Dosar nr. 13912/318/2010 Cod operator 2444 R O M A N I A
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTA PENALA NR. 2049
Sedinta publica din data de 16.11.2010
Instanta constituita din:
JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU
GREFIER: IUTALIM RAMONA CLAUDIA
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-JIu a fost reprezentat de procuror DM.
Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatii BRD si PCL, trimisi in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., parti vatamate BRD si PCL, parti civile BRD si PCL.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 11.11.2010, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de astazi, 16.11.2010, cand a hotarat urmatoarele: INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3791/P/II/2009 din data de 21.07.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Jiu, inregistrat pe rolul acestei instante la data de 23.07.2010 sub nr. 13912/318/2010, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor PCL si BRD, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen.
In actul de sesizare a instantei s-a retinut in fapt ca in data de 20.06.2009, in jurul orelor 18.10, pe strada Aleea P din B J in urma unor neintelegeri intre inculpatii PCLsi BRD a izbucnit un conflict, ocazie cu care acestia s-au lovit reciproc, in urma agresiunii partea vatamata PCLsuferind vatamari ale integritatii corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile ingrijiri medicale, iar partea vatamata BRD suferind vatamari ale integritatii corporale care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile ingrijiri medicale.
La data de 25.06.2009, respectiv 02.07.2009, inculpatii PCL, respectiv BRD, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, au formulat, in termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plangere penala unul impotriva celuilalt.
Pentru dovedirea situatiei de fapt retinute in rechizitoriu, au fost administrate in cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: declaratii parte vatamata PCL(filele 4,29,30 d.u.p.), declaratii parte vatamata BRD (filele 5,27,28 d.u.p. ), declaratii invinuit BRD ( filele 12,13 d.u.p.), declaratii invinuit PCL( filele 16,17,18 d.u.p.), declaratii martori CM (filele 21,22,31 d.u.p.), CM (filele 24,25,33 d.u.p.), DOM (filele 26,32 d.u.p.), certificat medico-legal nr.749/24.06.2009, certificat medico-legal nr.747/22.06.2010, act medical (fila 39 d.u.p.).
In cursul urmaririi penale, partea vatamata BRD s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei reprezentand daune morale si suma de 500 lei reprezentand daune materiale (fila 5 d.u.p.).
La termenul din 30.09.2010, instanta a adus la cunostinta ambilor inculpati, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., faptele pentru care au fost trimisi in judecata si incadrarea juridica a acestora, precum si ca au dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragandu-li-se atentia ca daca vor da o declaratie, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit si impotriva lor.
Inculpatii au consimtit sa dea declaratii si in fata instantei, depozitiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar la filele 9,10, 31, 32.
La acelasi termen, partea vatamata PCL a formulat cerere prin care a precizat ca se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 10.000 de lei, reprezentand daune morale si suma de 3000 lei, reprezentand daune materiale, manifestare de vointa cuprinsa in declaratia de la fila 24.
In sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, in temeiul art. 67 C.proc.pen., a incuviintat partii civile PCLproba cu inscrisuri si proba cu doi martori -CF (fila 34 d.i.), AI (fila 35 d.i.), pentru dovedirea pretentiilor civile, iar partii civile BRD proba testimoniala cu privire la aceleasi aspecte.
Totodata, in temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen. instanta a dispus citarea si audierea martorilor propusi prin rechizitoriu, CM (fila 19 d.i.), CM (fila 33 d.i.), DOM (fila 18 d.i.).
Ulterior, partea civila BRD a renuntat la cei doi martori incuviintati pe latura civila si la proba cu inscrisuri, aratand ca intelege sa se foloseasca pentru dovedirea pretentiilor sale de martorii audiati pe latura penala.
Pentru partea civila PCL a fost incuviintata prelungirea probei testimoniale cu martorul LCP (fila 42).
La dosar au fost depuse fisele de cazier judiciar nr. 90786/20.10.2010 a inculpatului PCL(fila 27 d.i.) si nr.90785/20.10.2010 (fila 28 d.i.) a inculpatului BRD, din care rezulta faptul ca acestia nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.
Analizand intregul material probator administrat atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de cercetare judecatoreasca, in concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In data de 20.06.2009, in jurul orelor 18.10, inculpatul PCL impreuna cu martora CM se deplasau in autoturismul marca Renault Clio cu numar de inmatriculare GJ 02 RBJ spre satul Plesa, martorul fiind la volan, iar inculpatul in partea dreapta.
In timp ce circulau pe strada Aleea Pl, au intalnit pe contrasens un tir si intrucat autoturismul Renault cu numar de inmatriculare VL 04 SUY condus de inculpatul BRD venea din sens opus si a efectuat manevra de depasire a tirului, martora CM a incetinit si a permis acestuia sa efectueze manevra de depasire.
