Dosar nr.2300/318/2011 Cod operator 2445
ROMANIA
JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.3734
SEDINTA PUBLICA DIN 21.04.2011
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE: ANGELA ELENA GAVANESCU
GREFIER: CLAUDIA HIRCEANU
Pe rol se afla solutionarea plangerii contraventionale formulate de petenta SC P G SA in contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutiera Romana.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, constatandu-se plangerea in stare de judecata, s-a trecut la solutionare conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
JUDECATA
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 11.02.2011 sub nr.2300/318/2011 petenta SC P G SA a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutiera Romana sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AIR nr.0179103/25.01.2011.
In motivarea plangerii a aratat ca procesul-verbal contestat este lovit de nulitate intrucat nu a fost semnat de catre contravenient, desi era obligatorie semnatura soferului care este un angajat al societatii, pe care o reprezinta.
De asemenea, a invocat faptul ca persoana juridica nu poate fi subiect activ al contraventiei, ci numai subiect al raspunderii contraventionale, deoarece persoana juridica isi indeplineste atributiile sale prin persoane fizice ce au calitatea de salariati ori angajati.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contraventiei este lovit de nulitate intrucat nu cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de OG nr.2/2001 privind contravenientul, in speta soferulRGsi anume semnatura, eventualele obiectiuni ce trebuiau inserate, datele privind ocupatia si locul de munca al contravenientului.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de petenta il constituie intocmirea actului in lipsa unui martor.
In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile OG nr.2/2001 si s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.
In dovedirea plangerii, a depus la dosar procesul-verbal seria AIR nr.0179103/25.01.2011.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii ca neintemeiata, aratand ca procesul-verbal de contraventie este intocmit cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, fiind intocmit persoanei juridice al carei reprezentant legal nu era de fata pentru a formula obiectiuni.
S-a apreciat ca potrivit art.19 alin.3 din OG nr.2/2001 actul contestat poate fi incheiat si in lipsa martorului, cu conditia ca agentul constatator sa precizeze motivele care au dus la incheierea actului in acest mod, prevedere respectata de agentul constatator.
A expus prevederile art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.21/2009 si a precizat ca fata de fapta comisa se face raspunzator operatul de transport rutier, conform Regulamentului CE 561/2006.
In drept, a invocat prevederile art.115-118 C.proc.civ., OG nr.37/2007, Regulamentul CE nr.561/2006 si a solicitat judecarea cauzei in lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.
In aparare, a inaintat la dosar in copie actul contestat, formular de control in trafic, vizualizare diagrame conducator auto RG, datele tehnice prelucrate din diagramele conducatorului auto.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si a dispus citarea petentei cu copie dupa intampinare.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a fost formulata cu respectarea termenului de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.
Examinand plangerea dedusa judecatii instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AIR nr.0179103/25.01.2011 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala in cuantum de 3000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.21/2009 retinandu-se ca la controlul efectuat in trafic la data de 25.01.2011 pe DN 66 km.65+100 in localitatea D a fost oprit si verificat ansamblul rutier format din autotractorul B 82 XVZ si semiremorca DJ 57 PGD, detinut si utilizat de SC P G SA condus de soferul RG si din verificarea inregistrarilor digitale descarcate din cardul conducatorului auto s-a constatat ca in perioada 24.11.2010-18.31-25.11.2010-02.52 conducatorul auto nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa cu pana la o ora, acesta avand o perioada maxima de odihna zilnica de 8 ore si 21 minute in loc de minim 9 ore.
Procesul-verbal a fost intocmit in lipsa petentei.
Procedand la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, in ceea ce priveste legalitatea, ca acesta indeplineste conditiile de forma ale intocmirii lui.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
Potrivit art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.37/2007 constituie contraventie nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu pana la o ora, fiind sanctionata potrivit art.9 lit.c din acelasi act normativ cu amenda de la 1500 lei la 3000 lei, aplicabila intreprinderii/operatorului de transport rutier.
In raport de aceste prevederi legale, instanta constata ca situatia de fapt a fost incadrata juridic in mod corect de catre agentul constatator, iar subiect activ al contraventiei este operatorul de transport rutier, in speta petenta si nu conducatorul auto Rosu Gheorghe, astfel ca motivul de nelegalitate al actului invocat de petenta sub acest aspect se priveste neintemeiat.
Cat priveste intocmirea actului in lipsa petentei, fara consemnarea datelor de identificare ale unui martor asistent, instanta retine ca agentul constatator a justificat motivul neindicarii unui martor asistent, mentionand ca la fata locului nu s-a putut identifica nici un martor, fiind prezenti doar agentii constatatori, care potrivit OG nr.2/2001 nu pot semna in calitate de martor.
Cum potrivit art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, in lipsa unui martor agentul constatator are obligatia de a preciza motivele care au condus la incheierea actului in acest mod, obligatie care a fost respectata in speta, instanta va respinge si acest motiv de nelegalitate al procesului-verbal invocat de petenta ca neintemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are in vedere faptul ca nu intreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie in materie penala", in sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, in sensul ca natura "penala" are intreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere in interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are in vedere insasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar in situatiile in care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie in materie penala. Curtea procedeaza in mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite in cauzele Engel si altii impotriva Olandei si Oztürk impotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie in materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii in litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
In ceea ce priveste primul criteriu, in dreptul intern conducerea unui autovehicul cu incalcarea regulilor prev. de OG nr.37/2007 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala.
