorlalte motive ale contestatiei.
Pe fondul cauzei, recurenta a mentionat ca nu i s-au comunicat titlurile executorii reprezentate de procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, contrar art. 387 al. 1 pct. 4 C. pr.civ. Astfel, este in imposibilitatea de a verifica corectitudinea acestor sume si legalitatea imputarii lor la plata, mai ales ca la dosarul cauzei nu exista dovezi clare privind plata de catre creditor a unui onorariu de executor si a unor cheltuieli de executare.
In mod gresit instanta de fond a retinut autoritatea de lucru judecat intrucat recurenta nu a contestat debitul stabilit prin sentinta civila nr. 1286/23.04.2009, ci doar a invederat ca a platit partial penalitatile stabilite prin acest titlu, plata care nu a fost luata in calcul de executor.
Recurenta a mai aratat ca nu a fost instiintata in mod legal despre data stabilita pentru stabilirea pretului de vanzare la licitatie, citatia emisa in acest fel nefiind afisata la sediul sau, ci la o alta adresa, aspect dovedit de inscrisul de la fila 13 dosar fond. Desi i-a comunicat executorului acest lucru, acesta a refuzat sa refaca procedura, incalcand prevederile art. 411 pct. 3 C. pr.cciv, astfel incat recurenta nu a putut sa-si dea acordul la pretul de vanzare al imobilului.
In dovedirea acestor imprejurari, recurenta a propus proba cu martori, instanta nu s-a pronuntat asupra acesteia, desi era utila solutionarii cauzei.
In final, recurenta a precizat ca instanta nu s-a pronuntat asupra nulitatii raportului de expertiza cauzata de faptul ca acest act nu i-a fost comunicat, nu a fost convocata la data efectuarii acestuia (contrar art. 18 si art. 21 pct. b din OG nr. 2/2000), iar raportul de expertiza nu mentioneaza nicaieri concret metoda folosita pentru a se stabili pretul de circulatie al imobilului si nici actele normative avute in vedere.
Intrucat publicatia de vanzare contestata prevede un pret calculat in baza unei expertize nule, recurenta a mentionat ca si acest act de executare trebuia anulat, iar instanta trebuia sa se pronunte cu privire la acest motiv de contestatie.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 si art. 312 al. 5 C. pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat in termen legal intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei de recurs, dar a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat si obligarea recurentei la plat cheltuielilor de judecata.
Analizand actele dosarului, instanta apreciaza recursul ca fiind neintemeiat, pentru considerentele ce urmeaza:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Onesti la data de 2.04.2010, contestatoarea-recurenta a formulat contestatie la executare impotriva publicatiei de vanzare intocmita de BEJ P.V. in dosarul de executare nr. 279/2009, solicitand in principal, anularea actelor procedurale de executare imobiliara, iar in subsidiar, anularea publicatiei de vanzare.
Prin raspunsul al intampinare de la fila 89, contestatoarea-recurenta si-a precizat actiunea, mentionand ca a sa contestatie vizeaza publicatia de vanzare.
Dupa casarea sentintei nr.2426/7.09.2010, pronuntata in primul ciclu procesual, si trimiterea cauzei spre rejudecare, la termenul din 15.02.2011, contestatoarea-recurenta face iarasi precizari la actiune (filele 21-22), in care mentioneaza ca actele de executare ce fac obiectul contestatiei la executare sunt publicatia de vanzare din 29.03.2010 si raportul de expertiza din 15.03.2010, detaliind motivele cererii sale.
Fata de aceasta situatie de fapt, instanta de recurs apreciaza ca in mod corect prin sentinta recurata s-a analizat numai legalitatea si temeinicia publicatiei de vanzare.
Potrivit art. 315 al. 3 c. pr.civ, dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate in fata instantei a carei hotarire a fost casata.
In speta, instanta apreciaza ca cererea prin care contestatoarea a invocat neregularitatile raportului de expertiza reprezinta de fapt o completare si nu precizare a actiunii, intrucat cuprinde motive noi, diferite de cele prezentate initial in primul ciclu procesual. Cererea modificatoare a fost formulata nu numai cu mult dupa prima zi de infatisare, dar a fost introdusa in rejudecare, urmare a casarii cu trimitere, unde judecata se desfasoara in limite precis stabilite, in sensul dispozitiilor art. 315 al. 3 c. pr.civ, limite ce nu pot fi ignorate prin solutionarea unui alt obiect al actiunii, care nu exista la data la care s-a judecat cauza prima data.
Data fiind existenta acestor prevederi legale, nu era nevoie de o interdictie expresa a deciziei de casare care sa limiteze rejudecarea, astfel cum sustine recurenta.
Pentru aceleasi considerente, instanta nu va analiza motivul de recurs privind nulitatea raportului de expertiza, cu toate argumentele sale.
Cu privire la nelegala citare a recurentei pe parcursul executarii silite, instanta observa ca toate dovezile de indeplinire a procedurii de citare mentioneaza faptul ca citatiile au fost afisate pe usa principala a cladirii , adresa indicata de recurenta.
Conform art. 100 al. 4 C. pr.civ, procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inmanarea actului de procedura face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a intocmit.
Prin urmare, inscrisul de la fila 13 dosar fond si nici o alta eventuala declaratie de martor nu este de natura a inlatura veridicitatea celor mentionate in dovezile de indeplinire a procedurilor de citare, atata timp cat aceste acte nu au fost anulate. Asadar, proba cu martori propusa de contestatoare nu era utila solutionarii cauzei.
Pe de alta parte, fata de inscrisul de la fila 69 dosar fond, prin care contestatoarea ii cere explicatii executorului cu privire la forma de executare silita aleasa, instanta de recurs apreciaza ca la data de 26.02.2010, contestatoarea-recurenta avea cunostinta despre executarea silita inceputa impotriva sa. Prin urmare, cel mai tarziu din acest moment, aceasta avea la dispozitie 15 zile pentru a formula contestatie la executare (art. 401 C pr.civ.) Or, ea a introdus prezenta actiune la data de 2.04.2010.
Cu privire la necomunicarea titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de stabilire cheltuielilor de executare, inexistenta la dosarul cauzei la dovezii platii acestor cheltuieli de catre creditor, precum si achitarea partiala a debitului, instanta apreciaza ca acestea reprezinta motive de contestatie la executarea silita insasi, motive care trebuiau formulate in termenul prevazut de art. art. 401 lit. c C pr.civ. Mai mult, prezenta contestatie vizeaza doar publicatia de vanzare din 29.03.2010, iar in baza principiului disponibilitatii, analiza instantei trebuie sa se limiteze doar la legalitatea si temeinicia acestui act de executare, nu a intregii executari.
Cu privire la valoarea spatiului scos la vanzare prin licitatie, instanta retine ca aceasta valoare a fost stabilita prin raportul de expertiza efectuat in dosarul de executare silita. Or, astfel cum s-a aratat mai sus, in prezentul cadru procesual nu poate fi analizata legalitatea si temeinicia acestui raport de expertiza.
Pentru toate aceste motive si avand in vedere ca de fapt nu au fost invocate neregularitati ale actului de executare contestat (publicatia de vanzare), in baza art. 312 c. pr.civ, instanta va respinge recursul ca nefondat.
In baza art. 274 c. pr.civ., instanta va obliga recurenta sa-i plateasca intimatei cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei, reprezentand onorariu avocat.
Imposibilitatea completarii actiunii dupa casare cu trimitere spre rejudecare
Decizie nr. 993 din data de 18.11.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau
Sursa: Portal.just.ro