Constatare calitate constructor de buna credinta Decizie nr. 948/R din data de 23.11.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr.1007/4.02.2010 Judecatoria Bacau a respins exceptiile inadmisibilitatii actiunii si a prescriptiei dreptului la actiune dar si actiunea formulata de reclamanta P.S.D. in contradictoriu cu paratii P.C.si P.E., ambii domiciliati in Bacau. Prin aceeasi sentinta, judecatoria a respins cererea paratilor de obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca prin cererea inregistrata la Judecatoria Bacau sub nr. 6827/180/2008 reclamanta P.S.D. a chemat in judecata pe paratii P.C. si P.E. solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se constate ca ea impreuna cu paratul P.C. au edificat un imobil-casa pe terenul proprietatea autoarei paratului (P.E.) cu acordul tacit al acesteia, partajarea bunurilor rezultate din casatoria ei cu paratul P.C. in cote de 70% in favoarea ei si de 30% in favoarea paratului, obligarea paratei P.E. la plata contravalorii lucrarilor de constructie realizate de ei-sotii la imobilul proprietatea acesteia si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul dosar.
La termenul de judecata din 14.05.2009 instanta a dispus disjungerea primului capat de cerere privind constatarea faptului ca reclamanta P.S.D. impreuna cu paratul P.C. au edificat un imobil-casa pe terenul proprietatea autoarei paratului (P.E.) cu acordul tacit al acesteia, astfel cum a fost precizat la termenul de judecata din 13.11.2008, formandu-se un dosar separat cu numarul de inregistrare 7505/18/0/2009 (prezenta cauza) si a dispus in baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila suspendarea judecatii capatului 2 de cerere privind partajul bunurilor comune si a capatului 3 de cerere privind obligarea paratei P.E. la plata contravalorii lucrarilor de constructie realizate de reclamanta si paratul P.C. pana la ramanerea irevocabila a hotararii ce se va da capatului de cerere disjuns.
Actiunea a fost legal timbrata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca s-a casatorit cu paratul la data de 21.09.1991 iar din relatia lor au rezultat minorele I.D. si E.S., ca in timpul casatoriei a edificat impreuna cu paratul un imobil-casa situat in comuna M., , judetul Bacau, compus din doua camere, hol, chiler si bucatarie pe terenul parintilor paratului si cu acordul acestora. Mai arata reclamanta ca aceasta constructie a demarat in anul 1992 cand ea si paratul au ridicat o camera - ajutati de parintii ei ( atat prin munca fizica cat si financiar), ca ulterior, pana in anul 1995 au edificat si cea de a doua camera, chilerul, bucataria - construite valatuci si acoperite cu tabla ondulata, ca dupa aceea ei s-au mutat in casa veche (apartinand paratului) si au inceput lucrarile de refacere a acestei constructii, timp in care au locuit in imobil fara a fi deranjati de nimeni si nici obstructionati de catre parintii paratului in ceea ce priveste lucrarile de constructie. Tot in cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamanta precizeaza ca din lipsa unor resurse financiare care sa le permita continuarea lucrarilor au decis, de comun acord, ca ea sa lucreze o perioada in strainatate, la inceput a plecat o perioada de 3 luni si la intoarcere a investit toate economiile in constructia edificata pe terenul mamei paratului, ca ulterior a plecat pentru a doua oara pentru o perioada de ~ 1 an, iar sotul ei a gestionat toti banii apreciind ca este bine sa investeasca in edificarea acelui imobil, in tot acest timp minorele locuiau cu tatal iar ea trimitand bani in tara atat pentru nevoile personale ale sotului ei cat si pentru cresterea minorilor. In final a aratat ca desi se intorcea periodic in tara avea parte de un tratament violent din partea paratului, ca a incercat sa discute cu paratul in speranta ca isi va schimba atitudinea dar eforturile ei au fost zadarnice. Astfel ca in anul 2006 s-a intors din nou in tara si, dupa o cearta violenta urmata de lovituri din partea paratului s-au despartit in fapt.
