Contraventii Decizie nr. 342 din data de 06.04.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Onesti sub nr. 2184/270/2009 petenta S.C. PA C R SRL a solicitat in contradictoriu cu Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Galati anularea procesului verbal de con­traventie seria XXX nr. 0159189 din 02.04.2009 incheiat de OJPC Bacau prin care a fost sanctionata cu 6000 lei amenda si Avertisment pentru savarsirea contraventiilor prevazuta de art. 7 lit. c §i art. 18 din OG nr. 21/1992 privind protec­tia consumatorilor.
Plangerea este scutita de plata taxei de timbru.
In motivarea acesteia s-a aratat ca procesul verbal de constatare a contraventiei a fost intocmit prin incalcarea unor dispozitii imperative ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Intimata, prin agent constatator Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau, a depus actele care au stat la baza incheierii procesului verbal de contraventie.
In cauza instanta a administrat, la solicitarea partilor, proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contraventiei, reclamatia nr. 671-R307/23.03.2009, copie lista continut colet.
Prin SC nr. 3003 din data de 15.10.2009 pronuntata de Judecatoria Onesti a fost admisa in parte plangerea si a fost inlocuita sanctiunea amenzii cu avertismentul.
S-a retinut ca prin procesul verbal de contraventie seria XXX nr. 0159189 din 02.04.2009 incheiat de OJPC Bacau petenta S.C. Posta A C R SRL a fost sanctionata pentru savarsirea con-traventiilor prevazuta de art. 7 lit. c si art. 18 din OG nr. 21/1992 privind protec­tia consumatorilor.
Petenta a fost sanctionata in urma cercetarii reclamatiei inregistrata sub nr. 671-R307/23.03.2009 la OJPC Bacau, prin care numitul R Ioan a reclamat neajungerea la destinatie a coletului expediat de acesta spre Geneva, Elvetia.
In data de 17.03.2009 R Ioan a depus la punctul de lucru al petentei din Onesti a unui colet, identificat cu codul de bare 65033999 in vederea expedierii in Geneva, avand ca destinatar pe R Alexandra. La data de 19.03.2009, la punctul de frontiera de intrare in Elvetia autoritatile vamale au intreprins un con­trol privind continutul coletelor, ocazie cu care in coletul identificat cu codul de bare 65033999 al carui expeditor era R Ioan, s-a descoperit un recipient cu al­cool.
Intrucat este interzis transportul de bauturi alcoolice in Elvetia, petenta a fost sanctionata de catre autoritatile vamale cu suma de 90 de franci elvetieni.
Ca urmare a acestui fapt, coletul identificat cu codul de bare 65033999, a fost trimis petentei in vederea contactari expeditorului pentru expedierea acestu­ia in Elvetia fara recipientul cu alcool sau retur la expeditor.
Initial s-a dorit expedierea coletului in Elvetia, ulterior insa, expeditorul nu a mai fost de acord cu acest fapt, motiv pentru care acestuia i s-a facut retur la Onesti.
Petenta arata ca la verificarea coletului in vederea expedierii la transport, in data de 17.03.2009, angajatul sau observand prezenta recipientului ce contine alcool, i-a adus la cunostinta expeditorului R Ioan despre interdictia de a depu­ne alcool in colet.
Dupa finalizarea formalitatilor de preluare a coletului la insistentele expe­ditorului angajatul petentei contrar regulamentului a acceptat introducerea de catre acesta in colet a recipientului cu alcool, fara a mai putea insa sa modifice greutatea coletului intrucat programul de coletarie on-line nu permite acest lu­cru.
Petenta a solicitat in principal anularea procesului verbal de contraventie, iar in subsidiar avand in vedere pericolul social redus al faptei inlocuirea sancti­unii amenzii cu avertisment.
Facand aplicarea dispozitiunilor legale in materie (art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanta a constatat ca plangerea contraventionala formulata de petenta a fost depusa in termenul prevazut de le­ge, respectiv in termen de 15 zile de la data inmanarii procesului verbal de con­statare a contraventiei (art. 31 din O.G. nr. 2/2001).
Din probele administrate in cauza, respectiv din inscrisurile aflate la do­sar, instanta retine ca situatia de fapt a fost retinuta in mod corect in procesul verbal de constatare a contraventiei, fiind respectate normele legale incidente in materie, insa gradul de pericol social concret al faptei este mic.
