Contestatie la executare Sentinta civila nr. 151 din data de 19.01.2009
pronunțată de Judecatoria Tulcea

SENTINTA CIVILA NR.151
SEDINTA PUBLICA DIN 19 IANUARIE 2009
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tulcea la data de 02.12.2008, contestatoarea __a solicitat instantei anularea somatiei de executare nr.495/2008 si a procesului verbal de situatie din 19.11.2008 facute in raport de aceasta de catre intimata __. in dosarul de executare nr.8/2008, intoarcerea executarii prin repunerea partilor in situatia anterioara.
In motivare,contestatoarea arata ca este tert fata de raportul obligational dintre intimata si s.c. _ s.r.l. astfel ca de realizarea creantei nu se poate face in raport de aceasta prin executarea bunului propriu.
In dovedire au fost depuse: somatia si procesul verbal amintite,s.c.2227/2008 a Tribunalului Tulcea.
Prin intampinarea depusa, intimata a solicitat instantei respingerea contestatiei la executare, aratand, in esenta, ca executarea imobilului contestatoarei, desi titlul executoriu nu o vizeaza in calitate de debitor, se face in calitatea acesteia de tert dobanditor al imobilului in fraudarea drepturilor creditorului, asa cum s-a retinut in s.c. 2227/2008 a Tribunalului Tulcea, care, desi nedefinitiva, este executorie.
In sustinerea intampinarii au fost depuse : incheierea de intabulare a imobilului in discutie ,extras de caret funciara,contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1729/2007.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca intimata din prezenta cauza a pornit executarea silita imobiliara asupra unui bun aflat in patrimoniul contestatoarei conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1729/2007. Titlul executoriu care sta la baza acestei executari este reprezentat de catre doua bilete la ordin emise de catre s.c. _s.r.l. si avalizate de catre _. .
Inainte de a apartine contestatoarei,imobilul in discutie a facut parte din patrimoniul debitorului _ care, la data de 13.12.2007 (dupa emiterea si avalizarea biletelor la ordin si dupa scadenta acestora), prin contractul mentionat, l-a vandut contestatoarei.
Prin s.c.2227/2008 a Tribunalului Tulcea, nedefinitiva, dar executorie, s-a admis actiunea revocatorie (pauliana) formulata de catre intimata din prezentul dosar,apreciindu-se existenta unei complicitati a contestatoarei la fraudarea creditoarei prin afectarea solvabilitatii debitorului _.
Plecand de la admiterea acestei actiuni, intimata a gasit de cuviinta sa execute silit bunul vandut in raport cu contestatoarea, in timp ce aceasta din urma considera ca acest lucru nu era posibil datorita inexistentei unui titlu executoriu care sa o vizeze in calitate de debitor.
Pentru rezolvarea prezentei spete, instanta considera ca esentiala este determinarea naturii juridice a actiunii revocatorii.
In literatura juridica in decursul timpului au fost exprimate mai multe teorii cu privire la aspectul analizat,opiniile orientandu-se in trei directii: actiune in nulitate, in despagubiri si in inopozabilitatea actului de instrainare (Tratat de Drept Civil Roman—C.Hamangiu,I. Rosetti-Balanescu,Al. Baicoianu,editura All,volumul II;Teoria Generala a Obligatiilor—Liviu Pop,editura Lumina Lex,1998; Teoria Generala a Obligatiilor—C.Statescu,C.Birsan,editura All,1994).
Dintre acestea, calificarea actiunii in discutie ca fiind una in despagubiri are argumentele cele mai solide si complete.
