Dosar nr.6763/318/2011 Cod operator 2444 R O M A N I A
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTA PENALA NR. 1238
Sedinta publica din data de 11.07.2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: Angela Elena Gavanescu
GREFIER: Mihaela Sirbu
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Jiu a fost reprezentat de procuror Pestisanu Gheorghe.
Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatul parte vatamata MF, trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, inculpatul parte vatamata PE, trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., parte civila PE.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 30.06.2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de astazi, 11.07.2011, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5224/P/2009 din data de 19.04.2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Jiu, inregistrat pe rolul acestei instante la data de 22.04.2011 sub nr. 6763/318/2011, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului PE, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. si a inculpatului MF pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
In actul de sesizare a instantei s-a retinut in fapt in esenta ca intre parti exista o stare conflictuala de mai mult timp, cu privire la linia de hotar ce desparte proprietatile acestora, motiv pentru care intre PE si MF a existat diferite litigii de natura penala si civila.
I. Pe fondul acestor neintelegeri, in seara zilei de 19.08.2009, inculpatul MF a avut o discutie contradictorie cu vecinul sau PE, intr-un loc unde gardul ce desparte proprietatile lor se intrerupea.
In aceste imprejurari, MF a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate PE, iar in urma loviturilor aplicate cu pumnii si picioarele, l-a doborat la pamant.
In scurt timp, la fata locului si-au facut aparitia organele de politie care au surprins pe inculpatul MF in timp ce lovea pe PE, aspect consemnat si in procesul-verbal din 19.08.2009 intocmit de organele de cercetare penala din cadrul Postului de Politie P.
In urma actelor de agresiune, PE a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta si din CML nr. 1150/21.08.2009 intocmit de SML G.
De asemenea, s-a retinut ca pe fondul acestor neintelegeri, in data de 29.09.2010, intre inculpatii MF si PE a avut loc un alt conflict. Astfel, in ziua de 29.09.2010, in jurul orei 14:00, PE s-a intors de la Tg- si in momentul in care intentiona sa patrunda in curtea locuintei sale, a avut un conflict cu vecinul sau, MF
In acele imprejurari, PE si MF s-au lovit reciproc cu pumnii si picioarele, acesta din urma folosindu-se in timpul agresiunii si de o bata de lemn, cu care l-a lovit pe adversarul sau.
In urma actelor de agresiune, MF a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de ingrijiri medicale, iar PE a necesitat 4-5 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta si din certificatele medico-legale nr. 1430 si 1431 din 30.09.2010 intocmite de SML Gorj.
La data de 05.11.2010 partea vatamata MF, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, in termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plangere penala impotriva inculpatului PE (fila 11 d.u.p.)-fapta din 29.09.2010, la data de 04.10.2010 partea vatamata PE, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, in termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plangere penala impotriva inculpatului MF(fila 12 d.u.p.)-fapta din 29.09.2010, la data de 01.09.2009 partea vatamata PE, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, in termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plangere penala impotriva inculpatului MF (fila 95 d.u.p.)-fapta din 19.08.2009.
Pentru dovedirea situatiei de fapt retinute in rechizitoriu, au fost administrate in cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: declaratii inculpat parte vatamata MF( filele 11, 13, 14, 42, 108, 109 d.u.p.), declaratii inculpat parte vatamata PE (filele 12, 17, 18, 21, 95, 96, 110, 137 d.u.p.), acte medicale (filele 15, 19, 97, 98, 140, 141, 142 d.u.p.), declaratii de martori (filele 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35 d.u.p.), procese-verbale (filele 36, 111 d.u.p.), raport de expertiza medico-legala (fila 40 d.u.p.).
La termenul de judecata din data de 26.05.2011, instanta a adus la cunostinta inculpatilor, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., faptele pentru care au fost trimisi in judecata si incadrarea juridica a acestora, precum si ca au dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragandu-li-se atentia ca daca vor da o declaratie, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit si impotriva lor.
Inculpatii a consimtit sa dea declaratii si in fata instantei, depozitiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (filele 23,24).
La acelasi termen, partea vatamata PE a declarat ca se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 4500 lei pentru fapta din 19.08.2009 si cu suma de 2100 lei pentru fapta din 29.09.2010.
Inculpatul parte vatamata MF a declarat ca nu se constituie parte civila in cauza.
In sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, in temeiul art. 67 C.proc.pen., a incuviintat pentru partea civila PE proba cu inscrisurile depuse la dosar, luand act de faptul ca prin declaratia de la fila 35 acesta a aratat ca nu formuleaza alte cereri de probatorii pentru dovedirea actiunii civile.
Totodata, in temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen. instanta a dispus citarea si audierea martorilor propusi prin rechizitoriu, GB (fila 36 d.i.), VG (fila 59 d.i.), PI (fila 57 d.i.), MA (fila 37 d.i.).
Ulterior, inculpatului PE i-a fost incuviintata proba cu martorul Isac Ion (fila 58 d.i.), pe latura penala.
Analizand intregul material probator administrat atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de cercetare judecatoreasca, in concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
I. In seara zilei de 19.08.2009, inculpatul MF a avut o discutie contradictorie cu vecinul sau PE, intr-un loc unde gardul ce desparte proprietatile lor din satul B, comuna P, judetul G se intrerupea.
In aceste imprejurari, MF a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate PE, iar in urma loviturilor aplicate cu pumnii si picioarele, l-a doborat la pamant.
In scurt timp, la fata locului si-au facut aparitia organele de politie care au surprins pe inculpatul MF in timp ce lovea pe PE, aspect consemnat si in procesul-verbal din 19.08.2009 intocmit de organele de cercetare penala din cadrul Postului de Politie P..
In urma actelor de agresiune, PE a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta si din CML nr. 1150/21.08.2009 intocmit de SML G.
Situatia de fapt anterior prezentata este probata prin depozitiile martorilor audiati in cauza, precum si declaratiile partii vatamate.
Astfel, din declaratia partii vatamate PE rezulta ca in momentul in care a ajuns in dreptul liniei de hotar ce nu era marcata prin gard despartitor, inculpatul MF a intrat cu un pas pe terenul sau si l-a lovit in fata cu pumnul. Urmare a loviturii partea vatamata a cazut la pamant, inculpatul MF continuand sa-l loveasca pana la sosirea organelor de politie.
Declaratia partii vatamate se coroboreaza cu declaratia martorului P,I (fila 57 d.i.), care a declarat ca in timp ce se afla in curtea sa, amplasata vis-a-vis de curtile ambelor parti, a auzit pe sotia inculpatului, numita MA, strigand "nu mai da, ca-l omori", s-a apropiat de gard si a vazut pe PE cazut si pe MF cum il lovea.
Desi martorul PI este tatal partii vatamate PE, instanta apreciaza ca declaratia sa nu este subiectiva, intrucat chiar si martora MA a recunoscut ca politia i-a gasit pe cei doi cazuti jos (fila 37 d.i.), iar organele de politie au constatat personal, cu propriile simturi, asa cum rezulta din procesul-verbal aflat la fila 111 in dosarul de urmarire penala, altercatia.
Retinand ca agresiunea nu a fost reciproca, asa cum a sustinut inculpatul MF, ci doar acesta a lovit partea vatamata, instanta are in vedere faptul ca organele de politie au constatat in acea imprejurare ca doar partea vatamata PE prezenta leziuni la nivelul corpului, " fiind gasit sangerand la nivelul fetei si avand hainele patate de sange", iar inculpatul MF "nu prezenta leziuni vizibile si in repetate randuri a adresat amenintari la adresa numitului PE", cum ar fi "o sa te omor".
De asemenea, declaratiile partii vatamate se coroboreaza si cu concluziile certificatului medico-legal nr.1150/21.08.2009 (fila 97 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata a suferit leziuni constand in "OD si OS, periorbitar catre o echimoza brun violacee de 6/5 cm fiecare, pe umarul drept excoriatie de 3/2 cm, plica cotului drept excoriatie de 6/3 cm", leziuni ce pot data din data de 19.08.2011.
Asadar, instanta retine ca depozitiile partii vatamate se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate anterior indicate, imprejurare care confirma aplicarea in prezenta cauza a prevederilor art. 75 C.proc.pen., conform carora declaratiile partii vatamate facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Desi in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul MF nu a recunoscut savarsirea faptei, sustinand ca nu a lovit partea vatamata cu pumnul si nu l-a agresat (fila 24 d.i.), revenind chiar si asupra recunoasterii partiale a faptei din declaratiile de la filele 108,109 din dosarul de urmarire penala in sensul ca s-a aparat de PE "lovindu-l cu pumnul" si precizand ca nu este adevarat ca l-a lovit cu pumnul, ci doar a tinut partea vatamata de maini, instanta apreciaza ca declaratiile inculpatului nu corespund realitatii, fiind contrazise de probatoriul cauzei analizat mai sus.
Retinand astfel, instanta are in vedere faptul ca potrivit art.69 C.proc.pen. declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza, or in speta declaratiile inculpatului sub aspectul neexercitarii unui act de agresiune de catre acesta asupra partii vatamate nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.
Mai mult, inculpatul nu a probat in conditiile art.66 alin.2 C.proc.pen lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie administrate in cauza.
In concluzie, constatarea de catre instanta a imprejurarii potrivit careia inculpatul este autorul infractiunii de lovire sau alte violente ce face obiectul prezentului dosar a fost in mod cert dovedita prin intreg materialul probatoriu administrat in cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.
