Dosar nr.13524/318/2010 Cod operator 2445
ROMANIA
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTA CIVILA NR.6843
Sedinta publica de la 21.10.2010
Completul constituit din:
JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU
GREFIER: IUTALIM RAMONA CLAUDIA Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petenta SC TPSUD SA in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns pentru petenta, consilier juridic AA, lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care se constata inaintata la dosar prin serviciul registratura al instantei din partea Politiei Oras Rovinari adresa nr. 107456/18.10.2010.
Reprezentantul petentei depune la dosar proces verbal de predare - primire privind predarea primirea autovehiculului cu nr. GJ-28-ENE, pentru a face dovada faptului ca acesta este utilizat doar in cariera, foi parcurs pentru acelasi autovehicul apartinand petentei, bonuri de transport.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond.
Consilier juridic AA a solicitat intr-o prima teza admiterea plangerii contraventionale, anularea procesului verbal in totalitate, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului dat fiind faptul ca din actele depuse la dosar si depozitiile martorilor audiati in cauza a rezultat faptul ca autovehiculul cu nr. GJ 28- ENE este folosit de petenta doar in cariera, la momentul constatarii contraventiei deplasandu-se pe drum european pentru a tracta un alt autovehicul, imprejurari pe care agentul constatator nu le-a luat in considerare la individualizarea sanctiunii deplasarii, depunand la dosar concluzii scrise. JUDECATA
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 15.07.2010, sub nr.13524/318/2010, petenta SC TPSUD SA a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 5847870/15.06.2010, iar in subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca in data de 15.06.2010, orele 16,55, organele de constatare din cadrul Politiei Rovinari au oprit si controlat in trafic autovehiculul apartinand societatii petente inmatriculat sub nr. GJ-28-ENE, constatand ca conducatorul auto MM nu a prezenta dovada achitarii rovinietei pentru autovehicul anterior mentionat, drept pentru care petenta a fost sanctionata cu 2750 lei amenda contraventionala si obligatia platii unui tarif de despagubire in cuantum de 720 EURO.
A invocat faptul ca in conformitate cu art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil, presupunand dreptul oricarei persoane acuzate de o contraventie de a fi considerata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
A apreciat in consecinta ca in prezenta speta nu se aplica prevederile art. 1169 Cod civil conform carora cel care face o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca.
A invocat drept motiv de nelegalitate al procesului verbal incalcarea de catre agentul constatator a dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in sensul ca nu a fost adusa la cunostinta contravenientei dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare.
Pe de alta parte, a invocat faptul ca agentul constatator nu a avut in vedere la individualizarea sanctiunii aplicate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, regimul juridic al contraventiilor netinand cont de explicatiile conducatorului auto MM care a invederat agentului constatator faptul ca autovehiculul nu este folosit pe drumurile publice fiind utilizat numai in cariera de lignit Rovinari - Pesteana, dar, datorita defectarii accidentale a unui alt autovehicul pe raza localitatii Rovinari, a fost necesara folosirea temporara a acestuia pentru tractarea autovehiculul avariat pana la baza de reparatii, ceea ce imprima faptei un grad redus de pericol social.
In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 31-36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
In dovedirea plangerii, petenta a depus la dosar in copie procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. 5847870/15.06.2010 precum si un proces verbal.
Intimata, legal citata, nu a formulat intampinare.
Ambele parti au solicitat judecarea cauzei in lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.
In temeiul dispozitiilor art. 129 alin 5 C.proc.civ. si art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta a dispus emiterea unei adrese catre intimata pentru a inainta la dosar actele care au stat la baza intocmirii procesului verbal contestat, precum si sa precizeze numele si domiciliul martorului asistent mentionat in act.
Cu adresa nr. 176034/14.09.2010, Politia Orasului Rovinari a precizat ca martorul asistent se numeste MM cu domiciliul in ... si a inaintat la dosar raportul agentului constatator, aceleasi acte fiind inaintate la dosar si cu adresa 178/21.09.2010 de catre intimata IPJ Gorj ( filele 12-21).
De asemenea, petentei i-a fost incuviintata, in temeiul prevederilor art.167 C.proc.civ., proba cu doi martori, intre care si martorul asistent MM, precum si proba cu inscrisuri.
In cadrul probei cu inscrisuri, reprezentantul petentei a solicitat revenirea cu adresa catre intimata pentru a inainta ordinul de serviciu al agentului constatator, cu adresa nr. 107456/18.10.2010 , Politia Orasului Rovinari comunicand ca la data de 15.06.2010 agentul constatator DA a executat serviciul conform buletinului posturilor si a planificarii serviciilor intocmite la nivelul subunitatii pentru luna iulie 2010 pe DE 79 sector Rovinari.