Initial reclamanta a indicat temeiul in drept al cererii ca fiind art. 111 din Codul de procedura civila.
La termenul de judecata din 13.11.2008 reclamanta a indicat temeiul in drept ca fiind art. 494 si urmatoarele din Codul civil, precizare reiterata la termenul din 28.01.2010 cand avocatul reclamantei a aratat ca solicita sa se constate calitatea de constructori de buna credinta a celor doi soti, imobilul construit de acestia fiind edificat pe terenul unei alte persoane.
In sustinerea si dovedirea actiunii reclamanta a depus inscrisuri la dosar si a solicitat proba cu acte, interogatoriul paratilor si cu martori, probe admise de instanta, fiind administrata doar proba cu martori, declaratiile martorilor E.D. si B.E. fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
Paratii, legal citati, s-au prezentat in instanta la termenul din 18.09.2008 si au precizat ca nu sunt de acord cu actiunea.
Parata P.E. s-a legitimat la acelasi termen de judecata iar din cuprinsul Cartii sale de identitate rezulta ca aceasta figureaza cu numele de A.E..
Ulterior parata a fost asistata de avocat ales iar la termenul de judecata din 23.10.2008 a depus intampinare la dosar in care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii intrucat pentru construirea imobilului a fost eliberata autorizatie de construire pe numele defunctului ei sot si in aceste conditii reclamanta trece cu vederea faptul ca proprietarii casei sunt alte persoane. Cu privire la fondul cauzei parata a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca in anul 1966 ea impreuna cu fostul ei sot decedat a inteles sa edifice o constructie pe terenul pe care ii detinea , sens in care a fost eliberata autorizatia pentru executare lucrari nr. 978/26.10.1966, iar constructia reprezenta o casa din chirpici acoperita cu tabla, ca intrucat in anul 1991, fiul lor, paratul P.C. a inteles sa se casatoreasca cu reclamanta si, dat fiind faptul ca cei doi nu aveau o alta locuinta, le-au permis acestora sa locuiasca cu ei, avand in vedere faptul ca cei doi urmau sa aiba un copil, ca in anul 1992, intrucat casa in care locuiau era prea mica, au hotarat sa mai ridice o constructie, pe acelasi teren, reprezentand bucatarie, cu fundatie bolovani iar pe parcursul efectuarii lucrarilor de executie, constructia a fost extinsa. Tot in intampinare parata arata ca in acelasi timp, intrucat casa batraneasca era intr-o stare avansata de degradare, au efectuat mai multe imbunatatiri, respectiv au refacut acoperisul, au reparat peretii , lucrari au fost efectuate de catre ea impreuna cu sotul ei, fara nici un ajutor din partea reclamantei, manopera fiind realizata aproape in totalitate de ea, singurul ajutor primit fiind de la colegi sau vecini, carora fie le-a dat bani, fie i-a ajutat la efectuarea de lucrari.
La acelasi termen de judecata instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de motivul invocat.
Dupa precizarea temeiului in drept al cererii de catre reclamanta ca fiind art. 494 din Codul civil parata A.E. a formulat o noua intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat reclamanta are doar un drept de creanta cu privire la acest imobil, fondat pe principiul imbogatirii fara justa cauza, drept care este afectat de o conditie suspensiva pana cand proprietarul isi manifesta vointa de a prelua constructia, avand la indemana doar o actiune in realizare si nu o actiune in constatare.
Reclamanta a solicitat respingerea exceptiei, avand in vedere dispozitiile art. 494 Cod civil care prevad posibilitatea unui tert sa edifice o constructie pe terenul proprietatea altei persoane.
La termenul de judecata din 15.01.2009 instanta a unit exceptia inadmisibilitatii cu fondul cauzei.
La randul sau parata a depus inscrisuri la dosar.