In drept, fapta inculpatului MF, care in data de 19.08.2009, in jurul orelor 21.00, la limita dintre proprietatile partilor din satul .............., a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate in zona fetei, producandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 7-8 zile de ingrijire medicala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.
Avand in vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de ingrijiri medicale, instanta retine incidenta in cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii a constat in mai multe actiuni de lovire in zona capului, realizate cu piciorul si cu pumnul.
Urmarea imediata a infractiunii consta in vatamarea corporala a partii vatamate PE si cauzarea unor leziuni traumatice descrise in amanunt in certificatul medico-legal nr.1150/21.08.2009 (fila 97 d.u.p.) - leziuni care nu i-au pus viata in primejdie si in urma carora partea vatamata nu a ramas cu infirmitati.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de inculpatul MF si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca intre actiunile de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunandu-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa intrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul MF prevazand rezultatul faptei, date fiind circumstantele in care a lovit-o pe partea vatamata - cu piciorul si pumnul in zona capului- si urmarind producerea de leziuni acesteia, aspect concluzionat de instanta avand in vedere motivatia actiunilor inculpatului, aceea de a aplica o corectie partii vatamate pe fondul neintelegerii ivite in legatura cu linia de hotar.
In acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala in baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovituri aplicate in zona fetei partii vatamate, regiunea corporala atacata, afirmatiile amenintatoare proferate de catre inculpat ulterior savarsirii faptei, in prezenta organelor de politie. Actionand in modul descris, inculpatul a prevazut, neindoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care l-a si urmarit.
Inculpatul a invocat prin aparator circumstanta atenuanta a depasirii limitelor legitimei aparari, prevazuta de art.73 lit.a din Codul penal si circumstanta atenuanta a provocarii prevazute de art.73 lit.b din Codul penal, invocand faptul ca partea vatamata l-a amenintat, avand intentia de a-l lovi cu un obiect taios, astfel ca a fost nevoit sa-l imobilizeze pana la venirea politiei (fila 109 d.u.p.).
Instanta apreciaza aceste aparari ca neintemeiate.
Astfel, probatoriul administrat in cauza nu a evidentiat un atac al partii vatamate sau un comportament provocator al partii vatamate, simpla sustinere a inculpatului MF in sensul ca a fost atacat sau cel putin provocat nefiind suficienta pentru retinerea acestor circumstante, din moment ce nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.
Instanta apreciaza ca in situatia in care inculpatul ar fi fost atacat sau provocat de partea vatamata, atunci consecinta logica ar fi fost ca acesta sa fi evidentiat aceste imprejurari si organelor de politie, care si-au facut aparitia in timp ce agresiunea era in desfasurare, imprejurari care ar fi fost consemnate in procesul-verbal aflat la fila 111 in dosarul de urmarire penala.
Neprocedand in acest fel, invocand circumstantele atenuante abia ulterior, la data de 27.09.2009 (fila 109 d.u.p.), cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta prezuma ca imprejurarile invocate nu au existat, inculpatul urmarind doar sa isi construiasca ulterior o aparare care sa ii creeze o situatie mai usoara din punct de vedere al raspunderii penale.
Mai mult, desi martora MA a descris in declaratia data in fata instantei un comportament provocator al partii vatamate, constand in patrunderea in curtea inculpatului si urcarea treptelor scarii casei inculpatului (fila 37 d.i.), amenintari cu acte de violenta (fila 102 d.u.p.), instanta apreciaza ca declaratia sa este subiectiva cu privire la aceste imprejurari, nu in mod automat pentru ca este sotia inculpatului, ci datorita faptului ca nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.
Dimpotriva, daca acest comportament provocator al partii vatamate ar fi existat, consecinta logica ar fi ca si inculpatul sa-l fi descris intocmai ca si martora, ceea ce nu rezulta din compararea tuturor declaratiilor celor doi, iar pe de alta parte martorul PI a declarat ca din curtea locuintei sale a avut vizibilitate la locuintele partilor si nu a observat ca inaintea inceperii conflictului PE sa intre in curtea inculpatului M si sa urce pe treptele scarii casei acestuia.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate in prezenta cauza, respectiv gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savarsirii faptei si imprejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea in vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat in valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice produse intr-o regiune vitala a corpului uman -zona capului, astfel cum acestea au fost descrise in certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital.
Instanta apreciaza ca fapta prezinta un grad ridicat de pericol social rezultat din imprejurarile comiterii faptei, respectiv la limita proprietatilor partilor, motivatia exercitarii actului de agresiune-motive de razbunare pe baza existentei unui conflict mai vechi legat de limita proprietatilor, urmarea produsa- leziuni in zona fetei, precum si imprejurarea ca a fost necesara interventia organelor de politie pentru aplanarea conflictului.
