Concediere colectiva - conditii.

Decizie nr. 484 din data de 27.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Suspendarea contractului de munca pe motiv ca activitatea ar fi fost intrerupta temporar, ca si trimiterea salariatilor in asteptare si concedierea esalonata de cate cel mult 29 de salariati intr-o perioada de 30 zile calendaristice sunt masuri vadit nelegale, fiind luate cu scopul eludarii dispozitiilor contractului colectiv, in sensul de a nu fi acordat ajutorul de concediere de 20 salarii medii pe unitate.

Prin sentinta civila nr. 1657/15.09.2008, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, in dosar nr. 1204/101/2008, s-a respins actiunea formulata de reclamanta C.D. impotriva paratei SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA Bucuresti.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca reclamanta a fost angajata societatii parate in functia de casier ghiseu si prin decizia din 7 ianuarie 2008 contractul de munca a incetat in conformitate cu art. 65(1) CM, acordandu-i-se si drepturile salariale prevazute de art 67 CM si contractul colectiv de munca.
Concedierea reclamantei a fost determinata de desfiintarea efectiva a postului pe care l-a ocupat.
Astfel, la data de 31.03.2007 a expirat actul aditional la contractul comercial incheiat intre parata SC ALT UNIVERS COMPANY 2002SA si SC SDFEE Electrica Oltenia SA. In acest context Adunarea Generala a Actionarilor, analizand situatia financiara a societatii SC ALT UNIVERS COMPANY SA a luat unele masuri de reorganizare a sucursalei Oltenia, hotarand mentinerea punctelor de lucru din sucursala, trimiterea in " stare de asteptare" a unei parti din angajati, suspendarea contractelor individuale in conditiile art. 52 - 53 CM si declansarea procedurii de disponibilizare a unor salariati, esalonat pe parcursul anului 2007, ca urmare a restrangerii activitatii.
In acest sens, la data de 01.04.2007 contractul de munca al reclamantei a fost suspendat in baza art. 52 lit. d CM cu plata a 75% din drepturile salariale, ulterior, asa cum s-a aratat, contractul de munca incetand in temeiul art. 65(1) CM.
Decizia de concediere a reclamantei in temeiul art. 65 (1) CM este legala si temeinica.
Astfel, din totalul de 2193 de angajati ai societatii, la data de 01.04.2007 au fost concediati 112 salariati din Sucursala Oltenia, concedieri care au operat succesiv, incepand cu data de 28.04.2007 cand au fost concediati 25 de salariati, apoi 29 de salariati la data de 09.06.2007, 29 salariati la data de 20.07.2007, 29 salariati la data de 29.08.2007, 27 salariati la data de 09.10.2007, 29 salariati la data de 20.11.2007, 23 salariati la data de 07.01.2008.
Reclamanta a sustinut ca in realitate a avut loc o concediere colectiva, deoarece prin incetarea activitatii de incasare a energiei electrice au fost desfiintate posturile de casier ghiseu.
A sustinut ca in mod nelegal parata a dispus suspendarea contractului de munca in temeiul art. 52 lit. d CM, masura nelegala si lovita de nulitate, deoarece din moment ce activitatea a fost desfiintata ea nu putea fi intrerupta temporar.
Chiar prin decizia 82/23.03.2007 prin care s-a dispus suspendarea contractelor de munca a salariatilor ramasi fara activitate se recunoaste desfiintarea locurilor de munca.
De altfel, modalitatea abordata de parata, de concediere esalonata a salariatilor este nelegala, nefiind prevazute nici in legislatia muncii si nici in contractul colectiv de munca.
Apararile reclamantei nu pot fi primite deoarece masurile de reorganizare a societatii in zona Oltenia au fost stabilite de Adunarea Generala a actionarilor a carei hotarare nu a fost contestata la instanta si de altfel, unitatea este in masura sa stabileasca programul si modalitatile de rentabilizare a activitatii si de reorganizare.