Pe cale de consecinta, avand in vedere aceste aspecte, rezulta ca fapta de savarsirea careia se face vinovata petenta a fost corect retinuta de catre agentul constatator, fiind indeplinita conditia tipicitatii, care reprezinta corespondenta ce trebuie sa existe intre fapta concret comisa de catre contravenient si modul abstract descris prin norma de incriminare a contraventiei. Totodata, fapta retinuta in sarcina petentei este antijuridica, reprezentand o atingere adusa ordinii juridice existente. De asemenea, fapta este comisa cu vinovatie (aceasta conditie presupu­ne ca persoana care a comis actul incriminat sa fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicatiile sale si sa fi putut determina efectele acestuia).
Totodata, avand in vedere faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 17, teza finala, "nulitatea se constata si din oficiu" (in conditiile in care este inci­dent in cauza vreun motiv de nulitate expresa), instanta nu poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului-verbal, acesta fiind intocmit cu respectarea conditiilor de valabilitate a actelor administrative (competenta, forma si procedura de emitere a actului, conformitatea actului cu actele juridice de forta superioara si scopul legii).
Cu toate acestea, in baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din aceeasi ordonanta, instantei ii este permis sa aprecieze sanctiunea care se impune a fi aplicata contravenientului. Fata de aceasta imprejurarea, instanta a considerat ca sanctiunea avertismentului este suficienta, in speta de fata, pentru a i se atrage atentia petentei asupra obligatiilor care-i incumba si anume de a res­pecta regulamentul privind expedierea coletelor.
Opinia instantei a avut la baza prevederile art. 21 alin. 3 din acelasi act nor­mativ, care impun obligatia ca, la aplicarea sanctiunii, sa se tina seama si de im­prejurarile in care a fost savarsita fapta, modul si mijloacele de savarsire ale aces­teia, scopul urmarit, urmarea produsa si circumstantele personale ale petentei.
Este de mentionat ca aceasta din urma dispozitie respecta principiul lega­litatii sanctiunii, in conditiile in care ea, practic, creeaza o situatie mai usoara petentei, sanctiunea fiind legala atata timp cat ea este prevazuta expres in legea cadru-O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanta, in stabilirea sanctiunii care urmea­za a fi aplicata petentei, trebuie sa tina seama si de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit carora sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu perico­lul social al faptei, necesitatea proportionalitatii intre fapta comisa si sanctiunea aplicata fiind una din cerintele impuse prin jurisprudenta CEDO (a carei jurispru-denta a devenit obligatorie pentru instantele interne odata cu ratificarea Conven­tiei Europene si care se aplica cu preeminenta fata de dispozitiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei) in materia aplicarii oricarei ma­suri sanctionatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunta­ta in materie contraventionala).
Fata de imprejurarile concrete ale spetei (instanta a avut in vedere fapta con­cret savarsita de catre petenta si faptul ca, din datele aflate la dosarul cauzei reie­se ca petenta este la prima abatere de acest gen), rezulta ca sanctiunea avertis­mentului este in masura sa disciplineze conduita petentei in circumstante asema­natoare, fiind proportionala cu pericolul social concret al faptei savarsite.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata criticand solutia instantei de fond care desi a retinut savarsirea faptei imputate cu vinovatie, a apreciat ca in cauza este sufucienta aplicarea sanctiunii avertismentului.
Analizand cererea de recurs instanta apreciaza ca este nefondata.
Astfel, instanta de fond a motivat in mod temeinic solutia de admitere in parte a plangerii si inlocuire a sacntiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, din cuprinsul sentintei desprinzandu-se ideea ca amendarea contravenientului nu este un scop in sine, scopul fiind disciplinarea conduitei acestuia in raport cu norma de drept incalcata.
Cat priveste procesul verbal depus de intimata ca proba a persistentei petentei in incalcarea dispozitiilor legale, acesta nu este relevant in conditiile in care pe de o parte nu s-a facut dovada ca nu a fost anulat de instanta de judecata iar pe de alta parte priveste alta contraventie decat cea retinuta prin procesul verbal contestat in cauza.
Apreciind prin urmare cerera de recurs ca fiind nefondata, instanta o va respinge ca atare.