Contestatie la executare Decizie nr. 227 din data de 04.05.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea de chemare in judecata formulata de contestatorii P E si P L in contradictoriu cu DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE IASI, inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la data de 2.12.2009, sub nr de dosar 19331/180/2009 s-a solicitat instantei, ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea formelor de executare din dosarul nr 1029/2001, anularea procesului verbal de sechestru din data de 17.11.2009, si suspendarea executarii silite.
In motivarea contestatiei la executare contestatorii au invocat exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, nelegalitatea procesului verbal de sechestru, avand in vedere faptul ca obiectul masurii asiguratorii il reprezinta bunuri comune ale sotilor si lipsa de proportionalitate a masurii cu scopul urmarit, valoarea bunurilor fiind mult mai mare decat cuantumul creantei.
In dovedirea contestatiei au depus inscrisuri (adresa emisa de intimata privind luarea masurii indisponibilizarii-fila 18, proces verbal de sechestru-fila 9, somatie-fila 11, proces verbal privind calcului sumelor prevazute in titlul executoriu-fila 12, act constatator - fila 13).
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare, avand in vedere faptul ca actele de executare au fost initiate in baza titlului executoriu reprezentat de actul constatator nr 82/1.10.2001, pentru neefectuarea formalitatilor de import aferente autoturismului Opel Record. Intimata a aratat faptul ca dupa emiterea titlului executoriu s-a procedat la comunicarea actului de impunere in Monitorul Oficial nr 3153/11.10.2004 si nr 1685/24.05.2005 si prin afisare a anuntului colectiv nr 13478/19.11.2008.
Au fost atasate actele de executare.
Prin SC nr. 485/22.01.2010 a fost respinsa atat contestatia la executare cat si cererea de suspendare.
S-a retinut ca potrivit dispozitiilor articolului 172 Cod procedura fiscala contribuabilul suspus executarii silite are posibilitatea de a sesiza instanta de executare urmarind anularea actelor de executare silita contrare legii, ori de cate ori sunt incalcate prescriptii legale referitoare la procedura executarii silite. Scopul contestatiei la executare este acela de a inlatura neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite, in speta de fata, implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatia, calitatea de bun comun, nerespectarea proportionalitatii masurii.
In fapt, prin actul constatator nr 82/1.02.2001 privind taxele vamale si alte drepturi cuvenite bugetului, Directia Generala a Vamilor a stabilit in sarcina domnului P E obligatii fiscale in cuantum de 17.204.625 lei vechi, pentru operatiunile de tranzitare a autoturismului Opel Record, avand la baza declaratia vamala nr 546/22.11.1997, iar pentru neachitare la scadenta a acestor obligatii organul de executare a calculat si accesorii in suma de 9927 ron, prin procesul verbal din 14.10.2009.
Cu privire la primul motiv invocat si anume prescriptia dreptului de a solicita executarea silita a obligatiei s-a retinut ca potrivit dispozitiilor articolului 131 din Codul de procedura fiscala:
„Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.”
si articolului 133 din Codul de procedura fiscala:
„Termenul de prescriptie se intrerupe pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita”.
In cauza de fata cursul prescriptiei a inceput la data de 1 ianuarie 2005, fiind vorba de anul urmator celui in care s-a nascut creanta: creanta fiscala s-a nascut in anul 2004, scadenta obligatiilor fiscale fiind 7 zile de la data comunicarii actului constatator, comunicarea realizandu-se la data de 16.10.2004, conform dovezii de la fila 53 dosar fond.
Comunicarea s-a realizat prin publicitate, in Monitorul Oficial al Romaniei nr 3153/11.10.2004, actul considerandu-se comunicat in termen de 5 zile de la data afisarii anuntului conform dispozitiilor articolului 39 alineat 3 Cod pr fiscala in forma in vigoare la acea data („in cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului”).
Ulterior emiterii titlului actului de impunere organul fiscal a procedat la comunicarea titlului executor prin anunt colectiv (fila 37), si prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei (fila 45, 53), a emis dispozitia de urmarire la data de 29.11.2004 (fila 48), proces verbal de calculare a penalitatilor de intarziere din data de 29.11.2004 (fila 49), decizia nr 23/20.11.2008 privind obligatiile de plata accesorii (fila 34), aceste acte avand efect de intrerupere a cursului prescriptiei, fiind realizate in vederea recuperarii creantei fiscale individualizate prin actul constatator nr 82. Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o, dupa intrerupere incepand sa curga un nou termen de prescriptie.