Insa in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei in dreptul national al statului in cauza are o valoare formala si relativa, reprezentand doar un punct de plecare in analiza efectuata de Curte ( cauza Weber impotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte in cauza Oztürk impotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din campul de aplicare al art. 6 o intreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila impotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat il constituie sfera de aplicare a normei incalcate prin savarsirea faptei. In ipoteza in care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special (de exemplu, militarilor in exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savarsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, in masura in care norma isi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificand existenta acestui element in cauza, instanta constata ca OG nr.37/2007 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresandu-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul roman in incriminarea faptei savarsite de petent o constituie protejarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice.
Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului il constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
In cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, intrucat nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentand pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.
In ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are in vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell impotriva Marii Britanii sau Demicoli impotriva Maltei).
In dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale in inchisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ.
Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savarsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrangere avand un caracter preventiv si sanctionator.
In aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuand in cauza Oztürk impotriva Germaniei ca o amenda, chiar intr-un cuantum moderat, nu este de natura sa inlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
In prezenta cauza, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 3000 lei, insa instanta are in vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale il constituie 150 lei, comparatie care imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie in materie penala " sunt alternative, nu cumulative, indeplinirea oricaruia dintre ele ducand la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie insa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci cand analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei).
Ca atare, avand in vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului in prezenta cauza reprezinta o "acuzatie in materie penala".
Mai mult, Curtea a stabilit in cauze precum Oztürk impotriva Germaniei ori Lutz impotriva Germaniei ca, adresandu-se in mod nediferentiat tuturor cetatenilor in calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si avand un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), intreaga procedura de aplicare si sanctionare a amenzilor administrative in temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6.
Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta in prezenta cauza drept acuzatie in materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.
Insa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
O cauza semnificativa in jurisprudenta Curtii este Salabiaku impotriva Frantei, in care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.
In aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, in materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar impotriva Frantei).
Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza impotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.
A conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritatilor statului, facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Or, in ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat in mod constant ca administrarea probelor este supusa in primul rand regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura in ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo impotriva Italiei ori Saidi impotriva Frantei).
Transpunand aceste principii in speta, instanta observa ca intimata isi sustine acuzarea nu numai prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, ci si prin datele prelucrate din cardul conducatorului auto.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma prezumtiei de nevinovatie de care se bucura petenta, care functioneaza in speta cu prioritate fata de prezumtia de temeinicie a actului contestat intrucat fapta nu a fost constatata personal de agentul constatator, prin propriile simturi, ci cu ajutorul unor mijloace tehnice, acest aspect avand implicatii si sub aspectul sarcinii probatiunii, ce incumba astfel intimatei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.8 alin.3 pct.6 din Ordonanta nr.37/07.08.2007 reprezinta incalcare minora a dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr.561/2006, ale Regulamentului CEE nr.3821 CEE nr.3821/85 si constituie contraventie nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu pana la o ora.
Pe de alta parte, potrivit art.8 din Regulamentul CE nr.561/2006, care are o aplicabilitate directa in dreptul intern, un sofer trebuie sa beneficieze de perioade de odihna zilnice si saptamanale, iar in intervalul de 24 de ore de la incheierea perioadei precedente de odihna zilnica sau saptamanala, un sofer isi va lua o noua perioada de odihna zilnica, care semnifica orice perioada de odihna de cel putin 11 ore. Alternativ, aceasta perioada de odihna poate fi impartita in doua perioade, prima, care trebuie sa aiba cel putin 3 ore neintrerupte si a doua, o perioada neintrerupta de cel putin 9 ore, dar mai putin de 11 ore. Daca perioada de odihna zilnica din intervalul de 24 de ore este de cel putin 9 ore, dar nu depaseste 11 ore, perioada de odihna zilnica respectiva va fi considerata o perioada redusa de odihna zilnica.
Din prelucrarea datelor tehnice inregistrate de cardul conducatorului auto, inaintata de intimata la fila 18 in dosar, rezulta ca intr-adevar in data de 25.11.2010 conducatorul auto RG a avut un timp de odihna de 08.21 ore, timp odihna zilnica pre scurt cu 00.39 minute, lipsind astfel odihna de 9 ore.
Ca atare, in raport de probatoriul administrat, instanta apreciaza ca in mod temeinic s-a retinut in sarcina petentei savarsirea contraventiei prev. de art.8 alin.3 lit.c din OG nr.37/2007.
Sub aspectul individualizarii sanctiunii, instanta observa ca desi contraventia este considerata de legiuitor intr-adevar fapta minora, sanctiunea amenzii contraventionale este justificata, avand in vedere pericolul pe care il reprezinta pentru circulatia rutiera un conducator auto care nu a respectat perioada maxima de conducere, fiind intr-adevar cunoscut faptul ca oboseala este principalul factor al tragediilor rutiere, precum si datele prelucrate din cardul conducatorului auto din care rezulta ca s-au mai inregistrat minusuri ale tipilor de odihna.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala, retinand legalitatea si temeinicia actului contestat, cu consecinta mentinerii amenzii contraventionale in cuantum de 3000 lei.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plangerea contraventionala formulata de petenta SC P G SA , cu sediul in .......... in contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutiera Romana, reprezentata prin ARR Ti., cu sediul in ............ si cu privire la procesul-verbal seria AIR nr.0179103/25.01.2011, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 21.04.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
Red./Tehn.AGE. 4 ex.
17.05.2011
1