In cadrul probei cu inscrisuri petenta a depus la dosar foi de parcurs si bonuri de transport privind autovehiculul inmatriculat sub nr. GJ-28- ENE, dovada platii rovinietei pentru autovehicul tractat, foaie de comanda reparatii autoturism tractat ( filele 26-47, filele 54-68 ).
In cadrul probei testimoniale, instanta a audiat la termenul de judecata din 07.10.2010 martorii CI si MM, depozitiile acestora fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei ( filele 48-49).
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, co1nform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a fost formulata cu respectarea termenului de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.
Analizand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 58478710/15.06.2010 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala in cuantum de 2750 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.8 alin. 1 din O.G. nr.15/2002 si sanctionata potrivit art. 8 alin.2 din O.G nr. 15/2002, retinandu-se ca la data de 15.06.2010, ora 16,52, pe DE 79, in localitatea Rovinari, autoutilitara Roman cu nr. GJ-28- ENE a fost identificata in trafic fara a avea achitata taxa de utilizare a drumurilor europene.
Pe langa amenda contraventionala, in sarcina contravenientei s-a mentionat si obligatia de a achita in contul RO 26RNCB013401383724001 la DRDP Craiova suma de 720 Euro reprezentand tariful de despagubire.
Procesul-verbal nu a fost semnat de catre petenta, insa la rubrica alte mentiuni s-a consemnat ca a fost intocmit in lipsa, iar la rubrica martor asistent a fost indicat numitul MM, conducator auto, cu datele de identificare.
Procedand la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, in ceea ce priveste legalitatea, ca actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita in mod corect incadrarea in textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art.8 alin.1 din O.G.nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania in conformitate cu care constituie contraventie fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila.
De asemenea, potrivit art.8 alin.3 din O.G.nr.15/2002 contravenientul are obligatia de a achita, pe langa amenda contraventionala, cu titlu de tarif de despagubire, in functie de tipul vehiculului folosit fara a detine rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei 4 la ordonanta, iar sanctiunea aplicata se incadreaza in limitele prevazute de art.8 alin.2, respectiv intre 2750 lei si 3000 lei.
In ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de petenta, respectiv acela ca nu i s-a creat posibilitatea de a formula obiectiuni, instanta observa in primul rand ca angajatul acesteia, conducatorul auto MM, nu are calitatea de reprezentant legal al acesteia, astfel ca in mod corect agentul constatator a consemnat ca procesul-verbal a fost intocmit in lipsa contravenientei.
Desi art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 prevede sanctiunea nulitatii procesului-verbal in situatia neconsemnarii obiectiunilor petentului la rubrica "alte mentiuni", aceasta nulitate este relativa, deoarece nu poate fi invocata de instanta din oficiu, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 17 teza a II-a din O.G.nr.2/2001.
Fiind o nulitate relativa este conditionata de existenta unei vatamari, care nu se mai presupune de aceasta data, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ. (incident in speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, in conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.
Avand in vedere faptul ca obiectiunile pe care petenta le-ar fi putut consemna, intr-o formulare sumara, impusa de spatiul afectat rubricii "alte mentiuni", au putut fi valorificate prin plangerea adresata instantei de judecata, instanta apreciaza ca petenta nu a dovedit vatamarea fara de care nulitatea relativa nu poate opera.
In ceea ce priveste motivul alegat de catre petenta, instanta are in vedere si Decizia nr.22/19.03.2007 a ICCJ, decizie data in recursul in interesul legii avand ca obiect unificarea practicii judiciare in aplicarea dispozitiilor art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, in sensul ca acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absoluta enumerate limitativ de art.17 din O.G.nr.2/2001 si poate atrage doar o nulitate relativa, in conditiile dovedirii vatamarii incercate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta are in vedere faptul ca nu intreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie in materie penala", in sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, in sensul ca natura "penala" are intreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere in interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are in vedere insasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar in situatiile in care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie in materie penala. Curtea procedeaza in mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite in cauzele Engel si altii impotriva Olandei si Oztürk impotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie in materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii in litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
In ceea ce priveste primul criteriu, in dreptul intern conducerea unui autovehicul fara a avea achitat tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale reprezinta o fapta contraventionala si nu penala.
