Somatie de plata

Sedinta publica din 16-02-2009
Sentinta penala nr.511
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tulcea la nr. .. din data de 21.05.2008, reclamanta _ a solicitat instantei (asa cum s-a aratat in cererea modificatoare de la fila 18 din dosar) obligarea paratei _. la plata sumei de 4105,21 de lei reprezentand penalitati de intarziere.
In motivare, reclamanta arata, in esenta, ca a livrat diverse bunuri catre parata in baza facturilor nr.6125068/24.04.2007, 6125074/22.05.2007 si 16/09.10.2007, insa aceasta nu le-a achitat la scadenta, ci dupa acest moment, la diferite intervale de timp, fapt ce a facut aplicabila clauza penala inscrisa pe aversul acestor facturi.
In dovedire s-au depus facturile indicate, chitante, notificare, calculul penalitatilor si a fost efectuata o expertiza contabila .
Prin intampinarea depusa, parata a cerut respingerea cererii, aratand ca, desi pe facturi este mentionata perceperea de penalitati de intarziere, aceasta clauza nu a fost asumata de catre persoanele care aveau abilitatea de a angaja raspunderea paratei, ca penalitatile sunt gresit calculate, sub acest aspect interesand data la care parata a facut viramentul bancar si nu cea la care a fost creditat contul reclamantei ca urmare a acestei operatiuni.
In sustinerea intampinarii au fost depuse chitante, ordine de plata extrase de cont bancar, practica judiciara.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca partile din prezenta cauza au intrat in relatii comerciale, reclamanta vanzandu-i paratei diverse componente electronice, contra unui pret pe care parata l-a platit cu o intarziere mai mica sau mai mare.
Reclamanta pretinde paratei plata unor penalitati de intarziere ce ar rezulta din mentiunea facuta pe fata acestor facturi, intr-o forma netipizata, prin aplicarea unei stampile cu aceasta clauza penala intr-un spatiu liber al acestui inscris.
Facturile reprezinta mijloace de proba in masura in care acestea au fost acceptate la plata de catre debitor. Acest lucru se bazeaza pe rapiditatea si increderea care caracterizeaza relatiile comerciale si pe caracterul de contract simplificat al facturilor, simplificare dedusa din standardizarea clauzelor unei facturi. In acest context, acceptarea la plata a facturilor nu poate sa probeze decat ceea ce in mod standardizat si general cuprinde o factura, respectiv marfa si pretul. De plano, nu poate fi exclusa si posibilitatea existentei altor clauze, insa pentru validitatea acestora trebuie sa se probeze acordul de vointa neindoielnic al celui/celor indreptatiti sa angajeze pe debitorul pretului.
In cauza, facturile in discutie sunt semnate de catre prepusi ai paratei, facturile au fost acceptate la plata, insa din nici o proba nu rezulta ca cel care angajeaza parata si-a asumat si clauza penala sau ca cei care au semnat aceste facturi aveau si atributii de exprimare de consimtamant in numele paratei.
Faptul ca parata a platit marfa cumparata nu inseamna ca exista automat si un consimtamant al paratei cu privire la clauza penala pentru ca, pe de o parte, conform art.1101 din codul civil, parata nu putea face o plata partiala valabila in lipsa consimtamantului reclamantei si, pe de alta parte, pentru ca plata era efectul firesc al elementelor standardizate de contract prinse in facturi (adica fara penalitati).
Fata de aceste considerente,instanta apreciaza ca nu exista nici o proba din care sa rezulte dincolo de orice dubiu ca parata si-a asumat o obligatie de plata a penalitatilor de intarziere aferente facturilor indicate, astfel ca, in aceste conditii probatorii, parata nu datoreaza suma pretinsa in actiune.
Prin urmare, cererea va fi respinsa ca nefondata.