Contestatie la executare

Prin sentinta civila nr. 302/2011 pronuntata in dosar nr. 2631/208/2008, instanta a admis contestatia la executare silita formulata de debitoare urmarita Societatea CC, in contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice X prin DGFP X. si a anulat titlul executoriu emis la 1 octombrie 2008 pentru suma de 131791 lei, somatia emisa sub nr. X pentru aceeasi suma, precum si executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr. 2019/2008.
Deliberand, constata:
Prin contestatia inregistrata la aceasta instanta sub nr. 2631/208/21 octombrie 2008, debitoarea urmarita - Societatea CC, a solicitat anularea somatiei de plata nr. 11/40/4/2008/1449 si a titlului executoriu emis pentru suma de 131.791 lei de catre X.
In motivarea contestatiei la executare silita debitoarea urmarita arata ca din continutul somatiei de plata nu rezulta in detaliu ce reprezinta sumele calificate drept debite de catre organul emitent, perioadele de timp in care s-au acumulat aceste sume, si nici documentele avute in vedere la stabilirea cuantumului. Se mai precizeaza ca intr-adevar, societatea a fost supusa unui control fiscal desfasurat in decursul a 4 ani, si desi DGFP X a fost instiintata despre controlul " care nu se mai termina ", aceasta nu a comunicat contestatoarei nici un punct de vedere. Mai mult decat atat, potrivit balantei contabile si bilantului contabil depuse la AFP X contestatoarea nu ar datora nici o suma de bani bugetului statului ci dimpotriva, ar avea de recuperat suma de 16400 lei.
DGFP X a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei. S-a argumentat ca in cadrul contestatiei la executare se pot formula aparari de fond impotriva titlului executoriu, numai in situatia in care legea nu dispune altfel. Or, potrivit art. 205 din OG 92/2003, debitoarea urmarita putea contesta pe calea unei actiuni de contencios administrativ decizia de impunere. S-a considerat de catre creditoare ca atat titlul executoriu cat si somatia de plata s-au emis in conditii de legalitate.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si a fost efectuata o expertiza de specialitate, probe din analiza carora instanta retine urmatoarele:
Potrivit raportului de inspectie fiscala nr. 1961/30 iunie 2008, in perioada 5 octombrie - 23 noiembrie 2006, 16 februarie 2007 si 13-18 iunie 2008, s-a efectuat o inspectie fiscala generala privind modul de calcul si evidentierea impozitelor, taxelor si contributiilor datorate bugetului general consolidat al statului de catre Societatea CC. Actiunea a fost initiata in anul 2005 si s-a desfasurat la AFP X datorita conditiilor improprii desfasurarii unui asemenea demers la sediul contribuabilului. In urma finalizarii controlului, atat raportul cat si decizia de impunere nr. 370/30 iunie 2008 au fost " comunicate" debitoarei in conditiile art. 44 alin. 2 lit. d din OG 92/2003, prin afisarea pe pagina de Internet ANAF si la sediul DGFP X. Intrucat debitoarea nu a facut plata celor 131.791 lei ( termenul de plata stabilit fiind de 20 iulie 2008), la 1 octombrie 2008 a fost emis titlu executoriu pentru aceasta suma, precum si somatia de plata nr. 11/40/4/2008/1449, - ambele documente fiind comunicate contribuabilului. Expertul contabil numit in cauza a apreciat insa ca inspectia fiscala s-a desfasurat cu incalcarea dispozitiilor legale
( intinzandu-se in realitate pe o perioada de 6 ani), iar pe cale de consecinta si actul administrativ fiscal emis in urma controlului - respectiv decizia de impunere - este lovit de nulitate absoluta potrivit art. 43 alin. 3 din OG 92/2003. Totusi, potrivit suplimentului raportului de expertiza, Societatea CC ar datora bugetului consolidat al statului suma de 16.484 lei.
Aceasta fiind starea de fapt, instanta urmeaza a admite contestatia, din urmatoarele considerente:
Desi pe tot parcursul procesului ( si in cuprinsul concluziilor scrise) debitoarea s-a aparat in sensul ca nu i-au fost comunicate Raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere, DGFP X nu a adus in fata instantei nici un fel de proba prin care sa dovedeasca indeplinirea acestei cerinte legale. Este adevarat ca in continutul raportului s-a precizat ca decizia de impunere a fost publicata pe pagina de Internet a ANAF intrucat " nu s-a dat curs invitatiilor si discutia finala nu s-a desfasurat", dar recurgerea la posibilitatea aplicarii disp. art. 44 alin. 2 lit. d din OG 92/2003 este abuziva, in opinia instantei. Astfel, potrivit art. 44 comunicarea actului administrativ-fiscal se poate face prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului sub semnatura ( alin. 2 lit. a ); prin emiterea, sub semnatura, a actului administrativ-fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal ( alin. 2 lit. b); prin posta, cu scrisoare recomandata, cu confirmare de primire ( alin. 2 lit. c ); prin publicitate ( alin. 2 lit. d).
Din interpretarea legala, sistematica, a normelor legale expuse rezulta ca aceasta comunicare a actelor administrativ-fiscale prin publicitate, prin postarea pe pagina de Internet se face numai in conditiile in care comunicarea acestora nu a putut fi realizata printr-una din modalitatile stabilite la pct. a) - c) ale art. 44. Este indubitabil ca realizarea directa a procedurii de comunicare prin publicitate, fara dovada parcurgerii etapelor anterioare ( organul emitent nu a prezentat nici un fel de dovada), contravine disp. art. 44 din OG 92/2003. " Per a contrario", ar insemna ca orice contribuabil, persoana fizica sau juridica, ar trebui sa vizualizeze zilnic paginile de Internet pentru a afla daca s-au emis sau nu acte administrativ-fiscale care sa-l vizeze.
Incalcarea dispozitiilor legale privind comunicarea actelor administrativ-fiscale este, in opinia instantei, factorul determinant al nerespectarii procedurii de instrumentare a executarii silite. Aceasta concluzie este fireasca, pentru ca, numai din momentul comunicarii respectivelor acte, acestea devin opozabile contribuabilului si pot produce consecinte juridice. Cum Raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere au fost comunicate cu nerespectarea dispozitiilor legale, consecinta fireasca este aceea a inopozabilitatii lor fata de debitoare, in conditiile art. 45 din OG 92/2003. Continuand rationamentul logico-juridic, se poate observa ca prin necomunicarea legala a titlului de creanta ( decizia de impunere), acesta nu poate imbraca nici forma titlului executoriu
( art. 141 alin. 2 din OG 92/2003), si ca atare, nu este susceptibil de executare silita.
Procedand in aceasta maniera discretionara, DGFP X nu numai ca a incalcat dispozitiile Codului de procedura fiscala, dar a adus atingere dreptului contribuabilului de a avea liber acces la justitie, precum si dreptului la un proces echitabil, in care ar fi putut reclama conditiile in care s-a emis titlul de creanta si caracterul legal al acestuia.
Aceasta fiind argumentatia, pentru incalcarea disp. art. 44 si 141 din OG 92/2003, in temeiul art. 174 alin. 3 din OG 92/2003 se va admite contestatia. Astfel, se vor anula somatia de plata, titlul executoriu, precum si executarea silita insasi ( aceasta nu poate avea loc in baza unui titlu neopozabil debitorului urmarit ).
Vazand ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata,