Contestatie la decizia de incetare a contractului individual de munca prin demisie Sentinta civila nr. 429 din data de 03.05.2010
pronunțată de Tribunalul Sibiu

Constata ca s-a inregistrat la aceasta instanta contestatia formulata de contestatorul T. D. , in contradictoriu cu intimata SC „L.” SRL, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna:
- anularea deciziei nr.301/3.08.2009 ca fiind netemeinica si nelegala;
- obligarea intimatei la emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca prin demisie, incepand cu data de 16.08.2009, ca efect al cererii nr.1938/31.07.2009;
- obligarea intimatei la plata, la zi, a drepturilor de natura salariala izvorate din contractul individual de munca si din contractul de performanta, in cuantum de 38.425 lei;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei se arata, in esenta, ca, reclamantul a fost angajatul societatii intimate in functia de director general, incepand cu data de 1.12.2008 incheind totodata si un contract de performanta, prin care, intimata se obliga sa-i plateasca lunar suma de 3.500 lei net, pentru perioada 1.12.2008 – 31.12.2009, suma pe care nu i-a platit-o pana la data promovarii actiunii.
Pe parcursul derularii contractului de munca, pe fondul unor neintelegeri avute cu conducerea societatii, contestatorul a solicitat in repetate randuri incetarea raporturilor de munca, atat prin demisie, cat si prin acordul partilor.
Prin decizia atacata s-a dispus, in mod temeinic si nelegal, incetarea contractului de munca, fara respectarea termenului de preaviz de 15 zile, iar pe de alta parte, contestatorul a revenit, anterior emiterii deciziei, la adresa nr.1929/28.07.2009, acea solicitare a sa, nemaifiind in vigoare la 2.08.2009.
In drept, Legea nr.53/2003; art.242, 274 Cod procedura civila.
Intimata a depus intampinare prin care arata urmatoarele:
- Primul petit privind anularea deciziei nr.301/3.08.2009 si obligarea societatii la emiterea unei noi decizii cu luarea in considerare a cererii sale din 31.07.2009, este nefondat.
- Societatea recunoaste obligatia de plata a salariului pentru luna iulie 2009 insa cuantumul acestuia nu este de 3450 lei.
- Pretentia privind plata salariului aferent perioadei de preaviz, 1.08.2009 – 15.08.2009, este nefondata.
- Societatea este de acord si cu plata indemnizatiei pentru concediul de odihna, cuantumul acesteia trebuind insa stabilit in conformitate cu salariile cuvenite pentru perioada lucrata in unitate, conform dispozitiilor contractului de munca si actelor juridice incheiate intre cele doua parti.
- pretentia privind plata sumei de 31.500 lei reprezentand drepturi izvorate din contractul de performanta, este nefondata invocandu-se exceptia rezolutiunii acestuia prin indeplinirea conditiei rezolutorii prevazute in art. 12 „Dispozitii finale” paragraful 4 din contract.
In drept, art.969 raportat la art.1019 si urm. din Codul civil, art.12 din contractul nr.1725/27.11.2009.
De asemenea, intimata a formulat cerere reconventionala prin care solicita obligarea contestatorului la plata urmatoarelor sume:
- 699,85 lei, cu titlu de avansuri spre decontare ridicate si nerestituite;
- 4.000 lei, cu titlu de sume de bani ridicate din casieria societatii si nerestituite;
- 98 lei, cu titlu de dobanzi la avansurile ridicate fara justificare.
Din actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul T. D. a fost angajatul societatii intimate incepand cu data de 1.12.2008 in functia de director, contractul de munca fiind incheiat pe durata determinata de 1 an, pana la 1.11.2009.
In paralel, partile au incheiat si un contract de performanta, pe aceeasi durata, in temeiul caruia societatea i-a incredintat contestatorului, in calitate de manager, organizarea, conducerea si gestionarea activitatii, avand la baza indeplinirea unor obiective si criterii de performanta in schimbul unei plati, conform celor stipulate in cuprinsul contractului.
La data de 8.06.2009, contestatorul a formulat o cerere de demisie prin care solicita incetarea activitatii dupa trecerea preavizului de 30 de zile.