La individualizarea sanctiunii, instanta are in vedere pe de o parte faptul ca in mod constant inculpatul a negat savarsirea faptei, iar pe de alta parte faptul ca din fisa sa cu antecedente penale (fila 49 d.i.) rezulta ca nu este cunoscut cu antecedente penale.
Asadar, constatand ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpatul MF, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 800 lei amenda penala, apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului MF asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
Fata de circumstantele reale si personale ale comiterii faptei evidentiate mai sus, instanta apreciaza ca fapta inculpatului MF prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar pentru atingerea scopului educativ al pedepsei este necesara executarea amenzii, nejustificandu-se aplicarea in cauza a dispozitiilor art.81 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca prin manifestarea de vointa consemnata in declaratia de la fila 23, partea vatamata PE s-a constituit parte civila cu privire la fapta din 19.08.2009 cu suma de 4000 lei daune morale si 500 lei despagubiri materiale, reprezentand contravaloarea taxelor platite pentru efectuarea expertizei medico-legale, obtinere certificat medico-legal si taxe medic specialist.
Conform art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si pentru prejudiciul cauzat prin imprudenta sau neglijenta sa.
In ceea ce priveste actiunea civila a partii civile PE se constata ca aceasta a fost formulata cu respectarea dispozitiilor procedurale. De asemenea, sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, 999 C.civ., in sensul ca inculpatul MF, cu privire la fapta din 19.08.2009, este culpabil pentru lovirea partii civile PE, care a suferit leziuni traumatice pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 7-8 zile de ingrijiri medicale.
Daca in privinta daunelor morale stabilirea cuantumului acestora se face prin apreciere de instanta, este de principiu ca daunele materiale trebuie dovedite, atat in ceea ce priveste existenta lor, cat si sub aspectul intinderii lor.
Potrivit principiului instituit de art. 1169 C.civ., aplicabil in materia raspunderii civile delictuale, orice persoana care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca (sarcina probei revine celui care face o afirmatie, emite o pretentie - onus probandi incumbit actori si probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). Instanta nu il poate obliga pe inculpat la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civila, intrucat potrivit principiilor generale ale raspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile: acestea cuprind prejudiciile prezente, precum si cele viitoare, in masura in care existenta si intinderea lor este sigura sau cel putin poate fi stabilita in raport de anumite criterii obiective.
Sarcina probei in dovedirea prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil.
Acordandu-i-se cuvantul cu privire la probatiune, partea civila PE a declarat ca in dovedirea actiunii civile solicita ca proba doar inscrisurile aflate la dosarul cauzei, fara a formula alte cereri de probatorii (fila 35 d.i.).
Din acest punct de vedere se remarca faptul ca partea civila nu a facut dovada intinderii prejudiciului material solicitat a fi acoperit decat in parte, desi este de necontestat faptul ca un astfel de prejudiciu a existat, astfel ca nu justifica decat in parte despagubirile materiale solicitate, cu consecinta admiterii in parte a acestui capat de cerere al actiunii civile, respectiv cu privire la suma de 38 lei reprezentand taxa de obtinere a certificatului medico-legal, prejudiciul suferit cu acest titlu fiind dovedit prin chitanta aflata la fila 98 in dosarul de urmarire penala.
In ceea ce priveste cererea de acordare a unor daune morale, instanta retine ca Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, intre altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen.
Se constata ca inculpatul MF, prin fapta sa culpabila, a determinat producerea unor leziuni traumatice partii vatamate PE, acesta avand nevoie de 7-8 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce a presupus certe suferinte fizice si traume psihice. Cuantumul daunelor morale solicitat de partea civila va fi stabilit in functie de gravitatea leziunilor, de varsta victimei si de starea anterioara de sanatate a acesteia, de imposibilitatea temporara a partii vatamate de a participa la viata sociala, de efortul suplimentar pe care a trebuit sa-l depuna partea vatamata pentru a reveni la o viata normala. Despagubirea ce se acorda in acest caz nu reprezinta, asadar, un pret al durerii - pretium doloris -, ci are scopul de a "alina, prin mijloacele reparatiunii banesti, conditiile de viata alterate ale victimei". Desigur, se va avea in vedere si faptul ca forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul este intentia directa.
La stabilirea cuantumului daunelor morale se va mai tine seama si de natura acestora, respectiv de faptul ca au scopul de a atenua suferintele cauzate prin atingerea adusa drepturilor persoanei. Totusi, ele nu trebuie sa constituie masuri excesive pentru autorul faptei si nici venituri nejustificate pentru cel vatamat. Concluzionand ca partea civila a suferit un prejudiciu moral prin agresiunea indreptata impotriva sa (aceasta suferind o trauma emotionala care poate avea urmari in comportamentul sau si in relatiile sociale), in lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, instanta este tinuta de conditia aprecierii rezonabile pe o baza echitabila, corespunzatoare atingerii aduse psihicului si vietii sociale a partii civile.