Insa in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei in dreptul national al statului in cauza are o valoare formala si relativa, reprezentand doar un punct de plecare in analiza efectuata de Curte ( cauza Weber impotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte in cauza Oztürk impotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din campul de aplicare al art. 6 o intreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila impotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat il constituie sfera de aplicare a normei incalcate prin savarsirea faptei. In ipoteza in care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special, atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savarsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, in masura in care norma isi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificand existenta acestui element in cauza, instanta constata ca O.G.nr.15/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresandu-se tuturor posesorilor de autovehicule, iar nu unui grup de persoane avand un statut special.
Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului il constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
In cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, intrucat nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentand pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.
Prejudiciul material adus statului este reparat prin tariful de despagubire, nu prin amenda contraventionala aplicata.
In ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are in vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell impotriva Marii Britanii sau Demicoli impotriva Maltei).
In dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale in inchisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ.
Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savarsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrangere avand un caracter preventiv si sanctionator.
In aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuand in cauza Oztürk impotriva Germaniei ca o amenda, chiar intr-un cuantum moderat, nu este de natura sa inlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
In prezenta cauza, petenta a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 2750 lei, insa instanta are in vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale il constituie 150 lei, comparatie care imprima severitate sanctiunii aplicate petentei.
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie in materie penala " sunt alternative, nu cumulative, indeplinirea oricaruia dintre ele ducand la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie insa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci cand analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei).
Ca atare, avand in vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentei in prezenta cauza reprezinta o "acuzatie in materie penala".
Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta in prezenta cauza drept acuzatie in materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.
Insa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
O cauza semnificativa in jurisprudenta Curtii este Salabiaku impotriva Frantei, in care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.
In aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, in materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar impotriva Frantei).
Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza impotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.
A conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritatilor statului, facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Or, in ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat in mod constant ca administrarea probelor este supusa in primul rand regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura in ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo impotriva Italiei ori Saidi impotriva Frantei).
Instanta apreciaza, avand in vedere si cauza Bosoni impotriva Frantei, ca aplicarea art. 6 din Conventie in prezenta cauza nu are ca obiect limitarea modalitatilor de proba prevazute de legea interna.
Exigentele textului mentionat au in vedere ca vinovatia sa fie in mod legal stabilita si nu reprezinta un obstacol in calea prezumtiilor de fapt sau de drept instituite in materie contraventionala, in masura in care aceste prezumtii nu sunt irefragabile, pot fi rasturnate prin proba contrara si procedura de judecata respecta dreptul la aparare al contravenientului.
In ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal de contraventie in dreptul intern, instanta constata ca desi art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, instanta pe de alta parte trebuie sa ia in considerare faptul ca dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut.
In acest context, Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic impotriva Suediei).
Inteleasa in forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumtiei de nevinovatie ar presupune ca instanta de judecata, ignorand existenta procesului-verbal de contraventie, sa stabileasca temeinicia acuzatiei pe baza unor elemente intotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea si imposibilitatea obiectiva de realizare a acestei cerinte, mai ales atunci cand agentul constatator consemneaza in procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatari, aceasta concluzie ar face ca in materia contraventionala sarcina probei sa fie mult mai impovaratoare decat in materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante este un mijloc de proba necontestat.
Or, sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proportionalitatii intre, pe de o parte, scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale, iar pe de alta parte, mijloacele utilizate in proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de indeplinit in materie de sarcina a probei.
Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare in concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie.
Prin urmare, in prezenta cauza instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului-verbal de contraventie este rezultatul unor verificari, mai restranse ori mai largi, efectuate in mod obligatoriu de instanta de judecata.
Hotararea Anghel impotriva Romaniei nu constituie o critica a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contraventie, ci doar a modului de administrare a probelor, prin neinlaturarea motivata a unor declaratii de martor favorabile persoanei sanctionate contraventional, care ar fi dus la incalcarea dreptului la un proces echitabil indiferent de natura litigiului.
Transpunand aceste principii in speta, instanta observa ca intimata isi sustine acuzarea prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, precum si prin depozitia martorului asistent.
Instanta a dat posibilitate petentei sa indice motivele de fapt si de drept ale plangerii sale, a administrat din oficiu proba cu inscrisuri, precum si proba testimoniala solicitata de petenta.
Acesteia i s-a respectat astfel dreptul la un proces echitabil, oferindu-i-se posibilitatea de a utiliza orice mijloc de proba si de a invoca orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt descrisa in actul contestat nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor.