La data de 12.02.2009 paratul P.C.a depus un memoriu la dosar in care arata ca in perioada in care a fost casatorit cu reclamanta nu aveau bani, ca dupa nasterea primului copil reclamanta a intrat in prenatal, ca el lucra pe santier si iarna ii dadea in somaj, ca in perioada aceea locuiau cu parintii lui in casa parinteasca unde aveau toate conditiile. Mai arata paratul ca dupa ce a aparut si al doilea copil parintii lui s-au hotarat sa mai faca o bucatarie cu 2 camere in aceeasi curte cu banii stransi de ei, el neavand posibilitatea sa-i ajute deoarece lucra in deplasare, ca dupa un timp parintii s-au mutat in bucatarie lasandu-i pe ei in casa parinteasca cu toate bunurile, iar in anul 2003 reclamanta a fugit cu o alta persoana in Italia de unde a revenit in anul 2005 dar nu au mai stat impreuna cu el, ea locuind la o sora de-a ei, tot atunci reclamanta introducand si actiunea de divort.
La randul sau paratul a depus inscrisuri la dosar.
La termenul de judecata din 18.09.2008 paratii au solicitat proba cu martori, proba admisa si administrata de instanta, declaratiile martorilor M.A. si C.N.fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
La termenul de judecata din 3.12.2009 parata A.E. a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune motivat de faptul ca prezenta cerere este justificata in cadrul unei actiuni in despagubire intemeiata pe dispozitiile referitoare la accesiunea imobiliara care este prescriptibila in termen de 3 ani de zile.
Parata A.E. a formulat concluzii scrise cu privire la aceasta exceptie in care arata ca acest termen incepe sa curga de la data la care fostii soti au stiut ca ea si defunctul sot au ocupat imobilul dar reclamanta a introdus actiune dupa 16 ani. Mai arata ca acest termen nu curge de la data desfacerii casatoriei deoarece prezenta cerere este una in despagubire impotriva proprietarului terenului care trebuia formulata din momentul in care ea si defunctul sot si-au manifestat intentia de a lua in stapanire bunul imobil.
La acelasi termen de judecata reclamanta a solicitat respingerea exceptiei motivat de faptul ca suma de bani, in conditiile admiterii acestei actiuni intemeiata pe dispozitiile art. 494 Cod civil, reprezinta bun comun al celor doi soti. Din acest punct de vedere actiunea se circumscrie termenului partajului, iar termenul de trei ani de introducere a acestei actiuni curge de la data introducerii actiunii de partaj. Mai arata ca actiunea este formulata nu numai in contradictoriu cu A.E. ci si cu fiul acesteia P.C., suma de bani fiind bun comun al sotilor. In aceste conditii, termenul de prescriptie curge cel mult de la data ramanerii definitive a hotararii de divort, 26.09.2006,iar prezenta actiune a fost inregistrata la data de 6.05.2008 in termenul prevazut de lege. Nu se putea promova prezenta actiune in conditiile in care reclamanta si paratul locuiau impreuna, iar parata A.E. avea calitatea de soacra a reclamantei.
Prin incheierea de sedinta din 4.12.2009 instanta a unit exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu fondul cauzei.
La termenul de judecata din 28.01.2010 reclamanta a solicitat proba cu expertiza in constructii pentru a se verifica daca acest imobil mai exista in prezent dar la acelasi termen de judecata a revenit asupra acestei solicitari in sensul ca nu mai solicita aceasta proba.
Instanta a dispus atasarea dosarului nr. 6827/180/2008 al Judecatoriei Bacau.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In sustinerea aceste exceptii parata A.E. a motivat ca reclamanta are doar un drept de creanta cu privire la acest imobil, fondat pe principiul imbogatirii fara justa cauza, drept care este afectat de o conditie suspensiva pana cand proprietarul isi manifesta vointa de a prelua constructia, avand la indemana doar o actiune in realizare si nu o actiune in constatare.
Potrivit art 492 din Codul civil „Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra” iar potrivit art. 494 alin. 1 din Codul civil „Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice”.