Cand a ajuns in dreptul autoturismului condus de CM, inculpatul BRD a intrebat-o pe aceasta daca se afla in localitatea Sadu, intrebare la care martora nu a raspuns si cele doua autoturisme si-au continuat drumul.
Intrebarea a fost apreciata in mod justificat de catre martora si inculpatul PCL neprincipiala, in conditiile in care atat din declaratiile martorei, cat si din cele ale inculpatului BRD a rezultat ca acesta din urma locuia de foarte mult timp in B- Jiu (Sadu).
In acest context, inculpatul BRD a intors autoturismul pe care il conducea si a ajuns din urma autoturismul condus de CM, la un moment dat cele doua masini circuland paralel, moment in care inculpatul BRD a repetat intrebarea adresata martorei, care de aceasta data i-a raspuns, iar inculpatul PCLa adresat inculpatului BRD o injuratura, acesta din urma solicitandu-i primului sa coboare din masina, folosind potrivit declaratiei martorului CMA aflat pe locul din dreapta al masinii conduse de BR, expresia "ia coboara ma jos, daca esti smecher!" (fila 23 d.u.p.).
Desi inculpatul PCL nu a recunoscut faptul ca a adresat o injuratura celuilalt inculpat, afirmand ca nu a zis nimic, instanta apreciaza declaratiile sale nesincere sub acest aspect, in conditiile in care in mod constant atat declaratiile lui BRD, cat si cele ale martorului ocular CMA au evidentiat acest amanunt.
Mai mult, in fata instantei de judecata martora CM a recunoscut, spre deosebire de declaratiile date in cursul urmaririi penale, ca PL l-a intrebat pe BR ce vrea (fila 33 d.i.), fiind asadar cert faptul ca cei doi s-au adresat reciproc unul altuia.
Inculpatul BRD a coborat din masina sa, s-a indreptat spre celalalt autoturism, in acelasi timp inculpatul PCL deschizand usa autoturismului in care se afla si coborand la randul sau.
Desi inculpatul PCLa sustinut ca a fost nevoit sa coboare pentru ca celalalt inculpat incerca sa-l loveasca prin geamul deschis al masinii, instanta apreciaza ca aceasta afirmatie nu corespunde realitatii, in conditiile in care martora CM, care se afla in masina, nu a perceput un astfel de act, dimpotriva a relatat ca PCLa coborat singur din masina, in aprecierea martorei pentru a lamuri lucrurile (fila 33 d.i.).
Inculpatul PCLa sustinut ca dupa coborarea din masina a incercat sa-l imobilizeze pe BRD care incerca sa-l loveasca, astfel ca au cazut amandoi jos (fila 17 d.u.p., fila 9 d.i.), timp in care a venit si martorul Csi a inceput sa-l loveasca cu picioarele, inculpatul B s-ar fi ridicat si l-ar fi lovit cu pumnii si picioarele. A sustinut ca fata de agresiunea inculpatului B nu a ripostat absolut deloc, pentru ca erau doi agresori, ca nici un moment nu a avut reprezentarea ca l-ar fi lovit pe B, nici macar in aparare.
Pe de alta parte, inculpatul BRD nu a recunoscut ca s-a indreptat spre usa din dreapta a masinii lui P, inculpatul P fiind cel care s-a indreptat spre masina sa. A sustinut ca P a fost cel care a intins primul mana sa-l loveasca si l-a si lovit in frunte, ca urmare a acestei lovituri a incercat sa se apere si in consecinta l-a lovit pe P peste maini, care a incercat sa dea cu piciorul in el, astfel ca l-a apucat de picior si au cazut amandoi jos. A sustinut ca in timpul in care se aflau jos a intervenit martorul C, nu stie daca acesta l-a lovit pe P intrucat nu avea vizibilitate, inculpatul P fiind cazut peste el, acoperindu-i fata. A recunoscut ca dupa interventia martorului C l-a lovit pe inculpatul P in masura in care si acesta il lovea.
Instanta observa ca declaratiile celor doi inculpati prezinta o succesiune a actiunilor celor doi de la momentul opririi autoturismelor total diferita, fiecare inculpat invocand de fapt ca a fost in legitima aparare sau cel putin in stare de provocare fata de actiunile celuilalt.
In aceste conditii, instanta are in vedere pe de o parte declaratia martorului ocular CMA, care in mod constant a sustinut ca PCL este cel care a lovit primul pe BRD cu pumnul sau cu palma in fata celor doua masini si l-a doborat la pamant, iar dupa ce martorul l-a ridicat pe P de pe B, acestia din urma s-au lovit reciproc (fila 31 d.u.p.), lovirea reciproca continuand si dupa ce martorul s-a indepartat.