Agentul constatator al intimatei a incheiat procesul-verbal in urma constatarii personale a savarsirii contraventiei, asa cum rezulta din raportul acestuia (fila 18), iar prezumtia de temeinicie a procesului-verbal de contraventie contestat este intarita prin depozitia martorului asistent MM , care a relatat ca seful de coloana a fost nevoit in data de 15.06.2010 sa-i dea ordin sa se deplaseze cu camionul sau GJ 28 ENE in fata Termocentralei R pentru a tracta un alt autovehicul tip basculanta apartinand petentei, desi nu avea rovinieta platita pentru camionul condus, intrucat fiind in afara programului celelalte camioane erau inchise, fiecare sofer pastrand cheile camionului dat in primire de pe o zi pe alta.
Aceste probe se coroboreaza cu faptul ca petenta nu a depus la dosar dovada achitarii rovinietei pentru autovehiculul sau inmatriculat sub nr.GJ 28 ENE pentru deplasarea facuta in data de 15.06.2010, dimpotriva apararea sa a fost construita pe argumentul ca nu se impunea sa faca dovada achitarii tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale, autovehiculul fiind folosit doar in cariera miniera EMC Rosia, o stare de necesitate impunand ca in data de 15.06.2010 camionul sa fie scos din cariera, cu consecinta deplasarii pe o portiune nu foarte lunga a DE 79.
Cu privire la aceasta aparare, instanta retine ca intr-adevar din declaratiile celor doi martori, MM si CI, conducatori auto ai celor doua autovehicule, reiese ca in data controlului autovehiculul GJ 28 ENE a iesit pe drumul national doar pentru a tracta autovehiculul GJ 02 ZAO, autovehicul care se defectase in zona Termocentralei Rovinari.
Conducatorul auto al camionului, MM, a relatat ca din garajul carierei s-a deplasat pe un drum comunal, apoi a iesit la drumul national, pe care a circulat aproximativ un km pana la Termocentrala R, locul unde era stationat camionul avariat.
Depozitiile celor doi martori se coroboreaza cu foaia de comanda reparatii autoturism tractat aflata la fila 45 in dosarul cauzei, din care rezulta ca in data de 15.06.2010 pentru autovehiculul GJ 02 ZAO a fost comandata repararea grupului interaxial, precum si cu foaia de parcurs aflata la fila 46, din care rezulta ca in data de 15.06.2010 autovehiculul GJ 02 ZAO a circulat pe drumul national cu destinatia Tg-Jiu.
De asemenea, instanta constata ca sustinerea petentei in sensul ca autovehiculul GJ 28 ENE este folosit in mod obisnuit in cariera miniera este intemeiata.
Astfel, din foile de parcurs aflate la filele 26-35 se observa utilizarea camionului doar in cariera de lignit EMC Rosia si ocazional in cariera Pa, pentru perioade de timp avand continuitate, anterior sanctionarii contraventionale, petenta depunand foi de parcurs pentru dovedirea aceluiasi aspect si la filele 58-64, prezumandu-se de instanta adevarata afirmatia sa ca aceste cariere sunt la distante mici una de alta, tranzitarea facandu-se fara a iesi pe drumurile nationale sau europene.
Aceste foi de parcurs se coroboreaza cu depozitiile martorilor, precum si cu procesul-verbal de predare primire aflat la fila 54, incheiat la o data anterioara celei retinute in actul contestat -17.09.2008, din care rezulta ca utilajul camion inmatriculat sub nr.GJ 28 ENE a fost predat pentru exploatare conducatorului auto MM pentru a fi folosit in cariera, in depozite, platforme si drumuri industriale, trasee cu privire la care intr-adevar petenta nu trebuie sa achite taxa de utilizare.
Asadar, petenta a dovedit faptul ca iesirea autovehicului GJ 28 ENE pe DE 79 a reprezentat o actiune izolata, impusa de o situatie de urgenta, respectiv tractarea unui autovehicul defect.
Insa, chiar daca aceasta actiune a fost impusa de o situatie de urgenta si a avut drept scop, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati in cauza, fluidizarea si deblocarea circulatiei pe DE 79, instanta apreciaza ca in speta nu sunt intrunite conditiile starii de necesitate, cauza exoneratoare de raspundere contraventionala potrivit art.11 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Pentru a retine astfel, instanta are in vedere faptul ca blocarea traficului rutier de catre autovehicul avariat putea fi inlaturata si altfel, respectiv prin trimiterea de catre petenta pentru tractarea camionului avariat a unui autovehicul pentru care avea achitat tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale.