Contestatorul a revenit asupra acestei cereri la 1.07.2009, conducerea societatii fiind de acord cu renuntarea la cererea de demisie.
La data de 27.07.2009, contestatorul formuleaza o noua cerere de demisie inregistrata sub nr.1925, prin care solicita incetarea contractului de munca dupa o perioada de preaviz de 30 de zile calculata incepand cu 1.08.2009, apoi la data de 28.07.2009, prin cererea inregistrata sub nr.1929, a solicitat incetarea contractului de munca prin acordul partilor, cu data de 1.08.2009. Prin cererea inregistrata sub nr. 1938/31.07.2009, contestatorul renunta la cererea formulata in 28.07.2009, aratand ca revine la cererea nr. 1925/27.07.2009 si respecta preavizul de 30 de zile.
In data de 3.08.2009, societatea intimata a emis decizia nr.301 prin care, avand in vedere cererea nr.1929/28.07.2009, a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului incepand cu data de 1.08.2009, in temeiul art. 55 lit.b din Codul Muncii.
Din cele ce preced, rezulta ca petitele din actiunea principala, prin care se solicita anularea deciziei nr.301/3.08.2009 si obligarea intimatei la emiterea unei decizii de incetare a contractului de munca prin luarea in considerare a cererii nr.1938/31.07.2009, s-au gasit nefondate si au fost respinse pentru urmatoarele considerente:
Demisia, asa cum este definita la art.79 alin. (1) din Codul Muncii, este un act unilateral de vointa al salariatului si totodata un act definitiv, care nu poate fi retractat decat cu acordul angajatorului.
In speta de fata, societatea intimata si-a dat acordul expres la retragerea demisie formulate la 8.06.2009, apoi, prin emiterea deciziei contestate, si-a dat acordul implicit si la retragerea demisiei formulate prin cererea nr.1925/27.07.2009.
Astfel, intimata a dat eficienta cererii de incetare a contractului de munca prin acordul partilor, cerere formulata la 28.07.2009.
Cum initiativa incetarii contractului de munca pe acest temei i-a apartinut contestatorului iar intimata si-a exprimat acordul, revenirea contestatorului si asupra acestei cereri, nu mai poate produce nici un efect. In acest sens este de subliniat ca, desi dreptul salariatului de a pune capat unilateral, contractului sau individual de munca, da expresie principiului libertatii muncii totodata relatiile de munca sunt guvernate de principiul bunei credinte in exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor, ori inconsecventa contestatorului care la un interval scurt de timp a formulat cereri de demisie si de incetare a contractului de munca prin acordul partilor asupra carora a revenit, incalca acest principiu al bunei credinte si poate reprezenta chiar un abuz de drept.
Contestatorul a mai solicitat si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, atat in temeiul contractului individual de munca, cat si al contractului de performanta.
In legatura cu aceste capete de cerere, intimata a invocat exceptia rezolutiunii contractului de performanta prin indeplinirea conditiei rezolutorii prevazute la art.12 paragraful 4 din acest contract, care stipuleaza ca, „in cazul neindeplinirii integrale a prevederilor prezentului contract mai mult de doua luni consecutive, acesta decade de drept, fara o anuntarea prealabila”.
In sustinerea exceptiei, intimata a aratat ca nu a fost finalizat contractul prin incheierea anexelor referitoare la obiectivele, criteriile si indicatorii de performanta la care se face referire in textul art.6, considerent pentru care, nici salarizarea nu s-a facut pe baza punctajului stabilit prin aceste anexe.
Aceasta sustinere este infirmata de actul semnat de catre presedintele Consiliului de Administratie al societatii care reprezinta tocmai analiza celor 10 criterii de performanta pentru luna decembrie 2008 din anexa nr.1 si anexa nr.2 de unde rezulta ca aceste anexe au fost intocmite.
Asa fiind, aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
Se impune totusi clarificarea unui aspect legat de salarizarea contestatorului, care sustine ca trebuia sa primeasca atat salariul stipulat in contractul de munca, cat si drepturile banesti cuvenite in temeiul contractului de performanta, in timp ce intimata sustine ca drepturile din acest ultim contract, 3500 lei, reprezinta tocmai valoarea neta a salariului de 4932 lei din contractul individual de munca.
