Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Exista coautorat atunci cand agresorii actioneaza impreuna, lovind concomitent victima in cadrul unei actiuni indivizibile si in realizarea intentiei lor de a produce vatamari, fiind constienti de urmarile faptei lor dorind sau acceptand producerea a... Sentinta penala nr. 134 din data de 02.06.2010
pronunțată de Judecatoria Urziceni

"Exista coautorat atunci cand agresorii actioneaza impreuna, lovind concomitent victima in cadrul unei actiuni indivizibile si in realizarea intentiei lor de a produce vatamari, fiind constienti de urmarile faptei lor dorind sau acceptand producerea acestora. Astfel, din moment ce s-a stabilit ca ambele surori au lovit impreuna partea vatamata, rezulta ca au indeplinit fiecare in parte, printr-o actiune simultana si conjugata, toate actele obiective ce caracterizeaza infractiunea de vatamare corporala, neavand nicio relevanta care din cele doua agresoare a lovit partea vatamata cu batul peste mana, provocandu-i astfel fractura_" JUDECATORIA URZICENI JUDETUL IALOMITA

Decizii relevante trimestrul III 2010

SENTINTA PENALA NR. 134/02.06.2010
Prin sentinta penala nr. 134/02.06.2010 , Judecatoria Urziceni a mentinut incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare a instantei, anume art. 181 alin. 1 C.p. si in baza art. 181 alin. 1 C.p. condamna pe inculpata B. N. la 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 26.09.2008 partea vatamata S. E. s-a dus in vizita la mama sa, B. V. in locuinta acesteia din urma se aflau si inculpata B. N. impreuna cu sora sa.
Asistand la discutia in contradictoriu dintre mama si fiica, discutie pe tema mostenirii lasate de B. P. (tatal partii vatamate si defunctul sot al lui B. V.), cu privire la care se afla un proces pe rolul Judecatoriei Urziceni, cele doua surori au decis sa intervina, inculpata (casatorita cu fiul defunctului) fiind direct interesata in ceea ce priveste rezultatul dezbaterii succesiunii respective, iar sora sa sprijinind-o.
Astfel, cele doua surori au decis sa o dea afara din casa pe partea vatamata, aplicandu-i si o corectie corporala, lovind-o cu palmele, zgariind-o pe fata si distrugandu-i ochelarii, lovind-o de asemenea cu un bat peste mana stanga.
Agresiunea a incetat abia la sosirea vecinei G. P., care alertata de strigatele de ajutor ale partii vatamate a intrat in curtea casei in care se petrecea incidentul si le-a vazut pe cele trei prin usa intredeschisa luptandu-se, partea vatamata incercand sa iasa din casa si strigand dupa ajutor. Mai apoi a vazut-o pe partea vatamata lovita, zgariata, intinsa pe jos. Potrivit declaratiei acestei martore, cand B. N. a iesit din casa avea un bat in mana.
Martora G. L. nora celei dintai martore, a declarat la randul ei ca auzind strigate de ajutor din curtea numitei B. V., a rugat-o pe soacra sa (cea dintai martora) sa cerceteze despre ce este vorba, iar dupa ce a auzit-o si pe aceasta strigand: "ce faceti aici, dati-i drumul!", s-a indreptat la randul ei spre locul incidentului. A declarat ca a vazut-o pe partea vatamata lovita, zgariata pe fata si pe gat. Aceasta martora a confirmat si faptul ca sotul inculpatei (fratele partii vatamate) nu ii permite accesul partii vatamate in casa mamei sale.
Instanta retine ca la acea data procesul de partaj succesoral nu era finalizat. Abia la 02.04.2009, prin sentinta civila nr. 844, Judecatoria Urziceni a atribuit lui B. I. si B. V., imobilul in care s-a petrecut agresiunea.
Partea vatamata S. E. a declarat ca lovitura cu batul peste mana a primit-o de la L. N., sora inculpatei, dar ca nu-si mai aduce aminte ce contributie a avut fiecare din cele doua agresoare. Cand s-a aplecat dupa ochelarii care ii cazusera, o loveau atat inculpata cat si numita L. N.. Loviturile aplicate de cele doua femei nu au incetat decat la sosirea martorelor G. P. si G. L.
Partea vatamata a fost condusa la Spitalul Municipal Urziceni, iar ulterior SML Ialomita a eliberat certificatul medico-legal, potrivit caruia la examinarea din 29.09.2008, S. E. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur la 26.09.2008, concluzionand ca pentru vindecare sunt necesare circa 42-45 zile ingrijiri.
Situatia de fapt expusa a fost retinuta de instanta din coroborarea declaratiilor date de partea vatamata a declaratiilor date de martorele G. P. si G. L., a declaratiilor inculpatei (care a recunoscut ca a impins-o pe partea vatamata) si ale numitei L. N. date in timpul urmaririi penale si a declaratiei numitei B. V. din timpul urmaririi penale, cu concluziile certificatului medico-legal intocmit de medicul primar legist .
In raport cu situatia de fapt retinuta, instanta constata ca in drept fapta inculpatei B.N. care in ziua de 26.09.2010, impreuna cu o alta persoana a gresat fizic pe partea vatamata S. E., cauzandu-i acesteia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 42-45 zile ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 alin. 1 C.p.
Instanta retine ca exista coautorat atunci cand agresorii actioneaza impreuna, lovind concomitent victima in cadrul unei actiuni indivizibile si in realizarea intentiei lor de a produce vatamari, fiind constienti de urmarile faptei lor dorind sau acceptand producerea acestora. Astfel, din moment ce s-a stabilit ca ambele surori au lovit impreuna partea vatamata, rezulta ca au indeplinit fiecare in parte, printr-o actiune simultana si conjugata, toate actele obiective ce caracterizeaza infractiunea de vatamare corporala, neavand nicio relevanta care din cele doua agresoare a lovit partea vatamata cu batul peste mana, provocandu-i astfel fractura (ce a necesitat un numar mai mare de ingrijiri medicale), aceasta lovitura neputand fi aplicata in lipsa actiunii celeilalte participante, care a inlesnit-o.