Faptul ca la perioada din zi in care s-a petrecut evenimentul si a luat nastere nevoia tractarii unui autovehicul avariat, respectiv 16.00-17.00, in garajul carierei miniere nu existau alti soferi sau alte camioane deschise avand achitata rovinieta pentru a fi folosite in acest scop nu este imputabil decat petentei, care are obligatia, avand in vedere ca si din depozitiile martorilor angajati ai sai a rezultat ca tractarea autovehiculului avariat de catre un altul apartinand tot petentei este procedura standard in astfel de situatii, sa ia masurile necesare pentru asigurarea unui serviciu permanent de urgenta, in care sa poata fi folosit la orice moment al zilei un autovehicul avand rovinieta achitata.
Asadar, cum petenta nu a procedat in acest fel, si-a asumat riscul comiterii si sanctionarii unei contraventii in momentul in care a ales sa utilizeze pe drumurile nationale un autovehiculul cu privire la care rovinieta nu era achitata.
In concluzie, in raport de probatoriul administrat in cauza, instanta apreciaza ca starea de fapt descrisa in procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat corespunde realitatii, astfel ca in mod temeinic s-a retinut in sarcina petentei de catre agentul constatator savarsirea contraventiei prevazute de art.8 alin.1 din O.G.nr.15/2002.
Pe de alta parte, instanta constata ca la stabilirea sanctiunii nu au fost avute in vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in sensul ca sanctiunea stabilita nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, proportionalitatea intre fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi, in cauze precum Handyside impotriva Marii Britanii si Muller impotriva Elvetiei.
Astfel, faptul ca iesirea autovehicului GJ 28 ENE pe DE 79 a fost impusa intr-adevar de o situatie de urgenta, respectiv tractarea unui autovehicul defect si implicit fluidizarea si deblocarea circulatiei pe DE 79, faptul ca petenta a facut dovada imprejurarii ca in mod constant camionul GJ 28 ENE este folosit doar in cariera miniera, precum si bunacredinta a acesteia cu privire la respectarea O.G.nr.15/2002 retinuta de instanta din aceea ca pentru alte 9 autovehicule apartinandu-i are achitata taxa de utilizare a drumurilor nationale pentru o perioada de 12 luni de zile, pana in data de 05.05.2011, aspect rezultat din inscrisul aflat la fila 44 in dosar, constituie argumente suficiente pentru ca instanta sa aprecieze ca fapta sa cercetata in prezenta cauza prezinta un pericol social redus.
Desi amenda contraventionala aplicata a fost in cuantumul minim prevazut de lege, avand in vedere circumstantele atenuante descrise mai sus, instanta considera ca la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis sa dea suficienta relevanta acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001.
Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.
In consecinta, in cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sanctiunilor contraventionale se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contraventionale, ca sanctiune corelata unor contraventii cu un grad sporit de pericol social.
Desi pentru contraventia savarsita art.8 alin.2 din O.G.nr.15/2002 prevede numai sanctiunea amenzii contraventionale, instanta retine ca potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Ca atare, avand in vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, in conformitate cu care sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijlocele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, instanta constata ca plangerea este in parte intemeiata, sanctiunea amenzii contraventionale aplicata de agentul constatator petentei fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.
Avand in vedere prevederile art.8 alin.6 din O.G.nr.15/2002 in conformitate cu care odata cu aplicarea amenzii contraventionale, utilizatorilor romani care folosesc reteaua de drumuri nationale din Romania fara a avea rovinieta valabila li se retine certificatul de inmatriculare al vehiculului pana la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despagubire, instanta apreciaza ca masura restituirii certificatului de inmatriculare pentru autovehiculul GJ 28 ENE este una administrativa, astfel ca in raport de prevederile precitate si faptul ca procesul-verbal a fost modificat doar sub aspectul individualizarii sanctiunii, cererea petentei de obligare a intimatei sa-i restituie certificatul de inmatriculare la data pronuntarii prezentei hotarari este neintemeiata.
Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte plangerea, va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 2750 lei cu sanctiunea "Avertismentului", ce va fi comunicata petentei prin prezenta hotarare in conformitate cu disp.art.7 alin.1 din O.G. nr.2/2001 si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte plangerea contraventionala formulata de petenta SC TPS SA, cu sediul procesual ales in .... in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj, cu sediul in Tg-Jiu, judetul Gorj.
Inlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 2750 lei, aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.5847870/15.06.2010 intocmit de Politia Oras Rovinari, cu sanctiunea "Avertisment", ce va fi comunicata petentei.
Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 21.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier, Red./Tehn.AG 4 ex./22.11.2010