Coroborand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, se constata ca drepturile banesti cuvenite contestatorului, la angajare, in baza ambelor contracte, sunt in cuantum de 3500 lei net lunar, cu conditia indeplinirii indicatorilor de performanta din anexa 1 si punctajului stabilit in anexa 2.
Astfel, salariul de baza lunar inscris in contractul individual de munca este de 4932 lei iar in contractul de performanta s-a stipulat primirea unei sume de 3500 lei net lunar negociat,suma care contine si plata orelor lucrate sambata. Tot in contractul de performanta s-a mentionat la art.12 alin. 5 ca salarizarea managerului se face in functie de incadrarea in indicatorii de performanta din anexa 1 pe baza punctajului maxim acordat conform anexei 2.
Apoi in procesul verbal incheiat la 27.11.2008 cu ocazia adunarii generale a asociatilor in care s-a aprobat si angajarea contestatorului in functia de director general, la pct. 4 s-a mentionat ca incadrarea acesteia se face incepand cu data de 1.12.2008 cu un salariu de incadrare de 3500 lei net/luna . Asa cum aratam anterior ,s-a intocmit un act de analiza a celor 10 criterii de performanta pentru luna decembrie 2008 conform caruia pentru aceasta luna i se cuvine contestatorului 100/% salariul pentru contractul de performanta .Cu toate acestea conform situatiei de plata intocmite pentru contestator, salariul tarifar cuvenit acestuia pentru luna decembrie 2008 a fost de 4932 lei de unde rezulta ca acesta este salariul brut acordat acestuia in baza ambelor contracte in situatia realizarii indicatorilor de performanta,in caz contrar pentru luna decembrie 2008 cand s-au indeplinit criteriile de performanta trebuind sa opereze un cumul al celor doua sume (4932+3500) ceea ce nu s-a intamplat.
Oricum incepand cu luna ianuarie 2009 s-au emis o serie de acte care au influentat cuantumul salariului contestatorului si anume:
- prin decizia nr.1 din 20.01.2009 data de contestator s-a stabilit realizarea unui target de 750.000 lei fara TVA pentru anul 2009 ,productie mezeluri vanduta si incasata si s-a decis ca intregul personal ,inclusiv directorul ,va fi remunerat in functie de realizari;
- la 6.05.2009 s-a incheiat un act aditional la contractul de munca al contestatorului conform caruia incepand cu data de 1.05.2009 salariul brut va fi calculat in functie de procentul de realizare a planului de productie vanduta si incasata.
- la 11.06.2009 contestatorul a emis decizia nr. 283 in temeiul careia au fost penalizati cu 15% din salariul de baza al lunii mai 2009, pentru neatingerea targetului ,mai multi angajati ai societatii printre care si contestatorul.
In cauza a fost efectuata o expertiza contabila si un supliment la aceasta care tinand cont de toate cele aratate mai sus a concluzionat ca intimata trebuie sa ii mai plateasca contestatorului urmatoarele sume :
-3946 lei reprezentand salariul brut cuvenit pentru luna iulie 2009 si
-2173 lei reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna cuvenit pentru perioada lucrata .
Pentru aceste sume ,in temeiul art.161 si urmatoarele si 140 alin (4) din Codul Muncii, a fost admisa actiunea principala.
In conditiile respingerii primului capat de cerere a fost respins si petitul prin care se solicita plata salariului aferent perioade de preaviz 1.08.2009 -15.08.2009.
Referitor la cererea reconventionala,expertiza contabila a stabilit si ca, contestatorul, a ridicat din casieria societatii, suma de 4000 lei pentru care nu exista documente justificative astfel ca, in temeiul art.272 alin(2) din Codul Muncii, acesta a fost obligat la restituirea acestei sume admitand in parte si cererea reconventionala.
In temeiul art.1143 Cod. civil, la cererea contestatorului, au fost compensate datoriile reciproce ale partilor pana la concurenta sumei de 2519 lei pe care urmeaza sa o plateasca intimata, contestatorului.
In temeiul art.276 Cod proc. civila au fost compensate si cheltuielile de judecata efectuate de parti.