Lipsa de rol activ a instantei
Art.129 Cod proc.civila fixeaza in sarcina instantei obligativitatea ca, chiar din oficiu, sa dispuna administrarea de probatorii care sa conduca la stabilirea oricaror imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca ele nu au fost mentionate in cerere sau intampinare
(DECIZIA COMERCIALA NR. 41/R-C
Pronuntata in sedinta publica din 26 Februarie 2010) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Topoloveni la data de 09.10.2009, reclamanta S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMANIA (fosta S.C. Distrigaz Sud S.A. Bucuresti, cu sediul procesual ales in craiova, jud.Dolj, a chemat in judecata pe paratul N. A., domiciliat in Topoloveni, jud.Arges, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat paratul la plata sumei de 1573,64 lei, reprezentand contravaloarea consumului de gaze.
In motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca in perioada ianuarie-iunie si noiembrie 2008 paratul a consumat gaze pentru care s-au emis facturi in valoarea pretinsa prin actiune, care insa nu au fost achitate.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.969 si art.1361-1362 Cod civil.
Prin sentinta comerciala nr.72 din 02.12.2009 pronuntata in dosarul nr.1303/828/2009, Judecatoria Topoloveni a respins cererea formulata de reclamanta S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMANIA in contradictoriu cu paratul Neacsu Aurel, respingand si exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu.
Pentru a se pronunta astfel, in esenta, instanta a retinut ca prin incheierea de sedinta din 11.11.2009 s-a dispus atasarea dosarului nr.929/828/2009 la prezenta cerere pentru a se discuta puterea de lucru judecat invocata din oficiu, insa analizandu-se cererea care a facut obiectul dosarului mentionat s-a constatat ca temeiul de drept al cererii care a format obiectul dosarului 929/828/2009 a fost dat de dispozitiile OG 5/2001 privind somatia de plata. Cum se bucura de putere de lucru judecat numai hotararea prin care actiunea s-a solutionat pe fond, nu si atunci cand judecata s-a facut pe calea procedurii sumare a somatiei de plata, instanta a retinut ca nu sunt indeplinite cerintele art.1201 Cod civil si a respins exceptia invocata din oficiu.
Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art.1169 Cod civil sarcina probei incumba reclamantei si, in conditiile in care aceasta nu a depus la dosar contractul de furnizare de gaze naturale incheiat cu paratul, nu se poate verifica daca exista o legatura contractuala intre ea si parat, daca presupusul contract indeplineste conditiile de forma si de fond prevazute de lege pentru valabilitatea lui, nici intinderea drepturilor si obligatiilor stabilite, nici cuantumul pretentiilor si, implicit, nici certitudinea si exigibilitatea creantei.
Simpla afirmare privind prestarea unui serviciu, fara a se dovedi operatiunea, nu poate angaja raspunderea pretinsului beneficiar, iar factura nesemnata nu face dovada operatiunii comerciale pe care o mentioneaza, ca act sub semnatura privata in intelesul art.46 Cod comercial.
A mai retinut instanta de fond in motivarea solutiei pronuntate ca reclamanta tinde numai a dovedi cuantumul pretentiilor solicitate, dar nu si asumarea lor de catre parat in conditiile art.969 C.civ. si ale art.1361-1362 C.civ., in conditiile in care nu a probat executarea prestatiei, nu a indicat modul de calcul al debitului si nu a precizat temeiul legal privind calculul penalitatilor, iar atitudinea pasiva a paratului (care nu s-a prezentat in instanta si nu a depus intampinare) nu rastoarna sarcina probei.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs in termen legal reclamanta S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMANIA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu invocarea temeiului legal al dispozitiilor art.3041 Cod proc.civila.
Astfel, recurenta-reclamanta a sustinut ca instanta de fond a respins in mod nelegal actiunea promovata impotriva paratului N. A. si nu a manifestat rol activ in solutionarea cauzei, limitandu-se doar la administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
In situatia in care aprecia ca nu sunt suficiente probe in sprijinul cererii, instanta, in baza principiului rolului activ prevazut de dispozitiile art.129 Cod proc.civila, trebuia sa dispuna administrarea si a altor probe, precum interogatoriul paratului (care fusese solicitat si prin actiune), dar si alte inscrisuri suplimentare.
Motivarea instantei de fond este contradictorie, a mai sustinut reclamanta-recurenta, intrucat, pe de-o parte a retinut ca s-a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 1573,64 lei reprezentand contravaloare gaze naturale, iar pe de alta parte a sustinut ca nu s-a facut dovada temeiului in baza caruia s-au calculat penalitatile de intarziere, desi cererea introductiva nu cuprinde un astfel de petit.
Dispozitiile art.46 Cod comercial nu sunt incidente in cauza, a mai sustinut recurenta, in raport de specificul serviciilor prestate, acelea de furnizare de gaze naturale si niciun furnizor de servicii (telefonie fixa, telefonie mobila, electricitate, cablu, apa, internet etc) nu practica acceptarea de catre beneficiar pe fiecare factura emisa din considerente obiective, lesne de inteles.
Concluzionand, recurenta-reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei nr.72/2009 pronuntata in dosarul 1303/828/2009 si trimiterea cauzei spre judecare la instanta de fond.
In dovedirea recursului, s-a depus extras de cont (fila 5) cu care recurenta a aratat ca face dovada faptului ca paratul Neacsu Aurel a achitat cu regularitate facturile emise pana in luna ianuarie 2008.
Recursul este fondat si urmeaza sa fie admis.
Prima instanta a solutionat cererea la al doilea termen de judecata, in lipsa partilor si fara sa administreze probatoriul specific spetei deduse judecatii.
Aceasta in conditiile in care dispozitiile art.129 Cod proc.civila fixeaza in sarcina instantei obligativitatea ca, chiar din oficiu, sa dispuna administrarea de probatorii care sa conduca la stabilirea oricaror imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca ele nu au fost mentionate in cerere sau intampinare.
Or, in speta, reclamanta mentionase in insasi cererea de chemare in judecata ca intelege sa faca proba celor sustinute prin actiune cu acte si interogatoriu luat paratului, iar instanta a procedat la solutionarea cauzei mai inainte de a-i cere acesteia sa depuna la dosar actele care dovedesc existenta relatiei contractuale invocate.
Procedand astfel, instanta a solutionat cererea fara a intra propriu-zis in cercetarea fondului, caci neadministrarea probatoriului nu echivaleaza cu nedovedirea actiunii in conditiile art.1169 cod civil, in conditiile in care partile nu au fost prezente, nici nu au beneficiat de asistenta juridica, iar cauza s-a solutionat la al doilea termen de judecata.
Celeritatea solutionarii cauzelor de natura comerciala nu inlatura rolul activ de care judecatorul trebuie sa dea dovada.
Intemeiat este si cel de-al doilea motiv de recurs invocat, legat de faptul ca motivarea solutiei instantei de fond face trimitere la o pretinsa lipsa de temei legal privind calculul penalitatilor, in conditiile in care reclamanta nici nu a solicitat prin actiune obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere.
Aceasta imprejurare intareste convingerea ca instanta de fond nu a analizat cauza dedusa judecatii si, pe cale de consecinta, s-a pronuntat in absenta unei cercetari judecatoresti care sa permita formarea unei convingeri fundamentate in fapt si in drept.
Pentru motivele anterior aratate sentinta urmeaza sa fie casata, iar cauza va trimisa spre solutionare la aceeasi instanta, pentru cercetarea fondului in conditiile administrarii probatoriului, cel putin a celui solicitat de reclamanta prin actiune.