Pe de alta parte, din declaratia martorei CM rezulta ca inculpatul BR a lovit primul, iar daca in timpul urmaririi penale martora a declarat ca nu l-a vazut pe P lovind pe B (filele 25, 34 d.u.p.), in fata instantei de judecata a relatat o cu totul alta succesiune a actiunilor, aratand ca in momentul in care Bo a lovit, ea nu a observat ce a facut P, respectiv daca a lovit si el sau nu, intrucat era intoarsa cu fata in lateral, deschizand usa ca sa coboare. Cand a coborat din masina si aceasta pana sa intervina martorul C i-a observat pe cei doi inculpati cazuti si lovindu-se reciproc (fila 33 d.i.).
Instanta apreciaza ca declaratia data de martora in fata instantei de judecata este cea care corespunde realitatii percepute de martora, atat din cauza faptului ca martora a fost solicitata de instanta sa descrie in amanunt ceea ce a observat sau nu si pe de alta parte datorita faptului ca la momentul audierii in cursul cercetarii judecatoresti aceasta nu mai era in relatii de prietenie cu inculpatul PCL, imprejurare din cauza careia instanta apreciaza ca a dat declaratii incomplete in cursul urmaririi penale.
Coroborand declaratiile celor doi martori oculari cu declaratiile inculpatilor, instanta constata ca inculpatul PCLa facut afirmatii nesincere atunci cand a negat in mod constant actele de agresiune pe care le-a exercitat asupra inculpatului BRD.
Astfel, sustinerea sa pe acest aspect este contrazisa nu numai de declaratia celuilalt inculpat, dar si de declaratiile ambilor martori oculari, chiar si martora C recunoscand ca cei doi s-au lovit reciproc si aceasta pana sa intervina martorul C.
De asemenea, chiar si martora DOM (fila 18 d.i.), cu privire la care instanta constata din ceea ce martora a declarat atat la urmarire penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti ca a perceput agresiunea doar de la momentul interventiei martorului C, a relatat ca impresia sa a fost ca barbatul cazut la pamant, in speta inculpatul P, a fost atat victima cat si agresor, in sensul ca nu era dominat de cei doi si a reusit sa faca fata agresiunii.
Mai mult decat atat, declaratia inculpatului BRD in sensul ca a fost lovit de inculpatul PCLse coroboreaza nu numai cu declaratia martorului CMA, care a relatat ca inculpatul B cand s-a intors la masina prezenta semne de violenta, dar si cu concluziile certificatului medico-legal aflat la fila 36 in dosarul de urmarire penala din care rezulta ca acesta a prezentat in data de 22.06.2009 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care pot data din 20.06.2009 si necesita de la producere 8-9 zile ingrijiri medicale.
Sustinerea inculpatului BRD in sensul ca inculpatul PCLl-a lovit in frunte este probata prin declaratia martorului CMA, care se coroboreaza sub acest aspect cu concluziile actului medical mentionat, din care rezulta ca printre vatamarile suferite de BRD s-a numarat "pe bosa frontala dr.echim.galbui violacee de 2/2 cm. Cu exc.bruna spre medial de 0,6/0,1 cm".
Avand in vedere multitudinea si natura vatamarilor suferite de BRD, este putin probabil ca acestea sa provina dintr-o auto agresiune si data fiind diferenta de constitutie fizica existenta intre cei doi in favoarea inculpatului PCL este si mai putin probabil ca acesta sa nu fi fost in stare sa faca fata atacului celuilalt, macar si doar pentru a se apara.
Avand in vedere faptul ca referitor la ambii martori oculari s-a sustinut de catre inculpati ca sunt subiectivi, martora CM fiind la acea data prietena inculpatului PC L, iar martorul CMA fiind prieten cu inculpatul BLD si sanctionat ulterior incidentului cu amenda administrativa pentru o fapta de amenintare a inculpatului PCL, instanta a retinut din depozitiile acestora doar acele afirmatii care s-au coroborat cu celelalte mijloace de proba, apreciind pe de alta parte ca nu se justifica inlaturarea de plano a declaratiilor celor doi martori, asa cum s-a solicitat in cadrul dezbaterilor, in conditiile in care acestia au avut calitatea de martori oculari.
In consecinta, instanta constata ca ambii inculpati au exercitat acte de violenta unul asupra celuilalt, astfel ca fiecare a avut atat calitatea de victima, cat si pe aceea de agresor.
De asemenea, instanta apreciaza ca niciunul dintre inculpati nu s-a aflat in stare de legitima aparare, iar actul de agresiune exercitat asupra celuilalt nu a fost savarsit in conditiile depasirii limitelor legitimei aparari sau in conditiile provocarii.
Astfel, potrivit art.44 alin.2 C.penal, este in legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa si care pune in pericol grav persoana celui atacat.