Astfel, la baza actiunii revocatorii sta in mod esential frauda debitorului si cea a tertului dobanditor(in cazul actelor de instrainare cu titlu oneros) ori imbogatirea nejustificata (adica prin afectarea gajului general al creditorului) a tertului achizitor, adica, practic, o fapta ilicita(ca element al raspunderii civile delictuale). Cu alte cuvinte,si debitorul si tertul comit un delict civil care cauzeaza creditorului un prejudiciu, actiunea revocatorie venind sa acopere acest prejudiciu. Numai ca acoperirea acestui prejudiciu nu se face ca in sistemul clasic al actiunii in raspundere civila delictuala,si aici intervine particularitatea si rostul actiunii pauliene,ci prin revocarea actului de transfer ca cea mai eficace modalitate de acoperire a pagubei creditorului. Punerea la dispozitia creditorului a imobilului instrainat fraudulos in vederea executarii reprezinta modalitatea cea mai simpla si mai eficace de realizare a gajului general pentru creditorii chirografari. Daca tertul dobanditor nu ar mai putea sa asigure intoarcerea bunului (pentru ca acesta a disparut sau daca a fost instrainat catre subdobanditori de bunacredinta cu titlu oneros) pentru a fi executat silit atunci actiunea impotriva tertului si-ar redobandi aspectul sau ordinar de actiune in pretentii, tertul putand fi tinut sa acopere prejudiciul produs prin delictul sau civil creditorului initial.
Calificata astfel,admiterea actiunii explica de ce aceasta are efecte relative numai la creditorul care a promovat si castigat si nu si la alti creditori ai aceluiasi debitor(spre deosebire de o actiune in nulitate care ar avea efecte erga omnes) si partiale, adica numai in masura realizarii creantei creditorului (,spre exemplu, restul de bani care ar ramane in urma executarii silite peste creanta se cuvin tertului dobanditor si nu debitorului-vanzator, asa cum ar trebui sa se petreaca lucrurile in cazul unei actiuni in nulitate). In opinia instantei, aceasta calificare rezolva si situatia concursului creditorilor personali ai tertului dobanditor in raport cu creditorul initial (care promoveaza actiunea pauliana), in sensul ca acestia nu pot pretinde un gaj general din care sa faca parte acest bun pentru ca prin admiterea actiunii el este afectat relativ si exclusiv realizarii creantei creditorului originar,lucru care nu s-ar mai intampla daca si ceilalti creditori ar putea concura, pe acest bun la realizarea propriilor creante (aceasta distinctie arata de ce calificare actiunii ca una in inopozabilitate este improprie, pentru ca apelarea la fictiunea "ca si cum bunul nu ar fi iesit din patrimoniul debitorului vanzator din perspectiva creditorului" nu arata de ce in aceasta situatie creditorii personali ai tertului dobanditor—din perspectiva carora bunul se afla in continuare in patrimoniul debitorului lor, adica al tertului—nu pot veni sa-l concureze cu creantele lor pe creditorul originar. Si daca pot sa-l concureze—pentru ca, asa cum s-a aratat, din perspectiva lor bunul se afla in continuare in patrimoniul tertului—atunci care mai este rostul actiunii revocatorii din moment ce creditorul originar care castiga o asemenea actiune nu poate sa-si realizeze sigur si complet creanta?).
Prin urmare,fiind o actiune in despagubiri, promovata impotriva autorului unei fapte ilicite,prin castigarea actiunii, tertul dobanditor devine debitorul creditorului originar, alaturi de debitorul originar, in privinta realizarii creantei pe seama bunului instrainat (si nu pe intreg patrimoniul tertului).
Acest lucru inseamna, in termeni procedurali executionali , ca executarea se face si impotriva tertului dobanditor pe baza titlului executoriu initial, pe seama bunului instrainat si numai pana la concurenta creantei din acest titlu.
Asa fiind, executarea silita dedusa judecatii in aceasta pricina, din aceasta perspectiva, este legala si temeinica, contestatia la executare fiind astfel nefondata. Celelalte capete de cerere,datorita accesorietatii,vor avea aceeasi soarta a si capatul principal.
Fata de toate aceste considerente intreaga actiune va fi respinsa ca nefondata.