Avand in vedere actele emise de organul fiscal in cursul termenul de prescriptiei, acte de urmarire a creantei fiscale, instanta a constatat faptul ca a intervenit intreruperea termenului de prescriptie, procesul verbal de sechestru care face obiectul contestatiei la executare de fata fiind emis cu respectarea termenului de 5 ani.
Cu privire la cel de al doilea motiv, referitor la calitatea de bun comun al bunurilor care fac obiectul procesului verbal de sechestru a retinut instanta de fond ca nu s-a facut dovada calitatii de soti a celor doi contestatori.
Cu privire la cel de al treilea motiv si anume oportunitatea masurii:
In scopul inlesnirii executarii creantelor si pentru a elimina eventualele posibilitati de sustragere de la executare, legea prin reglementarile prevazute in art. 591 si urmatoarele din Codul de procedura civila, respectiv art 129 Cod procedura fiscala permite luarea unor masuri menite sa asigure eficacitatea pana la capat a actiunii judiciare. In cazul creantelor fiscale, sechestrul asigurator se poate institui daca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul.
In cazul de fata instanta a retinut ca masura sechestrului care are ca efect indisponibilizarea averii debitorului este proprotionala cu scopul urmarit, acela de asigurare a executarii creantelor fiscale. Privarea de proprietate este justificata intrucat a intervenit pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege, fiind mentinut justul echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului. Masura vizeaza doua suprafete de teren, neputandu-se vorbi de o sarcina speciala si exorbitanta impusa debitorului statului, nefiind indisponibilizata toata averea acestuia.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta a apreciat faptul ca au fost respectate conditiile instituirii masurii sechestrului asigurator, fiind indeplinite cerintele prevazute de art 129 alineat 2 si 10 Cod pr fiscala, raportat la art 133 Cod pr fiscala, motiv pentru care, in baza art 172 Cod pr fiscala, va respinge contestatia la executare.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere faptul ca reclamantii contestatori nu si-au indeplinit obligatia achitarii cautiunii, instanta a respins cererea de suspendare, fara a mai analiza daca masura solicitata este sau nu justificata.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs contestatorii P E si P L.
S-a aratat in motivare in esenta faptul ca instanta in mod gresit a respins exceptia prescrierii executarii silite a titlurilor executorii, instanta netrebuind sa se raporteze la anul 2004 ci la anul 2001, data nasterii creantei.
S-a sustinut de asemenea faptul ca executarea silita s-a declansat in mod nelegal impotriva unor bunuri care apartin in devalmasie contestatorilor pentru o obligatie fiscala stabilita in sarcina unuia dintre soti.
In recurs s-a depus certificatul de casatorie al contestatorilor.
Analizand recursul formulat instanta apreciaza ca acesta este nefondat.
Astfel, instanta de fond a retinut in mod corect faptul ca in cauza executarea silita nu este presrisa, obligatia fiscala devenind scadenta nu in anul 2001 ci in anul 2005, anul imediat urmator celui in care s-a realizat comunicarea actului constatator.
In ce priveste faptul ca executarea silita s-a declansat impotriva unor bunuri comune ale contestatorilor instanta de recurs aprecaiza ca acest aspect nu este de natura sa conduca la anularea executarii silite declansate in aceasta modalitate.
Astfel, este adevarat ca bunurile asupra carora s-a declansat executarea silita sunt comune, avand in vedere data incheierii casatoriei(10.09.1987).
La fel de adevarat este insa faptul ca si taxele vamale stabilite prin AC nr. 82/2001 precum si accesoriile la acestea s-au stabilit tot asupra unui bun comun, respectiv autoturism Opel Record, autoturism dobandit in timpul casatoriei, potirvit art. 30 Cfam.
In aceste conditii, in baza art. 32 alin 1 lit a Cfam, si aceste taxe si accesorii au calitatea de datorii comune ale sotilor, sens in care in baza art. 32 din Cfam pentru stingerea acestora pot fi urmarite bunurile comune ale sotilor.
Cat priveste o eventuala valoare disproportionat de mare a terenurilor sechestrate fata de valoarea creantei fiscale, instanta nu o va avea in vedere, nefiind formulate probe cu privire la acest aspect.
Constatand prin urmare recursul ca nafondat, instanta il va respinge ca atare.