Instanta apreciaza ca niciunul dintre inculpati nu a exercitat acte de violenta asupra celuilalt doar pentru a se apara, ci fiecare a oprit autoturismul si a coborat din masina cu intentia de a aplica o corectie celuilalt.
Din acest punct de vedere, nu s-ar justifica altfel de ce inculpatul BR a intors masina si a insistat sa poarte o discutie contradictorie nejustificata cu inculpatul PCLsi cu martora CM, fiind apreciata puerila justificarea sa in sensul ca a coborat din masina doar cu intentia de a purta o discutie amiabila prin care sa lamureasca faptul ca totul ar fi fost o gluma, actele sale anterioare si ulterioare demonstrand o cu totul alta intentie a sa, respectiv aceea de a intra intr-o disputa cu PCL.
Pe de alta parte, din felul in care inculpatul PCL a actionat atunci cand a coborat din masina, respectiv a lovit in frunte pe celalalt inculpat, in conditiile in care anterior ii adresase o injuratura, iar din punct de vedere obiectiv calea de mers a autoturismului sau nu a fost obstructionata, avand posibilitatea de a-si continua drumul fara a se implica in vreun conflict, instanta apreciaza la fel de putin logica si credibila afirmatia acestuia (fila 31 d.i.) in sensul ca a considerat impreuna cu martora ca se impune sa opreasca masina si sa nu -si continue drumul, intrucat era evident ca inculpatul BR a venit dupa ei pentru a discuta ceva.
Niciunul dintre martorii oculari nu a relatat ca vreunul dintre inculpati sa fi incercat sa poarte doar o discutie amiabila sau sa se adreseze civilizat celuilalt, ori sa incerce sa aplaneze conflictul verbal.
Instanta apreciaza ca declaratiile martorilor CMA si CM sunt doar in aparenta de necoroborat sub aspectul inculpatului care a exercitat primul act de agresiune.
Astfel, martora CM a sustinut ca inculpatul BR a lovit primul pe PC, dar in momentul in care B a lovit, ea nu a observat ce a facut P, respectiv daca a lovit si el sau nu, intrucat era intoarsa cu fata in lateral, deschizand usa ca sa coboare, in schimb martorul CMA in mod constant a declarat ca P a lovit primul, iar urmare a loviturii B a cazut jos.
Avand in vedere faptul ca cei doi martori au perceput actiunile inculpatilor din doua directii diferite, iar martora CM nu a exclus posibilitatea ca si inculpatul P sa fi lovit simultan cu inculpatul B, instanta apreciaza ca in realitate ambii inculpati, in timp ce se apropiau unul de celalalt, au exercitat daca nu un act de lovire, cel putin un act care sa denote intentia de a lovi, in mod simultan, ceea ce justifica convingerea atat a fiecarui inculpat, dar si convingerea martorilor ca celalalt a actionat primul.
Retinand astfel din coroborarea declaratiilor inculpatilor cu depozitiile martorilor audiati in cauza, instanta constata ca primul act de lovire exercitat de fiecare dintre cei doi inculpati nu a fost precedat de un atac din partea celuilalt sau cel putin de un atac desfasurat la o distanta de timp suficienta cat sa confere actiunii celui de-al doilea caracter doar de act de aparare si nu de agresiune.
Cum nu este realizata aceasta conditie sine qua non a legitimei aparari -fapta prevazuta de legea penala savarsita de fiecare inculpat sa fie precedata de atac, instanta va inlatura ca neintemeiata invocarea de catre fiecare inculpat a starii de legitima aparare.
Mai mult, cu aceeasi motivare instanta va inlatura si apararea inculpatului PCL invocata de aparatorul sau in teza subsidiara cadrul dezbaterilor in sensul ca a depasit limitele legitimei aparari, ceea ce ar fi inlaturat raspunderea sa penala potrivit art.44 alin.1 si 3 C.penal, intrucat pentru existenta excesului justificat se cer indeplinite in prealabil conditiile cu privire la atac si conditiile cu privire la aparare cerute pentru existenta legitimei aparari, or, asa cum s-a aratat mai sus, in speta conditiile cu privire la aparare nu sunt indeplinite, lipsind conditia anterioritatii atacului realizat de BLD.
Diferenta de zile de ingrijiri medicale intre cei doi, in conditiile in care nu se coroboreaza cu alte probe, nu poate constitui un argument suficient care sa dovedeasca faptul ca PCLa fost doar victima aflata in legitima aparare, stiut fiind faptul ca numarul de ingrijiri medicale nu este intotdeauna direct proportional doar cu intensitatea sau duritatea atacului, putand varia si in functie de regiunea corpului lovita sau capacitatea de insanatosire a fiecarui organism.
