Contestatie decizie de concediere

Prin contestatia formulata, contestatoarea C.C., solicita in contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COM S. reprezentata prin primarul comunei S., anularea dispozitiilor nr.14/10.02.2010 si nr.117/28.06.2010, obligarea intimatei la reintegrarea in functia detinuta inainte de concediere, plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, plata cheltuielilor de judecata.
In motivare se arata ca prin dispozitia nr.14/10.02.2010 a fost sanctionata cu avertisment scris iar prin dispozitia nr.117/28.06.2010 s-a dispus desfacerea C.I.M. in conditiile art.61 litera a, art.263(2), 264(1) litera f Codul muncii.
In motivare se arata ca : in cauza a intervenit prescriptia dreptului angajatorului de a aplica sanctiunile raportat la data la care angajatorul in speta, primarul a luat cunostinta de savarsirea abaterilor pentru care a fost sanctionata contestatoarea.
Se arata ca in ceea ce priveste dispozitia nr.14/10.02.2010 angajatorul a luat cunostinta la 03.12.2009 si 22.12.2009 potrivit referatelor nr.4558 si 4767 iar in ceea ce priveste dispozitia nr.117/28.06.2010, intimata avea cunostinta despre faptele savarsite din 04.03.2010 potrivit referatului nr.817 depus la dosar.
Arata contestatoarea ca, in speta dispozitiile s-au emis cu incalcarea dispozitiilor art.268(1) din Legea nr.53/2003.
Contestatia s-a depus in termen, motivata, legal scutita de plata taxei de timbru.
Instanta avand in vedere exceptia invocata urmeaza sa solutioneze exceptia – art.137 Cod procedura civila.
Potrivit actelor dosarului constata :
Prin dispozitia nr.14/10.02.2010 a Primarului comunei S. s-a dispus sanctionarea contestatoarei C.C. cu Avertisment scris, avandu-se in vedere referatul nr.4558/03.12.2009 intocmit de secretarul comunei prin care se consemna faptul ca nu se opereaza corect adresele in registru de intrare – iesire si nu se completeaza toate rubricile.
De asemenea, s-a retinut si faptul ca potrivit referatului nr.4767/22.12.2009 intocmit de consilierul economic din cadrul aparatului de specialitate al comunei, contestatoarea a fost sanctionata intrucat a refuzat sa predea gestiunea persoanei numite prin dispozitia Primarului.
Prin dispozitia nr.117/28.06.2010 emisa de primarul comunei s-a dispus in temeiul art.61(a), 263 (2), 264(1) litera f Codul muncii, desfacerea C.I.M. a contestatoarei avandu-se in vedere referatul nr.817/04.03.2010 in care se retine faptul ca :
Societatea V.V. S.R.L. Bacau a depus la Primaria comunei S. – sesizarea inregistrata sub nr.817/04.03.2010 privind eliberarea cu intarziere a autorizatiei de construire imobil, desi actele necesare eliberarii autorizatiei au fost depuse din 29.10.2009. Se mai arata ca, certificatul de urbanism a fost eliberat cu intarziere societatea inregistrand prejudicii.
Se mai retine in considerentele deciziei ca prin nota interna nr.1451/27.04.2010 s-a dispus efectuarea de cercetari pentru identificarea persoanei vinovate.
Potrivit dispozitiilor art.268 Codul muncii „angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termenul de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei”.
In ceea ce priveste termenul de 30 de zile, instanta apreciaza ca acesta curge de la data la care reprezentantul angajatorului, in speta, Primarul abilitat sa aplice sanctiunea potrivit art.63(5) litera e, 68(1) din Legea nr.215/2010 a luat cunostinta despre savarsirea abaterii printr-o nota constatare, referat, etc., avand o data certa prin inregistrarea in registrul general al unitatii, filele 54, 55/ dosarul „documentatie” aflat la dosar.
Astfel se apreciaza de catre instanta ca sanctiunea s-a aplicat cu depasirea termenului de 30 de zile de la data la care Primarul comunei abilitat sa aplice sanctiunea a luat cunostinta despre faptele savarsite respectiv : referatul nr.4558/03.12.2009 – fila 54, nr.4767/22.12.2009 – fila 55 si referatul nr.817/04.03.2010.
Instanta urmeaza sa inlature apararile intimatei ca la acea data nu se cunostea persoana vinovata, intrucat referatul nr.4767/22.12.2009 o priveste pe contestatoarea C.C..
In ce priveste celalalt referat nr.4558/03.12.2009, intimata a dispus prin nota interna nr.1451/27.04.2010 efectuarea de cercetari cu depasirea termenului de 30 zile ( 04.03.2010-27.04.2010) perioada in care contestatoarea nu se afla in C.M. pentru a fi aplicabile dispozitiile art.50(1) b Codul muncii, aceasta fiind in C.M. potrivit actelor dosarului in perioada 13.05.2010-14.06.2010.
Apreciaza instanta ca, in cauza termenul de 30 de zile in interiorul caruia intimata trebuia sa aplice sanctiunea curge de la data inregistrarii referatelor, angajatorul trebuind sa ia toate masurile necesare efectuarii cercetarilor in cadrul acestui termen si nu de la data cand fapta a fost calificata ca abatere disciplinara.
Se mai retine de catre instanta ca pronuntandu-se asupra exceptiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art.13(4) din Legea nr.1/1970 abrogata de Codul muncii, text care a fost preluat in mare parte de noua reglementare, Curtea Constitutionala retine prin decizia nr.71/1999 publicata in M. Of. partea I nr.325/26.06.1999, caracterul constitutional a prevederilor mentionate si faptul ca ea da expresie unor principii generale ale dreptului muncii, iar apoi ca aceste termene sunt de prescriptie a raspunderii disciplinare, Curtea Constitutionala ca termenele de 30 zile, respectiv 6 luni nu pot fi, ca atare neconstitutionale. Ele constituie garantii indispensabile derularii contractului de munca atat pentru angajat cat si pentru cel ce angajeaza.
Asa cum se arata „in cauza esentiale sunt interesele autorului abaterii disciplinare, care trebuie sa stie, la implinirea unui termen determinat, ce drepturi are si in ce masura acestea ii sunt afectate, pentru ca aceste drepturi sa nu fie marcate de incertitudine. Mai mult, chiar accesul liber la justitie ar putea fi pus sub semnul indoielii, in conditiile in care cel indreptatit sa adopte masura disciplinara ar putea-o amana, cu rea-credinta, la nesfarsit, impiedicandu-l pe salariat sa obtina in justitie clarificarea situatiei sale”.
In situatia in care nu ar exista un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii disciplinare, aplicarea sanctiunii ar echivala cu imprescriptibilitatea raspunderii, din perspectiva principiilor generale ale raspunderii juridice.
Fata de considerentele expuse, instanta urmeaza sa admita exceptia si, in conformitate cu dispozitiile art.76, 78 Codul muncii sa anuleze dispozitiile, sa dispuna reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior emiterii deciziei, sa dispuna obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data emiterii deciziei nr.117/28.06.2010 si pana la reintegrare.