In ceea ce priveste suspendarea contractului de munca al reclamantei in temeiul art. 52 lit. d CM, nu se impune a fi analizate legalitatea si temeinicia masurii, instanta nefiind investita cu solutionarea acestui petit.
Pentru a fi aplicate dispozitiile art. 68 CM referitoare la concedierea colectiva trebuie ca unitatea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice sa concedieze cel putin 10 salariati, daca angajatorul are incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 salariati, cel putin 10 % din salariati daca are incadrati cel putin 100 salariati, dar mai putin de 300 salariati, cel putin 30 salariati, daca sunt incadrati cel putin 300 salariati.
Or, asa cum s-a aratat, nu sunt indeplinite cerintele imperative prevazute de lege pentru a se constata ca la nivelul societatii a avut loc o concediere colectiva.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal si motivat reclamanta C.D. , aratand in esenta ca sentinta recurata este netemeinica si nelegala, fiind data cu nerespectarea dispoz.art.304 pct.9 c.pr.civ., in sensul ca instanta a facut o interpretare si aplicare total gresita a dispozitiilor legale, care reglementeaza procedura de concediere colectiva pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Nu au fost respectate nici dispoz.art.129 alin.4 si 5 c.pr.civ., in sensul ca judecatorii fondului nu au manifestat interes pentru intelegerea situatiei dedusa judecatii si nu au staruit prin toate mijloacele pentru prevenirea oricarei greseli in aflarea adevarului.
S-a mai aratat ca nu au fost analizate probele administrate si sustinerile invocate conform carora, in cauza a avut loc o concediere colectiva, instanta de fond retinand in considerente formal, ca dispoz.art.3 din decizia contestata sunt temeinice si legale.
Instanta de fond nu a inteles ca potrivit art.65 C.M., desfiintarea locului de munca ocupat de salariat atrage incetarea contractului individual de munca pentru ca este lipsit de unul din elementele sale esentiale si nicidecum, suspendarea contractului de munca, asa cum a dispus parata.
Legal citata, intimata a depus intampinare la dosar, solicitand respingerea recursului ca neintemeiat.
Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, in conformitate cu dispoz.art.3041 c.pr.civ., Curtea a retinut urmatoarele :
La data de 01 aprilie 2007 a incetat contractul de mandat comercial incheiat intre intimata SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA si SC ELECTRICA OLTENIA si astfel a incetat si activitatea intimatei de citire si incasare a energiei electrice de la abonati, fiind desfiintate astfel 422 locuri de munca, din care 220 locuri de munca apartineau angajatilor in functia de casier ghiseu, functie pe care o indeplinea si recurenta (filele 2002-2005 dosar fond), asa cum reiese din procesul verbal al AGA SC ALT UNIVERS COMPANX 2002 SA.
Prin decizia nr.31 din 07.01.2008 emisa de intimata, s-a decis ca incepand cu data de 07.01.2008, sa inceteze contractul individual de munca nr.3553/28.11.2002 al recurentei, angajata in functia de casier ghiseu, cu modificarile si completarile ulterioare.
Recurentei i-au fost acordate drepturile salariale prev.la art.67 din C.Muncii, precum si art.4.100 alin.1 din CCM al SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA.
Cercetarea naturii concedierii individuale sau colective trebuie sa se raporteze la momentul de 01 aprilie 2007, si nu la momentul datei concedierii recurentei.
Desfiintarea unui numar de locuri de munca impunea obligatia legala a intimatei de a proceda la o concediere colectiva, intrucat erau indeplinite cerintele imperative prev.de art.68 si urm.din C.Muncii, ale Directivei Consiliului 98/59/CE/din 20 iulie 1998, privind armonizarea legislatiei statelor membre cu privire la concedierile colective, art.79 din CCM unic la nivel national si art.4.100 alin.2 din CCM la nivelul unitatii.