Cat priveste depasirea limitelor legitimei aparari, circumstanta atenuanta legala invocata de asemenea in cadrul dezbaterilor in apararea inculpatului PCL, instanta are in vedere faptul ca pentru existenta acestei circumstante atenuante prevazute de art.73 lit.a din Codul penal, se cer indeplinite conditiile ca inculpatul sa se fi aflat, la inceput, in legitima aparare, sa fi depasit limitele unei aparari legitime, iar aceasta depasite sa nu se intemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia.
Cum instanta a constatat in considerentele precedente ca inculpatul PCL nu s-a aflat la inceputul conflictului in legitima aparare, pe cale de consecinta va respinge ca neintemeiata sustinerea ca acesta a depasit ulterior limitele legitimei aparari, neretinand in favoarea sa circumstanta atenuanta prevazuta de art.73 lit.a C.penal.
Circumstanta atenuanta legala a provocarii, prevazuta in art. 73 lit. b) C. pen. si invocata de asemenea de fiecare inculpat in aparare, consta in savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
Existenta tulburarii sau emotiei, in sensul art. 73 lit. b) C. pen. si intensitatea acestora nu se pot retine de instanta de judecata pe baza unei prezumtii legale, ci trebuie stabilite in mod concret, pe baza de probe, in principal prin utilizarea unor criterii subiective, insa fara absolutizarea acestora si fara a exclude total ipoteza utilizarii unor criterii obiective.
Astfel, intrucat dispozitiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atat examinarea unor imprejurari exterioare care influenteaza starea psihica a faptuitorului, cat si examinarea semnificatiei acestora asupra comportamentului faptuitorului, pe fondul inexistentei unor criterii cu valoare absoluta (si, totodata, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili daca o anumita tulburare si-a avut sau nu sorgintea intr-un impuls exterior determinant), nu se poate renunta total la criteriile obiective in aprecierea existentei sau inexistentei "starii de provocare."
Pentru retinerea "starii de provocare", in sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstractie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reactiei faptuitorului cu reactia "omului mediu" supus unei provocari similare, cerinta unei anumite proportii intre actul provocator si reactia faptuitorului, inclusiv prin observarea consecintelor faptei savarsite ca urmare a actului provocator.
In prezenta cauza, insa, nu se poate retine "starea de provocare", in sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective si nici a celor obiective.
Instanta apreciaza ca un schimb de replici intre inculpati in legatura cu intrebarea deranjanta adresata martorei CM nu poate avea semnificatia unei provocari, cu atat mai mult cu cat prin intrebarea adresata nu a avut loc o atingere grava a demnitatii martorei sau inculpatului PCL.
Mai mult, instanta apreciaza ca nici chiar actiunea inculpatului BRD de a intoarce autoturismul sau si de a urma autoturismul condus de CM Maria in care s-a aflat inculpatul PCLnu a fost impiedicat in mod obiectiv sa-si continue drumul, implicarea intr-o discutie care a generat intr-o agresiune fiind alegerea inculpatului PCL.
Provocarea presupune o manifestare de natura a-l determina pe celalalt sa actioneze sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, actiunea lui BRD de a se intoarce dupa cei doi nefiind apta sa produca o surescitare nervoasa care sa fi rapit celuilalt posibilitatea de control asupra actiunilor sale.
De asemenea, retinand ca primul act de violenta exercitat de fiecare inculpat a fost aproape simultan primului actul de violenta exercitat de celalalt, probatoriul administrat in cauza nedovedind cu certitudine o alta cronologie a actelor de violenta initiale, ceea ce denota ca intentia fiecarui inculpat a fost de a aplica o corectie celuilalt, instanta constata ca nu sunt intrunite nici conditiile actului provocator realizat prin violenta, din moment ce fiecare a coborat din masina pentru a-l lovi pe celalalt.
In concluzie, constatarea de catre instanta a imprejurarii potrivit careia fiecare inculpat este autorul infractiunii de lovire sau alte violente ce face obiectul prezentului dosar a fost in mod cert dovedita prin intreg materialul probatoriu administrat in cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.
In drept, fapta inculpatului BRD, care in data de 20.06.2009, in jurul orelor 18.10 - pe fondul unei discutii neprincipiale- in timp ce se deplasa pe strada Aleea P din B-Jiu, a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate PCL, provocandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile de ingrijire medicala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.
Avand in vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de ingrijiri medicale, instanta retine incidenta in cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii este realizat prin actiuni succesive de lovire.
