Competenta Teritoriala; Somatie De Plata Sentinta civila nr. 975 din data de 10.09.2010
pronunțată de Judecatoria Zimnicea

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.2095/339/2010 din 9 iulie 2010, creditorul I.I. L.P., cu sediul in comuna P., judet Teleorman, a solicitat instantei, ca prin hotararea ce va pronunta, sa someze debitorul E.D. domiciliata in localitatea Giurgiu, judet Giurgiu, sa ii plateasca suma de 2190 lei, din care 730 lei contravaloare prestari servicii si suma de 1460 lei reprezentand penalitati de intarziere.
In motivarea cererii, a aratat creditorul ca, in baza contractului de vanzare-cumparare nr.606/06.05.2009, a vandut debitorului marfuri in valoare de 880,3 lei, suma ce urma sa fie achitata in 6 rate lunare a cate 146,7 lei fiecare rata incepand cu data incheierii contractului, pana cel tarziu la data de 30 a fiecarei luni. Intrucat acesta nu si-a indeplinit obligatia de plata decat partial, au fost calculate penalitati de intarziere potrivit contractului aferente debitului restant de 730 lei, in suma de 1460 lei.
In sustinerea cererii, creditorul a depus copie de pe contractul incheiat si tabel cu calculul debitului si al penalitatilor.
Debitorul nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei, desi a fost legal citat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta ridica din oficiu exceptia necompetentei teritoriale pe care o pune in discutia partilor.
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 5/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in procedura somatiei de plata judecatorul verifica din oficiu competenta instantei, procedand potrivit legii, deci atat competenta materiala cat si cea teritoriala ( ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Avand in vedere ca OG nr.5/2001 este o lege speciala, se aplica cu prioritate fata de prevederile Codului de Procedura Civila. Instanta retine faptul ca, competenta teritoriala in procedura speciala a somatiei de plata este una exclusiva, deoarece instanta nu ar putea invoca din oficiu exceptia necompetentei teritoriale daca aceasta ar avea caracter relativ, aceasta fiind ratiunea art.2 alin.3 din OG nr.5/2001. Acest aspect se coroboreaza cu caracterul urgent al pricinilor ce cad sub incidenta acestei legi si cu faptul ca instanta nu analizeaza fondul ci examineaza cererea doar pe baza actelor depuse, a explicatiilor si lamuririlor partilor. Prin urmare competenta de solutionare a litigiului apartine instantei de la domiciliul paratului. Cu privire la sustinerile aparitorului creditorului referitoare la faptul ca in contractul de vanzare-cumparare incheiat intre creditor si debitor apare inserata la punctul 7. clauza contractuala prin care partile convin ca " eventualele litigii privind executarea contractului vor fi solutionate de Judecatoria Zimnicea ca instanta de fond", instanta le respinge pe motiv ca aceasta clauza nu se aplica in procedura speciala a somatiei de plata , ci numai in cazul solutionarii pe fond a litigiului conform procedurii obisnuite prevazuta de Codul de Procedura Civila.
In concluzie, conform disp. art.158 Cpc., instanta urmeaza sa-si decline competenta de solutionare a litigiului in favoarea instantei de la domiciliul paratului, adica in favoarea judecatoriei Giurgiu.