La data de 01 aprilie 2007, erau indeplinite conditiile cerute de art.68 alin.1 lit.c C.Muncii si art.4.98 din CCM pe unitate, astfel ca parata trebuia sa procedeze obligatoriu la o concediere colectiva, facand printre altele si aplicarea dispoz.art.4.100 (2) din acelasi CCM, care stabilesc in favoarea salariatilor dreptul la un ajutor de concediere intre 4 si 20 salarii medii pe unitate - 20 in cazul recurentei reclamante, aceasta avand o vechime in munca de peste 20 ani.
Potrivit art.243 C.M. si art.30 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de munca, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
In aceste conditii, apararea intimatei precum ca adunarea generala a asociati a hotarat ca salariatii sa fie trimisi in asteptare si sa fie concediati esalonat pe parcursul anului 2007, nu mai mult de 29 salariati intr-o perioada de 30 zile calendaristice, nu poate fi primita, intrucat o astfel de hotarare nu poate modifica CCM care este legea partilor, si tocmai aceasta esalonare face dovada culpei paratei ca a transformat o concediere colectiva intr-o concediere individuala, prejudiciind salariatii.
Hotararea reprezinta in sine o masura unilaterala a angajatorului, ea nu a fost adoptata de comun acord cu sindicatul reprezentativ si nu a fost inregistrata la Directia Muncii ca act modificator al CCM, deci nu poate fi opusa aplicarii si executarii Contractului Colectiv de Munca.
Potrivit art.31 din Lg.130/1996, clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru, deci un contract colectiv de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor contractante.
Suspendarea contractului de munca pe motiv ca activitatea ar fi fost intrerupta temporar, ca si trimiterea salariatilor in asteptare si concedierea esalonata de cate cel mult 29 salariati intre-o perioada de 30 zile calendaristice sunt masuri vadit nelegale, fiind luate cu scopul eludarii dispozitiilor contractului colectiv, in sensul de a nu fi acordat ajutorul de concediere de 20 salarii medii pe unitate.
Potrivit art.65 din C.Muncii, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat atrage incetarea contractului individual de munca, pentru ca este lipsit de unul din elementele sale esentiale, nefiind vorba de suspendarea contractului de munca.
Asa cum reiese din dispoz.art.2 din Decizia nr.82/23.03.2007 a SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA (fila 241 dosar fond), salariatilor din Sucursala Oltenia ramasi fara activitate li s-a suspendat contractul individual de munca conform art.52 alin.1 lit.d din Lg.53/2003.
Intreruperea temporara dispusa de intimata nu a existat in fapt, intrucat in primul rand nu a fost determinata de o cauza reala, si in al doilea rand, nu a fost urmata de reluarea in fapt a activitatii, cum ar fi fost legal, intrandu-se direct in perioada de preaviz, urmata de incetarea contractului, asa cum este cazul recurentei.
In ceea ce priveste trimiterea in asteptare a recurentei in vederea unei concedieri viitoare esalonate, de cate cel mult 29 salariati, se retine ca legislatia muncii nu cunoaste o asemenea etapa in procedura de concediere.
Curtea retine ca in speta au fost indeplinite cerintele legale pentru efectuarea unei concedieri colective, si ca intimata parata este in culpa, intrucat a dispus in mod neintemeiat concedierea individuala a recurentei, prejudiciind-o material conform art.269 C.M.
Fata de considerentele de fapt si de drept aratate mai sus, se retine ca recursul este fondat, astfel ca in baza art.312 c.pr.civ. il va admite, va modifica sentinta in sensul ca va admite actiunea si va modifica articolul 3 al deciziei nr. 31/07.01.2008, emisa de intimata parata, in sensul ca obliga pe aceasta la acordarea drepturilor salariale prevazute de art. 4.100 al.2 din CCM 2002.
In baza art.274 c.pr.civ. va obliga intimata sa plateasca recurentei suma de 950 lei cheltuieli de judecata.


1

Sursa: Portal.just.ro