Este mai presus de orice indoiala ca leziunile traumatice cauzate partii civile prin actiunile inculpatului i-au pricinuit suferinte fizice si este neindoielnic ca in perioada celor 7-8 zile de ingrijiri medicale partea civila nu a putut avea un regim de viata obisnuit, imprejurari care in mod evident se circumscriu notiunii de prejudiciu personal nepatrimonial ce se reclama a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despagubiri cu titlu de daune morale.
In raport de aceste criterii de apreciere, instanta considera ca obligarea inculpatului MF la plata sumei de 800 lei cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie pecuniara justa si echitabila a prejudiciului moral suferit, astfel cum a fost retinut anterior.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. instanta va obliga pe inculpatul MF la plata sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 150 lei reprezentand cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 50 lei cheltuieli efectuate in cursul cercetarii judecatoresti.
II.In data de 29.09.2010, inculpatul parte vatamata MF, in jurul orelor 14.00-15.00, se deplasa pe drumul public din satul B........, pe partea stanga, catre locuinta sa, venind de la gradina si avand asupra sa plase cu ardei. Inculpatul parte vatamata PE se afla in dreptul locuintei sale, in drumul public, discutand cu martorul GB, care insa s-a indepartat.
Cand inculpatul parte vatamata MF s-a apropiat de locuinta sa, inculpatul parte vatamata PE a trecut strada si dintr-o plasa pe care o avea in mana, a scos o bucata de teava metalica cu care a lovit pe inculpatul parte vatamata MF peste piciorul stang.
In incercarea de a se apara si de a-l deposeda de obiectul contondent pe inculpatul PE, inculpatul MF l-a lovit pe acesta cu teava la nivelul fetei.
Situatia de fapt mai sus prezentata a fost relatata de catre inculpatul MF in cursul urmaririi penale (fila 13 d.u.p.) si mentinuta partial in cursul cercetarii judecatoresti (fila 24 d.i.), cand insa nu a mai recunoscut ca a lovit pe PE in timp ce l-a prins de maini pentru a-l deposeda de obiectul contondent.
Potrivit art.69 C.proc.pen. declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
In speta, declaratiile inculpatului MF date in cursul urmaririi penale in sensul ca a lovit pe inculpatul PE doar in incercarea de a se apara de acesta se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza.
Astfel, din depozitia martorei oculare MA, neaudiata in cursul urmaririi penale cu privire la fapta din 29.09.2010, desi s-a aflat la o distanta de 7-8 m de locul conflictului, rezulta ca inculpatul PE se afla la poarta la el si vorbea cu martorul G Intre timp martorul G s-a indepartat, iar PE a scos o teava din plasa si a lovit pe inculpatul MF cu ea peste piciorul stang. Martora a precizat ca MF nu s-a adresat in nici un fel lui PE, neprovocandu-l pe acesta. Ca fiind lovit cu teava, inculpatul MF a lasat jos plasa, a pus si el mana pe teava, "invartindu-se amandoi, tinand de teava, din aceasta imbranceala PE zgariindu-se cu capul tevii".
Desi inculpatul PE a sustinut ca MA nu a fost de fata, sustinerea sa este contrazisa prin depozitia martorului GB, care a confirmat ca aceasta se afla in spatele lui MF, la o distanta de 7-8 m (fila 36 d.i.).
Instanta apreciaza ca declaratia martorei MA nu este subiectiva cu privire la actiunile celor doi din acest incident percepute de martora, desi martora este sotia inculpatului MF, intrucat imprejurarea ca acest inculpat nu a actionat cu intentia de a lovi, ci doar pentru a se apara, este confirmata si de martorul GB.
Acest martor a relatat (fila 36 d.i.) ca dupa ce a trecut de casele celor doi, salutand pe PE, dupa aproximativ 40 m, a auzit in spatele sau galagie, iar in momentul cand a intors capul a observat pe inculpatul PE aplecat asupra unei persoane de sex masculin, de varsta inaintata, despre care a aflat ulterior ca este M F, "lovind-o peste picior cu un obiect pe care il tinea in mana". Potrivit depozitiei martorului, inculpatul MF sarea cand intr-un picior, cand in celalalt, spunand "Ce ai ma nebunule, ca nu-ti facui nimic?" , martorul neobservand ca MF sa-l loveasca pe PE, ci "doar tinea un bat sus pentru ca PE sa nu-l loveasca la cap." Martorul a precizat ca prin afirmatiile facute in declaratiile date in cursul urmaririi penale la filele 28,29 in sensul ca cei doi se loveau reciproc a inteles la momentul declaratiilor respective sa relateze ca PE ataca, iar MF se apara ca sa nu fie lovit la cap de PE. Instanta apreciaza ca aceasta din urma precizare a declaratiei de catre martor reflecta realitatea, coroborandu-se cu declaratiile martorei MA, cu declaratia inculpatului MF data in cursul urmaririi penale.