Ca principiu, proprietarul terenului pe care a fost facuta constructia devine prin accesiune proprietarul acesteia, avand obligatia unei anumite dezdaunari fata de constructor.
In cauza de fata insa instanta a fost investita cu o actiune in constatare calitatii de constructor de buna credinta a reclamantei si a fostului ei sot. Nu se pune in discutie posibilitatea alegerii de catre reclamanta intre cererea de fata, respectiv actiunea in constatare si o actiune in despagubiri pentru a se putea invoca inadmisibilitatea cererii. Aceste doua chestiuni sunt total separate iar consecintele juridice diferite.
Aceasta exceptie ar fi fost admisibila in situatia in care obiectul actiunii ar fi fost constatarea calitatii de proprietar dar nu este cazul in situatia de fata.
Pentru aceste motive instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
In sustinerea aceste exceptii parata A.E. a motivat ca prezenta cerere este justificata de catre reclamanta in cadrul unei actiuni in despagubire intemeiata pe dispozitiile referitoare la accesiunea imobiliara care este prescriptibila in termen de 3 ani de zile, ca acest termen incepe sa curga de la data la care fostii soti au stiut ca ea si defunctul sot au ocupat imobilul dar reclamanta a introdus actiune dupa 16 ani si ca acest termen nu curge de la data desfacerii casatoriei deoarece prezenta cerere este una in despagubire impotriva proprietarului terenului care trebuia formulata din momentul in care ea si defunctul sot si-au manifestat intentia de a lua in stapanire bunul imobil.
Judecatoria a retinut ca a fost investita cu o actiune in constatare calitatii de constructor de buna credinta a reclamantei si a fostului ei sot si nu cu o actiune in despagubiri.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, Republicat privitor la prescriptia extinctiva „Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.”
In acest caz, actiunea in constatare vizeaza calitatea de constructor de buna-credinta sau rea-credinta a fostilor soti si nu un drept patrimonial, astfel incat nu se pune problema prescrierii dreptului la actiune.
Pentru aceste motive instanta a respins si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Cu privire la fondul cauzei.
Reclamanta si paratul P.C. au avut calitatea de soti de la data de 21.09.1991 pana la data la care a ramas irevocabila sentinta civila de divort nr. 26.09.2006, respectiv 22.12.2006, dupa cum rezulta din hotararea depusa la fila 11 din dosarul atasat nr. 6827/180/2008.
La data de 26.10.1966 a fost eliberata Autorizatia de construire nr. 978 pentru construirea unei case de locuit construita din chirpici si acoperita cu tabla tot pe numele defunctului P.D.( fila 23 ds.).
La data de 1.04.1992 a fost eliberata de catre Primaria comunei M. Autorizatia de construire nr. 34 pentru construirea unei bucatarii, eliberata pe numele defunctului P.D.( fila 22 ds.).
La fila 24 din dosar se afla depus Titlu de proprietate emis pe numele paratei P.E., in prezent A., pentru suprafata de 675 mp situati in comuna M., jud. Bacau.
Rezulta astfel ca in anul 1966 parata si defunctul ei sot au ridicat o casa de locuit iar ulterior in anul 1992 au solicitat aprobarea in vederea construirii unui nou imobil.
Imobilul in litigiu a fost construit pe acest teren, aspect recunoscut de toate partile.
Reclamanta a promovat prezenta actiune pentru ca instanta sa stabileasca faptul ca aceasta constructie a fost edificata de ea si sotul ei, paratul P.C. in calitatea lor de constructori de buna-credinta.
Pentru a stabili daca acestia au fost de buna sau de rea-credinta instanta trebuie sa stabileasca mai intai daca ei sunt constructorii imobilului.