La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatei, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p., tinand cont de limitele de pedeapsa ale infractiunii stabilite de legiuitor, care contureaza un grad de pericol social generic ridicat, de circumstantele personale ale inculpatei (fara antecedente penale), de gradul de pericol social concret al faptelor savarsite, astfel cum reiese din modul si mijloacele de savarsire.
Instanta apreciaza ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 81 C.p., care reglementeaza institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei, urmand a stabili termenul de incercare conform art. 82 C.p. In acest sens, instanta observa ca inculpata nu prezinta antecedente penale aspect fata de care exista motive rezonabile a considera ca scopul pedepsei, respectiv de a preveni savarsirea de noi infractiuni, de a forma o atitudine corecta fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Totodata, instanta va pune in vedere inculpatei dispozitiile art. 83 C.p., conform carora daca in cursul termenului de incercare cel condamnat savarseste o noua infractiune, pentru care se pronunta o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
In baza art. 71 C.p., instanta va interzice inculpatei exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. pe toata durata executarii pedepsei. In acest context, instanta retine ca in ceea ce priveste drepturile electorale, in cauza Hirst impotriva Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constat incalcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii. Interdictia dreptului de a alege, automata, generala si fara nici o restrictie pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii, indiferent de durata sanctiunii, gravitatea faptei sau circumstantele cauzei, a fost considerata de Curte in afara marjei de apreciere a statelor si in consecinta incompatibila cu art.3 din Protocolul 1. In prezenta cauza, instanta apreciaza ca nu se impune interzicerea inculpatei a dreptului de a alege, prevazut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., avand in vedere natura faptei penale savarsite de catre inculpat.
In baza art. 71 alin. 5 C.p. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca partea vatamata S.E. s-a constituit parte civila cu suma de 15.000 lei, dintre care 5.000 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 10.000 lei reprezinta daune morale.
Din probatoriul administrat in cauza, instanta constata ca fapta de vatamare corporala savarsita de inculpata reprezinta, in planul dreptului civil, o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, savarsita cu vinovatie, fiind probata legatura de cauzalitate dintre fapta si rezultatul socialmente periculos, astfel incat devin aplicabile in cauza dispozitiile art. 998-999 Cod civil, potrivit carora oricine cauzeaza prin fapta sa un prejudiciu altei persoane, este obligat la repararea acestuia.
Cu privire la pretinsul prejudiciu material invocat de catre partea civila, instanta retine ca, desi a solicitat suma de 5.000 lei, nu a facut in totalitate dovada existentei acestuia, astfel ca cererea apare partial ca fiind neintemeiata sub acest aspect. Or, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce deduce judecatii o pretentie este tinut a face dovada acesteia. Sub acest aspect, instanta retine ca partea civila S. E. a facut dovada efectuarii de cheltuieli ocazionate de controalele medicale efectuate dupa agresiunea suferita si de cheltuieli cu repararea ochelarilor, depunand in acest sens chitante in cuantum total de 378 lei.
Pe de alta parte, prejudiciul suferit de o persoana poate fi nu doar de ordin material, ci si moral, in acest sens art. 14 alin. 5 C.p.p. prevazand ca actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
Astfel, in privinta prejudiciului moral suferit de catre partea civila, instanta apreciaza ca existenta acestuia rezulta din insasi savarsirea faptei, suferinta fizica si morala pricinuita fiind de natura a justifica acordarea daunelor morale. Instanta considera indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatei, prev. de art. 998-999 C.civ., fapta acesteia, savarsita cu vinovatie, cauzand nemijlocit prin urmarile sale un prejudiciu moral partii civile, constand in suferinta pricinuita de vatamarile subsecvente actiunii de vatamare corporala comisa de inculpata, precum si in starea angoasa, de teama pe care aceasta fapta a provocat-o asupra psihicului partii civile.
In ceea ce priveste valoarea acestora, desi o cuantificare a unui prejudiciu moral este mai greu de realizat, instanta, fata de circumstantele in care s-a produs incidentul si urmarile faptei inculpatei, apreciaza ca suma de 1.500 lei constituie o reparatie echitabila si suficienta a acestui prejudiciu. Mai mult, instanta va avea in vedere si faptul ca prejudiciul moral este de natura a fi acoperit si prin satisfactia acordata partii vatamate prin condamnarea inculpatei si ca savarsirea unor fapte prevazute de legea penala nu trebuie sa se transforme intr-un mijloc de imbogatire pentru partea vatamata.
In consecinta, in baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., instanta a admis in parte pretentiile civile ale partii civile, in sensul ca a obligat inculpata la plata catre partea civila S. E. la daune morale si materiale .
Sentinta penala a ramas definitiva prin decizia penala nr. 189/R/17.08.2010 a Tribunalului Ialomita prin respingerea ca nefondat a recursurilor declarate atat de inculpata cat si de partea civila.

Sursa: Portal.just.ro