Retinand astfel, instanta are in vedere si imprejurarea ca organele de cercetare penala s-au marginit la luarea unei declaratii sumare martorului, in comparatie cu declaratia data de martor la instanta, martorul nefiind intrebat in concret cu privire la ce acte de lovire a perceput, succesiunea unor astfel de acte sau ce alte persoane s-au aflat in apropiere, pentru inlaturarea oricarui dubiu ulterior asupra situatiei de fapt percepute de un martor, organului de cercetare penala revenindu-i obligatia de a lamuri prin intrebari toate imprejurarile comiterii faptei.
Sustinerea inculpatului PE in sensul ca inculpatul MF a lasat jos plasele si l-a lovit cu parul pe care le transporta este neconforma cu realitatea, martorul GB precizand ca inculpatul MF cu batul pe care il avea in mana doar " s-a aparat ca sa nu fie lovit la cap de PE".
In ceea ce priveste proba in acuzare constand in declaratia martorului VG instanta retine ca in cursul cercetarii judecatoresti martorul a relatat (fila 59 d.i.) ca declaratiile de la filele 30,31 in dosarul de urmarire penala sunt semnate de el, insa datorita starii de sanatate nu isi aminteste ce a declarat la politie, avand in mod frecvent pierderi de memorie. La intrebarile instantei, martorul a precizat ca intr-adevar in toamna anului 2010 s-a aflat pe drumul din satul B si a vazut pe inculpatul parte vatamata MF cum se deplasa pe partea dreapta a drumului, avand asupra sa o bata pe care atarna o galeata si in timp ce acesta se deplasa a observat pe PE cum a trecut strada, intalnindu-se cu MF. Dupa acest moment, martorul a precizat ca cei doi s-au aflat la o distanta de 100 m de el, a auzit galagie, insa nu a putut preciza cine a vorbit primul, sustinand ca nu aude foarte bine, ca MF a lasat jos galeata, iar apoi martorul a intrat in curte, astfel ca nu a perceput in mod direct actiunile ulterioare ale celor doi. A subliniat ca nu l-a vazut pe MF lovindu-l pe PE si nici pe PE lovindu-l pe MF, intrucat a intrat in curte. De asemenea, martorul a precizat ca are probleme si cu vederea, astfel ca de la distanta la care se afla -100 m, nu a vazut ca cei doi sa se loveasca.
Observand nemijlocit starea de sanatate precara a martorului (paralizie pe partea dreapta, ochelari de vedere, varsta inaintata), instanta apreciaza ca declaratia data de martor in cursul cercetarii judecatoresti, in sensul ca atat datorita problemelor de sanatate, cat si datorita distantei la care se afla -circa 100 m, precum si faptului ca ulterior a intrat in curte, acesta nu a perceput in mod direct conflictul dintre parti, este cea care corespunde realitatii.
Instanta apreciaza ca declaratia data in fata organului de cercetare penala de catre martor nu are o valoare probatorie superioara celei date in cursul cercetarii judecatoresti, in conditiile in care si in cursul urmaririi penale ascultarea martorului concretizata in declaratiile de la filele 30, 31 a fost administrata de asemenea la o perioada de timp semnificativa de la producerea incidentului -29.09.2010, respectiv 05.01.2011 si 23.02.2011, iar cele doua declaratii nu au fost scrise de catre martor, datorita starii sale de sanatate, ci de catre organul de politie, aspect constatat de instanta din aceea ca din compararea scrierii celor doua declaratii cu declaratia de la fila 28 dosar de urmarire penala rezulta elemente grafice identice.
Mai mult, ambii inculpati au confirmat faptul ca la momentul producerii incidentului martorul VG nu a fost de fata (filele 23,24 d.i.), inculpatul PE sustinand ca avand in vedere distanta dintre locuinta martorului si locul incidentului, martorul nu putea observa sau auzi nimic, astfel ca sustinerea martorului VG din cursul cercetarii judecatoresti in sensul ca nu a perceput conflictul propriu-zis este apreciata de instanta ca fiind cea care reflecta realitatea.
Din moment ce nici in cursul urmaririi penale inculpatii nu au facut afirmatii cu privire la perceperea conflictului propriu-zis de catre martorul VG, pentru a evita contradictiile dintre declaratii evidentiate in cursul cercetarii judecatoresti, organul de cercetare penala ar fi trebuit sa procedeze la lamurirea acestor imprejurari, chiar daca aceasta ar fi presupus reaudierea martorilor si a partilor.
