Curtea de apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 2720 din 20 iunie 2011
Prin sentinta civila nr. 5.960 din 26.11.2010, a Tribunalului Salaj s-a admis actiunea formulata de petenta S.C. "M." S.R.L., societate in insolventa reprezentata de lichidator judiciar si a fost obligata parata S.C. "L." S.R.L. ZALAU sa plateasca reclamantei suma de 36.665,69 lei reprezentand contravaloare marfa livrata conform facturii nr. 514/31.01.2008, cu dobanda legala aferenta de la scadenta la plata efectiva.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in temeiul raporturilor juridice de drept comercial convenite de parti, reclamanta a livrat paratei materiale de constructii conform facturilor nr. 514/31.01.2008 si nr. 859/17.10.2008, ramanand un rest de 39.537,75 lei care nu a fost achitata.
Tribunalul a apreciat ca sustinerile paratei ca factura nr. 514/31.01.2008 a fost emisa in avans, iar marfa nu a fost livrata, au fost infirmate de plata partiala a acesteia, de insusirea acestora prin semnatura delegatului F.V..
Contractul prin care partile se obliga reciproc trebuie executat cu buna credinta conform art. 970 din Codul Civil. Neexecutarea de catre una din parti a obligatiei contractuale constituie cauza juridica pentru partea cocontractanta de a pretinde in justitie obligarea acesteia la indeplinirea obligatiei asumate, in conformitate cu dispozitiile art. 1021 raportat la art. 1073 din Codul Civil.
Potrivit dispozitiilor art. 43 Cod comercial datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile, astfel ca parata urmeaza sa fie obligata si la plata dobanzii legale aferente.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata S.C. "L." S.A ZALAU solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar si constatarea faptului ca nu are calitate de debitor in aceasta cauza.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca nici pana la aceasta data S.C. M. S.R.L. nu a livrat marfa facturata prin factura nr. 514/31.01.2008, astfel ca nu a putut plati o marfa neridicata si nereceptionata, in acest sens fiind si faptul ca S.C. M. S.R.L. nu a solicitat niciodata plata acestei facturi, iar pentru celelalte facturi emise intre cele doua societati, solicitarile de plata au fost facute cel mai tarziu la 10 zile calendaristice de la emiterea facturilor, daca nu au existat alte clauze contractuale. Nedatorarea sumei 36.665,69 lei rezulta si din faptul ca in gestiunea paratei nu a intrat niciodata cantitatea de boltari ceramici, aspect dovedit si prin faptul ca nu a primit niciodata un aviz de insotire a marfii pentru marfa nelivrata din factura emisa in avans. De asemenea, S.C. M. S.R.L. nu a prezentat documente prin care sa dovedeasca ca parata a receptionat cantitative si calitativ respectiva marfa, nu a facut dovada ca ar fi avut in stoc o cantitate asa de mare de boltari ceramici, astfel ca prin obligarea sa la plata contravalorii facturii mentionate a fost obligata la o plata nedatorata intrucat nu are nici un fel de debit fata de intimata.
Analizand cu prioritate exceptia necompetentei primei instante in pronuntarea sentintei recurate, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art.6 din Legea nr.85/2006, toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului sau, daca este cazul, a tribunalului comercial, in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul.
Conform art.11 alin.1 si 2 din acelasi act normativ, atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, principalele atributii ale judecatorului sindic fiind enumerate.
Coroborand dispozitiile legale enuntate anterior, Curtea constata ca nu se poate sustine cu temei ca toate actiunile promovate de catre debitoarea aflata in insolventa sunt date de legiuitor in competenta materiala a judecatorului sindic, atributiile sale jurisdictionale fiind limitate doar la cele aferente procedurii.
Prin urmare, actiunile prin care debitoarea in insolventa tinde la recuperarea creantelor proprii de la diversi parteneri contractuali nu intra in competenta judecatorului sindic intrucat desi vizeaza averea debitoarei nu sunt aferente procedurii in intelesul art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Asadar, intrucat in speta demersul judiciar al reclamantei care vizeaza recuperarea unor creante ale debitoarei de la debitorii sai nu este dat de legiuitor in competenta de solutionare a judecatorului sindic, constatand ca ne aflam in prezenta unei cereri in materie comerciala, evaluabila in bani, Curtea va stabili ca potrivit art.1 C.pr.civ. raportat la art.2 alin.1 lit.a C.pr.civ., revine Judecatoriei Zalau competenta materiala de solutionare a cauzei.
In consecinta, Curtea, in temeiul art.312 alin.5 si art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 va admite recursul declarat de parata, va casa in intregime hotararea recurata si va trimite cauza in vederea solutionarii in prima instanta Judecatoriei Zalau. (Judecator Monica Ileana Iuga)