Urmarea imediata a infractiunii consta in vatamarea corporala a partii vatamate PCLsi cauzarea unor leziuni traumatice descrise in amanunt in certificatul medico-legal nr.749/24.06.2009 (fila 35 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata in primejdie si in urma carora partea vatamata nu a ramas cu infirmitati.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de BRD si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca intre actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunandu-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa intrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei, daca nu directe, cel putin indirecte reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., inculpatul BRD prevazand rezultatul faptei, date fiind circumstantele in care a lovit-o pe partea vatamata - cu picioarele, in zona fetei, dar si in zona toracelui - si, chiar daca instanta admite ca nu a urmarit provocarea intocmai a vatamarilor descrise de certificatul medico-legal, totusi a acceptat posibilitatea producerii lor prin savarsirea acelei fapte. In acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala in baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovitura aplicata in zona fetei partii vatamate, regiunea corporala atacata, intensitatea deosebita a loviturilor aplicate demonstrata de gravitatea leziunilor cauzate, asa cum rezulta din certificatul medico-legal. Actionand in modul descris, inculpatul a prevazut, neindoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care, chiar daca nu l-a urmarit, cel putin l-a acceptat.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate in prezenta cauza, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savarsirii faptei si imprejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea in vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat in valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice deosebite suferite de partea vatamata PCL, astfel cum acestea au fost anterior analizate, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unor organe vitale. Pe de alta parte, instanta are in vedere faptul ca desi inculpatul a manifestat o atitudine partial sincera, in sensul ca pe parcursul procesului a manifestat o atitudine constanta de recunoastere a actelor de agresiune, recunoasterea sa a fost circumstantiata in mod nejustificat prin invocarea fie a legitimei aparari, fie a starii de provocare, astfel ca atitudinea sa procesuala va fi avuta in vedere la stabilirea cuantumului concret al pedepsei, conduita sa procesuala fiind valorificata suficient in aceasta modalitate, neimpunandu-se retinerea in favoarea sa a circumstantei atenuante judiciare prevazute de art.74 alin.1 lit.c C.penal, instanta apreciind ca aceluiasi aspect nu i se poate acorda o dubla valenta juridica.
In ceea ce priveste solicitarea de retinere in favoarea sa a circumstantei atenuante judiciare constand in conduita buna inainte de savarsirea faptei (art.74 lit.a C.penal), instanta constata ca aceasta circumstanta priveste atitudinea si comportarea corecta a faptuitorului in familie, societate, la locul de munca, inainte de savarsirea infractiunii. Lipsa antecedentelor penale constituie doar un aspect al bunei conduite, care insa in privinta inculpatului BRD nu prezinta relevanta in conditiile in care modalitatea in care a actionat, faptul ca a fost initiatorul incidentului prin aceea ca a intors autoturismul si a insistat in a purta o discutie neprincipiala cu martora CM si cu inculpatul PCL, faptul ca anterior incidentului consumase bauturi alcoolice, asa cum rezulta atat din declaratia sa, cat si din declaratiile martorului CMA, confera faptei sale un grad sporit de pericol social.
Asadar, constatand ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpatul BRD, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 1500 lei amenda penala, apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului BRD asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
In drept, fapta inculpatului PCL, care in data de 20.06.2009, in jurul orelor 18.00 - pe fondul unei discutii neprincipiale- in timp ce se deplasa pe strada Aleea P din B J, a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate BRD, provocandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 8-9 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen. cu aplic. art.74 alin.1 C.pen.
Avand in vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de ingrijiri medicale, instanta retine incidenta in cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii este realizat prin actiuni succesive de lovire.
Urmarea imediata a infractiunii consta in vatamarea corporala a partii vatamate BRD si cauzarea unor leziuni traumatice descrise in amanunt in certificatul medico-legal nr.747/22.06.2009 (fila 36 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata in primejdie si in urma carora partea vatamata nu a ramas cu infirmitati.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de PCLsi urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca intre actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunandu-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa intrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei, daca nu directe, cel putin indirecte reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., inculpatul PCL prevazand rezultatul faptei, date fiind circumstantele in care a lovit-o pe partea vatamata - cu pumnul, in zona fetei, dar si in zona membrelor superioare si inferioare, asa cu rezulta din natura vatamarilor descrise de actul medical al partii vatamate - si, chiar daca instanta admite ca nu a urmarit provocarea intocmai a vatamarilor descrise de certificatul medico-legal, totusi a acceptat posibilitatea producerii lor prin savarsirea acelei fapte. In acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala in baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovitura aplicata in zona fetei partii vatamate, multitudinea leziunilor cauzate, asa cum rezulta din certificatul medico-legal. Actionand in modul descris, inculpatul a prevazut, neindoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care, chiar daca nu l-a urmarit, cel putin l-a acceptat.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate in prezenta cauza, respectiv gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savarsirii faptei si imprejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea in vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat in valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice deosebite suferite de partea vatamata BRD, astfel cum acestea au fost descrise in certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unor organe vitale.
Pe de alta parte, instanta va retine in favoarea acestuia circumstanta atenuanta judiciara constand in conduita exemplara a acestuia in societate anterior savarsirii faptei, reiesita din lipsa antecedentelor penale (art.74 lit.a C.penal), precum si faptul ca altercatia verbala a fost initiata de partea vatamata BRD.