In concluzie, din probatoriul administrat in cauza rezulta cu certitudine ca inculpatul PE a lovit in mod nejustificat pe inculpatul M cu o teava metalica in zona piciorului stang, actul de agresiune fiind perceput de doi martori (MA si GB), ale caror declaratii se coroboreaza cu concluziile certificatului medico-legal nr.1431/30.09.2010 (fila 15 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata MF a suferit leziuni " coapsa stanga pe fata laterala 1/3 medie 2 dungi echimotive violacei de 15/6 cm si 10/6 cm pe fond tumefiat" ce pot data din 29.09.2010, iar sustinerile inculpatului PE, in sensul ca MF a fost cel care a lovit primul, nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba.
Pe de alta parte, sub aspectul situatiei de fapt, probatoriul administrat in cauza a evidentiat ca inculpatul MF a lovit la randul sau pe inculpatul PE in zona tamplei, relevanta fiind in acest sens recunoasterea inculpatului MF din declaratia data la urmarire penala, coroborata cu concluziile certificatului medico-legal nr.1430/30.09.2010 (fila 19 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata PE a suferit leziuni " F stg. si lateroprincenos stg tumefactie violacee de 7/5 cm avand suprapusa o exc. de 3/1 cm cu crusta serohematica", insa doar in incercarea de a se apara de atacul inculpatului PE, relevante in acest sens fiind depozitiile martorilor, care au confirmat ca inculpatul MF doar s-a aparat, neexistand in speta nicio dovada certa ca inculpatul MF a lovit pe PE in mod nejustificat, pentru a-i aplica o corectie, dubiul rezultat din probe sub aspectul actiunilor sale retinute in rechizitoriu profitand inculpatului, care potrivit art.66 Cod procedura penala beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
In raport de situatia de fapt retinuta, instanta constata in ceea ce priveste fapta de lovire savarsita de catre inculpatul MF asupra partii vatamate PE existenta cauzei de inlaturare a raspunderii penale constand in legitima aparare.
Astfel, potrivit art.44 alin.1 Cod penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare, iar potrivit art.44 alin.2 Cod penal, pentru ca atacul sa legitimeze o aparare, trebuie sa material, imediat si injust, sa fie indreptat impotriva unei persoane ori unui interes obstesc si sa le puna in pericol grav.
De asemenea, si fapta savarsita in stare de legitima aparare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii, respectiv sa fi fost necesara pentru inlaturarea atacului si sa fie proportionala cu gravitatea atacului.
Or, in cauza se constata indeplinite atat conditiile referitoare la atac, cat si cele referitoare la aparare.
Astfel, atacul inculpatului PE s-a exercitat prin violenta fizica, fiind astfel un atac material, a creat un pericol care a amenintat direct partea vatamata MF, iar in momentul in care partea vatamata MF a ripostat, mai intai aparandu-se de lovituri cu o bata, iar ulterior apucand la randul sau teava metalica cu care era lovit, imprejurare in care in incercarea de deposedare a agresorului l-a lovit pe acesta in zona tamplei, atacul era in curs de desfasurare, asa cum a rezultat din depozitiile martorilor si nu era permis de lege.
In ceea ce priveste conditia ca atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat, instanta apreciaza ca avand in vedere varsta inaintata a inculpatului F la momentul incidentului-70 de ani, starea de sanatate precara a acestuia, evidentiata prin inscrisurile medicale aflate in dosar (filele 140-143 d.u.p.), care in mod cert exista si in momentul savarsirii faptei, diferenta de varsta de 20 de ani existenta intre parti, agresiunea exercitata de catre inculpatul PE folosindu-se de o bucata de teava metalica, chiar daca nu a vizat zone vitale ale corpului, a fost de natura sa puna in pericol grav persoana inculpatului Mocanu Florian.
Apararea inculpatului MF a fost necesara pentru respingerea atacului, fiind realizata intre momentul in care atacul a devenit iminent si momentul in care s-a consumat, a fost apta sa inlature atacul, a fost precedata de atac, nefiind probat cu certitudine, asa cum s-a mai aratat in analiza probatoriului, faptul ca inculpatul MF a exercitat primul in mod nejustificat vreun act de violenta asupra inculpatului PE.
Aparandu-se de lovituri cu o bata, iar ulterior apucand la randul sau teava metalica cu care era lovit, imprejurare in care in incercarea de deposedare a agresorului l-a lovit pe acesta in zona tamplei, instanta apreciaza ca inculpatul MF a realizat o aparare printr-o fapta prevazuta de legea penala a carei gravitate este apropiata de cea a atacului, pe cale de consecinta apararea fiind proportionala cu atacul, neconstituind o riposta exagerata, care ar fi antrenat incidenta in speta a prevederilor art.73 lit.a Cod penal.
