SENTINTA CIVILA Nr. 750
Sedinta publica de la 09 Martie 2009
INSTANTA
Prin plangerea inregistrata pe rolul instantei la data de 23.01.2009, sub nr. 398/327/2009, petentul _ a contestat procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr.2025505 din data de 03.01.2009 intocmit de intimat _, solicitand anularea acestuia.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca, la data de 03.01.2009, a condus autoturismul Volkswagen cu numarul de inmatriculare TL-09112, si dupa ce a coborat de pe str. Babadag fiind zapada pe asfalt nu a observat linia continua si a observat linia continua si a intrat in parcarea de la mall. Se arata ca a refuzat sa semneze fiind nevinovat, deoarece in aceasta parcare intra toata lumea si nu numai acesta. Se mai arata ca nu stie cine a semnat ca si martor dar ca cele consemnate in procesul verbal nu corespund adevarului.
In dovedirea plangerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-mentionat.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii si mentinerea ca legal si temeinic a procesului verbal, aratand ca faptele au fost percepute direct de agentul constatator in momentul in care a comis prima fapta, iar a doua fapta este faptul ca nu avea permisul de conducere la el.
In dovedirea celor retinute in actul de constatare, in conformitate cu dispozitiile art. 132 alin. 1 C.proc.civ., intimatul a depus la dosar un raport al agentului constatator, in completarea actului de constatare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
La data de 03.01.2009, in jurul orei 11.25, petentul a condus autoturismul Volkswagen Golf cu numarul de inmatriculare TL-09112, si a incalcat marcajul longitudinal continuu si de asemenea nu a avut asupra sa permisul de conducere.
In ceea ce priveste prima fapta, astfel cum a fost descrisa de agentul constatator, instanta retine ca aceasta se circumscrie dispozitiilor legale - respectiv art.77 alin. 1 din HG nr.1391/2006 si sanctionata de art. 102 alin.2 din OUG nr.195/2002.
A doua fapta, astfel cum a fost descrisa de agentul constatator, instanta retine ca si aceasta se circumscrie dispozitiilor legale - respectiv art.147 alin. 1 din H.G. nr.1391/2006 si sanctionata de art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr.195/2002.
Cu privire la puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare face credinta deplina cat priveste actele si faptele la care se refera, nefiind necesara administrarea altor mijloace de proba. Deci, se poate spune ca acesta constituie un mijloc de proba necesar si suficient pentru constatarea si sanctionarea contraventiei.
Verificand, in conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanta retine ca fapta a fost constatata "ex propriis sensibus" de catre agentul constatator, de asemenea si petentul prin plangerea contraventionala recunoaste ca a incalcat marcajul continuu, pe care insa nu l-a observat, datorita faptului ca pe asfalt era zapada.
Fata de imprejurarea ca petentul a fost sanctionat cu aplicarea unei amenzi in cuantum de 540 lei, deci cu minimul amenzii prevazut de lege pentru fapta savarsita, potrivit art. 102 alin.2 din OUG nr.195/2002 raportat la art. 98 alin. 4 lit. d) din acelasi act normativ si cu aplicarea avertismentului pentru cealalta fapta, nu se pune problema reindividualizarii sanctiunilor in conditiile in care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sanctiunilor aplicate.
Pentru a se opri la aceasta solutie, instanta a avut in vedere atat dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit carora sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, precum si cele ale art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ care prevad ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
In temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanta apreciaza ca plangerea dedusa judecatii este evident neintemeiata si in consecinta, urmeaza a o respinge.