Aceste doua imprejurari de fapt creeaza, in mod neindoielnic, convingerea instantei asupra faptului ca incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este si, mai ales, va fi un eveniment singular in viata inculpatului care, fiind o persoana tanara, avand deplina capacitate de constientizare a faptei sale si a urmarilor acesteia, va adopta pe viitor o atitudine de respectare intocmai a normelor juridice de convietuire sociala.
Asadar, constatand ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpatul PCL, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 450 lei amenda penala, facand totodata aplicarea art.76 alin.1 lit.f teza I C.pen., apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului PCL asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca potrivit art. 14, 15, 24 alin. 2 si art. 76 C.proc.pen., prin cererile formulate in timpul urmaririi penale, respectiv in cursul cercetarii judecatoresti partea vatamata BRD s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei reprezentand daune morale si 500 lei reprezentand daune materiale, iar partea vatamata PCLs-a constituit parte civila cu suma de 10000 lei reprezentand daune morale si 3000 lei despagubiri materiale urmare a diminuarii activitatilor zilnice aducatoare de venit.
In temeiul art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit literaturii si practicii judiciare in materie, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: fapta ilicita, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicita, asa cum s-a aratat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat in lovirea de catre fiecare inculpat pe celalalt inculpat.
Consecinta faptei inculpatului BRD a constat in cauzarea de leziuni traumatice partii civile PCLpentru a caror vindecare au fost necesare 16-18 zile de ingrijire medicala.
Consecinta faptei inculpatului PCLa constat in cauzarea de leziuni traumatice partii civile BRD pentru a caror vindecare au fost necesare 8-9 zile de ingrijire medicala.
Raportul de cauzalitate a fost dovedit pentru ambele fapte ilicite prin certificatele medico-legale coroborate cu celelalte mijloace de proba administrate, constand in depozitiile partilor civile, ale martorilor si ale inculpatilor, relevante sub acest aspect. Vinovatia ambilor inculpati a fost, de asemenea, probata.
Asadar, instanta retine ca sunt indeplinite, in mod cumulativ, toate cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale.
Pe de alta parte, sarcina probei in dovedirea caracterului cert al prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil. cererea de acordare a daunelor materiale poate fi respinsa de instanta in cazul in care partea civila nu face dovada intinderii prejudiciului care sa justifice despagubirile solicitate.
In ceea ce priveste despagubirile materiale solicitate de partea civila PCL instanta retine din declaratia aflata la fila 34 ca in perioada agresiunii acesta castiga, potrivit sustinerilor sale, in jur de 100 lei zilnic.
Aceasta sustinere este confirmata prin depozitiile martorilor CF si AI cu primul martor partea civila lucrand in constructii la zidarie si renovari, cel de-al doilea martor aratand ca partea civila isi castiga existenta in acea perioada nu numai din munca in constructii, dar si confectionand boltari si lucrand la un gater, proprietate personala.
Ambii martori au relatat ca au constatat personal ca in perioada agresiunii, datorita vatamarilor suferite, partea civila PCL nu a mai putut munci.
Aceeasi stare de fapt este probata si prin declaratia martorului LPC, caruia in iulie 2009 partea civila i-a comunicat, potrivit sustinerii martorului, ca nu mai poate sa-i confectioneze boltari intrucat are o coasta rupta urmare a unei agresiuni.
Desi acest din urma martor a sustinut ca in aprecierea sa veniturile partii civile PCL treceau in acea perioada de suma de 100 lei, instanta va retine caracterul cert doar al sumei de 100 lei venit zilnic, date fiind declaratia partii civile si depozitiile primilor doi martori mentionati mai sus.
Instanta priveste neintemeiata sustinerea inculpatului BRD in sensul ca veniturile partii civile nu s-au diminuat intrucat partea civila nu executa personal muncile, ci prin alte persoane pe care le coordona, depozitia martorului CF care a aratat ca partea civila PCLlucra impreuna cu el fiind apreciata de instanta relevanta sub acest aspect.
Avand in vedere numarul de zile de ingrijiri medicale -16-18, precum si cuantumul cert dovedit al prejudiciului suferit prin imposibilitatea de a munci datorata agresiunii-100 lei zilnic, instanta va admite in parte cererea partii civile si va obliga inculpatul BRD sa plateasca acesteia suma de 1800 lei despagubiri materiale reprezentand prejudiciul suferit ca urmare a diminuarii activitatilor zilnice aducatoare de venit.
Desi partea civila BRD a sustinut ca de asemenea datorita vatamarilor suferite a fost nevoit sa renunte la o parte din firmele care il plateau , intrucat nu se mai putea deplasa la sediul acelor firme pentru a intocmi evidenta contabila si la institutiile publice unde trebuia sa inainteze documentatia, instanta constata ca acest prejudiciu invocat de partea civila este incert atat sub aspectul existentei sale, cat si sub aspectul intinderii.