In consecinta, in temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e C.proc.pen. cu referire la art.44 Cod penal instanta va achita inculpatul MF pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 Cod penal (fapta din 29.09.2010).
Retinerea legitimei aparari in favoarea inculpatului MF inlatura raspunderea civila delictuala a acestuia, ca atare nefiind intrunite conditiile art.998 Cod civil actiunea civila promovata de partea civila PE, prin care acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata de despagubiri materiale si daune morale pentru fapta de lovire din 29.09.2010, va fi respinsa ca neintemeiata.
In drept, fapta inculpatului PE, care in data de 29.09.2010, in jurul orelor 14.00-15.00, pe fondul unei stari conflictuale vechi legate de limita proprietatilor partilor, a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate MF, in drumul public al satului ........ cu consecinta producerii de leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 6-7 zile de ingrijire medicala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.
Avand in vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de ingrijiri medicale, instanta retine incidenta in cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii a constat in actiunea de lovire a partii vatamate cu un obiect metalic in zona coapsei piciorului stang.
Urmarea imediata a infractiunii consta in vatamarea corporala a partii vatamate ........ si cauzarea unor leziuni traumatice descrise in amanunt in certificatul medico-legal nr.1431/30.09.2010 (fila 15 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata in primejdie.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actul de agresiune exercitate de inculpat si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca intre actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunandu-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa intrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul ............ prevazand rezultatul faptei, date fiind circumstantele in care a lovit-o pe partea vatamata - cu un obiect metalic- si urmarind producerea de leziuni acesteia, aspect concluzionat de instanta avand in vedere motivatia actiunilor inculpatului, aceea de a aplica o corectie partii vatamate pe fondul neintelegerii ivite in legatura cu linia de hotar.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate in prezenta cauza, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savarsirii faptei si imprejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea in vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat in valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice, astfel cum acestea au fost descrise in certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital, cat si datorita starii de sanatate precare a partii vatamate.
La individualizarea sanctiunii, instanta are in vedere pe de o parte faptul ca in mod constant inculpatul ......... a negat savarsirea faptei, procesul penal neavand un rol educativ asupra sa, iar pe de alta parte faptul ca din fisa sa cu antecedente penale (fila 34 d.i.) rezulta ca nu a mai fost condamnat pentru savarsirea de infractiuni, insa prin ordonanta nr.111/05.06.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Jiu a fost sanctionat cu amenda administrativa tot pentru o fapta de lovire.
Asadar, constatand ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpatul ............., instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 700 lei amenda penala, apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului .............. asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. instanta va obliga pe inculpat la plata sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 150 lei reprezentand cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 50 lei cheltuieli efectuate in cursul cercetarii judecatoresti.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
In temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e C.proc.pen. cu referire la art.44 Cod penal achita inculpatul ......- fiul lui I. si E.., nascut la data de . in com. ....... domiciliat in comuna .......... cetatean roman, studii 4 clase, pensionar, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP........ pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 Cod penal (fapta din 29.09.2010).
In temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul MF - fiul lui I SI E, nascut la data de .... in com. F., jud. . domiciliat in comuna ......... cetatean roman, studii 4 clase, pensionar, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP ......., la o pedeapsa de 800 lei amenda penala, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente in forma agravata (fapta din 19.08.2009).
Atrage atentia inculpatului MF asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
In temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul PE - fiul lui I SI E, nascut la data de com. ........, domiciliat in comuna ........., cetatean roman, studii 10 clase, fara ocupatie, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP ......., la o pedeapsa de 700 lei amenda penala, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente in forma agravata (fapta din 29.09.2010).
Atrage atentia inculpatului PE asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
In temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil admite in parte actiunea civila formulata de partea civila PE cu privire la fapta din 19.08.2009 si obliga inculpatul MF la plata catre aceasta parte civila a sumei de 38 lei reprezentand despagubiri materiale si 800 lei daune morale.
In temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil, respinge actiunea civila formulata de partea civila PE, avand ca obiect obligarea inculpatului MF la plata sumei de 2100 lei, din care 2000 lei cu titlu de daune morale si 100 lei despagubiri materiale, pentru fapta din 29.09.2010, ca neintemeiata.
Ia act ca partea vatamata MF nu s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. rap. la art. 189 C.proc.pen. obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de cate 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror, pentru inculpat -parte vatamata PE si de la comunicare pentru inculpat -parte vatamata MF.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 11.07.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier, Red.Tehn.AGE
24.07.2011-2 ex. 1