Din declaratiile martorilor audiati de instanta a rezultat faptul ca reclamanta si paratul au venit sa locuiasca cu parintii acestuia imediat dupa casatorie si ca la un interval de 2 ani de zile de la acest moment parata A.E. (fosta P.) a inceput cu defunctul ei sot constructia unei case in aceeasi curte cu casa parinteasca a defunctului ei sot in imediata apropiere a acesteia. Ulterior, dupa ridicarea acesteia, parata A.E. si sotul ei s-au mutat in noua constructie iar reclamanta si sotul ei au ramas sa locuiasca in prima casa.
Tot martorii au mai aratat ca la ridicarea noii constructii au ajutat cu munca fizica partial fostii sotii si parintii reclamantei, respectiv sa toarne valatuci si sa care pamantul iar in acea perioada reclamanta nascuse un copil si nu a putut ajuta la ridicarea constructiei mai mult timp, casa fiind terminata in aproximativ 3 ani si ca dupa ce imobilul a fost ridicat in acesta s-au mutat parintii paratului iar cei doi soti, in prezent divortati au ramas sa locuiasca in vechiul imobil.
Din sentinta civila de divort nr. 26.09.2006 a Judecatoriei Bacau rezulta faptul ca cei doi copii rezultati din casatorie s-au nascut in anul 1992 respectiv in anul 1993. In aceste conditii, instanta a retinut ca, intr-adevar, reclamanta nu a putut sa se implice foarte mult in ajutorul acordat la ridicarea imobilului, in situatia in care in acea perioada era fie insarcinata, fie trebuia sa aiba in grija copii foarte mici.
La fila 49 din dosarul atasat se afla Adeverinta nr. 5897 din 23.10.2008 eliberata de Primaria comunei M. de unde rezulta ca parata figureaza ca platitoare de impozite si taxe locale (cladiri si teren) pentru pozitii de rol apartinand def. P.D.
Analizand si coroborand cele retinute mai sus instanta a constatat ca cei care au contribuit cu efort fizic si financiar la construirea imobilului in litigiu sunt numai parata A.E. si defunctul ei sot, fiind ajutati dar nu in mod considerabil de reclamanta si de sotul ei precum si de parintii acesteia. Ajutorul a fost acordat si pentru faptul ca cei doi soti, reclamanta si paratul, urmau sa ramana in casa parinteasca care era mai mare iar familia lor era compusa din 4 membri.
Convingerea primei instantei s-a format in sensul ca parintii paratului au dorit sa-i ajute pe cei doi soti prin construirea noului imobil, bucataria din autorizatie, parata si defunctul nemaiputand locui la un loc cu reclamanta si fiul lor deoarece se marise familia acestora.
Reclamanta nu a afirmat nici un moment ca ar fi existat vreo intelegere cu privire la terenul pe care s-a ridicat noua constructie, fapt ce a intarit convingerea instantei ca aceasta nu se considera indreptatita la casa construita de parintii sotului ei, recunoscand astfel in mod tacit contributia socrilor.
Fata de cele mai sus aratate, instanta a retinut ca reclamanta si sotul ei, paratul din prezenta cauza nu au calitatea de constructori cu privire la imobilul ridicat incepand cu anul 1992 si in consecinta nu mai are relevanta buna-sau reaua lor credinta, astfel incat actiunea a fost respinsa.
Paratii au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in temeiul art. 274 din Codul de procedura civila insa la dosar nu au fost depuse inscrisuri din care sa rezulte in ce constau aceste cheltuieli aferente judecatii, motiv pentru care instanta a respins cererea formulata de parati.
Prin incheierea din 15.03.2010 Judecatoria Bacau a dispus din oficiu indreptarea erorii materiale strecurate in cuprinsul incheierilor de sedinta, in incheierea de amanare de pronuntare, in minuta precum si in cuprinsul sentintei civile nr. 1007 din 4.02.2010 din dosarul nr. 7505/180/2009, in sensul ca numele paratei este A.E. in loc de P.E. cum gresit s-a mentionat.