In ciuda manifestarii rolului activ de catre instanta, partea civila BRD nu a inteles sa administreze probe care sa stabileasca prejudiciul cauzat sub acest aspect, astfel ca instanta apreciaza ca mentionarea intinderii prejudiciului-500 lei fara nicio dovada a cuantumului acestuia nu poate conduce automat la acordarea lui.
Pentru acelasi motiv reprezentat de caracterul incert al sumelor pe care partile civile le-au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial sau cheltuieli cu transportul la instanta (aceste din urma cheltuieli solicitate doar de partea civila PCL), la dosarul cauzei nefiind depuse inscrisuri care sa faca dovada sumelor cheltuite de partile civile cu titlul mentionat, se vor respinge in temeiul art.193 alin.1 C.proc.pen. ca nedovedite cererile ambelor parti civile avand ca obiect cheltuieli de judecata sau cheltuieli de transport.
In ceea ce priveste cererile partilor civile de obligare a fiecarui inculpat la plata de daune morale, instanta constata ca desi Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, intre altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen., in speta nu se justifica acordarea acestor despagubiri, fiind vorba despre o situatie atipica, in care fiecare parte civila a avut calitatea atat de victima, dar si pe aceea de agresor.
Astfel, ambele parti civile au invocat un prejudiciu de imagine suferit datorita calitatii de victima, or datorita imprejurarilor in care s-a consumat agresiunea -in loc public, fara existenta vreunei justificari a actiunilor fiecarei parti civile - inculpat - instanta apreciaza ca singurul prejudiciu de imagine suferit de fiecare dintre cei doi este consecinta doar a propriului comportament violent, care a demonstrat societatii ca sunt persoane lipsite de respect fata de valori sociale importante-sanatatea si integritatea corporala a altei persoane.
Cum nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine o despagubire, instanta va respinge cererea de acordare a daunelor morale pentru un pretins prejudiciu de imagine.
Pe de alta parte, desi nu neaga faptul ca ambele parti civile au trait suferinte de natura fizica si psihica ca urmare a vatamarii integritatii corporale, instanta apreciaza, avand in vedere faptul ca fiecare dintre partile civile a avut totodata si calitatea de agresor, care a actionat cu intentie in comiterea infractiunii de lovire sau alte violente prevazute de art.180 alin.2 C.penal, ca in speta functia educativ-preventiva a raspunderii civile delictuale va fi valorizata tocmai prin neacordarea de despagubiri pentru suferintele cu privire la care fiecare parte civila si-a asumat implicit riscul producerii, din moment ce s-a implicat cu intentie intr-o activitate care avea potentialul de a-i produce o vatamare.
Pentru aceste considerente, cererile de acordare a daunelor morale formulate de catre ambele parti civile vor fi respinse in totalitate.
In consecinta, in temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil, instanta va admite in parte actiunea civila formulata de partea civila PCL, va obliga inculpatul BRD la plata catre aceasta parte civila a sumei de 1800 lei reprezentand despagubiri materiale si va respinge actiunea civila formulata de partea civila BRD, ca neintemeiata.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. instanta va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de cate 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 400 lei reprezentand cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 200 lei cheltuieli efectuate in cursul cercetarii judecatoresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
In temeiul art. 180 alin.2 C.penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen condamna pe inculpatul BRD, fiul lui, nascut la data de, domiciliat in, CNP , fara antecedente penale, la o pedeapsa de 1500 lei amenda penala, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente in forma agravata.
Atrage atentia inculpatului BRD asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
In temeiul art. 180 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a C.pen. raportat la art.76 alin.1 lit.f teza I C.pen., totul cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a si alin.4 C.pen., condamna pe inculpatul PCL, fiul lui, nascut la data in, judetul Gorj, domiciliat in, CNP, fara antecedente penale, la o pedeapsa de 450 lei amenda penala, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente in forma agravata.
Atrage atentia inculpatului PCL asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
In temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil admite in parte actiunea civila formulata de partea civila PCL si obliga inculpatul BRD la plata catre aceasta parte civila a sumei de 1800 lei reprezentand despagubiri materiale.
Respinge cererea partii civile PCL pentru acordarea daunelor morale, ca neintemeiata.
In temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil respinge actiunea civila formulata de partea civila BRD, ca neintemeiata.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 C.proc.pen. rap. la art. 189 C.proc.pen. obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de cate 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In temeiul art.193 alin.1 C.proc.pen. respinge cererile ambelor parti civile pentru acordarea cheltuielilor de judecata ca nedovedite.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror, pentru inculpati si parti civile.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 16.11.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
RED.TEHN.AG.
4 EX./06.12.2010