Impotriva sentintei judecatoriei a declarat recurs reclamanta, d-na S.D.P., solicitand modificarea hotararii atacate, retinerea cauzei spre rejudecare si pe fond,admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
A aratat recurenta in motivarea recursului formulat ca sentinta judecatoriei este netemeinica si nelegala, avand la baza o interpretare superficiala a probelor administrate in cauza, toti martorii audiati aratand ca au vazut pe sotii P. lucrand la constructie si ca recurenta a beneficiat de ajutorul parintilor sai, acest ajutor ca si cel al parintilor fostului sot fiind doar ocazional iar rationamentul primei instante care a retinut ca o proaspata mama nu poate munci deoarece are grija de copii este discriminativ si in contradictie cu probele administrate.
Prin reprezentantul sau conventional, intimata-parata, d-na E.A. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, hotararea atacata fiind legala si temeinica (f.12-14).
In recurs nu au fost administrate probe.
Analizand sentinta criticata, actele si lucrarile dosarului in raport de motivele de recurs formulate, Tribunalul retine urmatoarele:
Obiectul cererii disjunse din dosarul nr.6827/180/2008, cerere formulata de d-na P. S.D. este constatarea calitatii sale si a fostului sau sot, d-l P. C-tin, intimat-parat, de constructori de buna-credinta ai imobilului-casa edificat pe terenul proprietatea mamei fostului sot, d-na P. E (devenita A. prin casatorie) si nu constatarea dobandirii unui drept de proprietate asupra acestui imobil (f.28 dosar 6827/180/2008).
Notiunea de „constructor de buna-credinta” este consacrata legislativ de dispozitiile art.494 Cc, potrivit carora daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea acestor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului (alineatul 3, ultima teza).
Constructorul este de buna-credinta daca nu a cunoscut ca terenul apartine altcuiva, crezand ca este al sau, buna-credinta rezultand tocmai din convingerea pe care constructorul o are, in momentul edificarii lucrarilor, ca fondul pe care construieste sau planteaza ii apartine, stapanind terenul in temeiul unui titlu translativ de proprietate ale carui vicii nu ii sunt cunoscute.
Avand folosinta constructiei si crezandu-se proprietar, constructorul va invoca buna sa credinta la momentul edificarii atunci cand adevaratul proprietar al terenului emite pretentii asupra constructiei sau a plantatiei, invocand accesiunea reglementata de dispozitiile art.494 Cc.
In cauza de fata, insa, recurenta-reclamanta si fostul sau sot au stiut inca de la inceput faptul ca terenul pe care se construieste o noua casa nu le apartine, prevalandu-se tocmai de acordul tacit al proprietarului acestui teren si recunosc faptul ca, ulterior edificarii intregului imobil, au locuit in vechea casa, in cea noua mutandu-se parintii paratului P. C-tin.
Pe de alta parte, probele administrate in cauza sunt contradictorii, nedovedind fara nici un dubiu faptul ca fostii soti au construit casa, beneficiind doar de ajutorul, de altfel firesc, al parintilor lor, astfel cum pretinde recurenta-reclamanta. Astfel, judecatoria a audiat martorii C.N., B.E. si M.A. (f.38-40 dosar 6827/180/2008) care au aratat ca fostii soti au ridicat constructia, ajutati fiind de parinti, recurenta-reclamanta nefiind in masura sa lucreze efectiv intrucat a nascut chiar in perioada edificarii imobilului doi copii, iar parintii acesteia au fost recompensati pentru ajutorul oferit dar si faptul ca parintii intimatului-parat, P.E. si D-tru, sunt cei care au construit casa cea noua, efectuand toate lucrarile calificate si care au si locuit in acest imobil dupa finalizarea lui.
Prin urmare, recurenta-reclamanta nu a facut dovada sustinerilor sale, astfel cum cer dispozitiile art.1169 Cc, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.(1) Cpc recursul sau va fi respins ca nefondat.
Desi a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata (f.14), intimata-parata A. E. nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care si cererea sa va fi respinsa ca nefondata.