Prelungirea masurii arestarii preventive in temeiul art.155 c. p. p. Motivele verosimile de suspiciune trebuie sa existe nu numai ab initio, ci trebuie sa subziste in continuare (hotararea CEDO Stiigmuller vs. Austria din 1969), iar suspiciunea trebuie sa priveasca o infractiune concreta si determinata; arestarea nu trebuie sa fie o preventie cu caracter general vizand o persoana sau un grup de persoane suspecte de a fi periculoase din punct de vedere social. (hotararea CEDO Guzzardi vs. Italia din. 1980). Prin propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive formulata de procurorul Biroului Teritorial Tg-Jiu din cadrul Serviciului Teritorial Craiova al Directiei Nationale Anticoruptie, referitoare la inculpatul D V P , pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penal in cauza dosarului 10/P/2008, s-a solicitat instantei o incheiere in baza careia sa se prelungeasca masura arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile incepand cu data de 03.12.2008 pana in data de 01.01.2009.
Instanta din oficiu a constatat ca termenul de judecata stabilit la data de 01.12.2008, prin repartizarea aleatorie a cauzei dosarului 15912/318/2008 al Judecatoriei Tg-Jiu, in conditiile in care inregistrarea dosarului la Judecatoria Tg-Jiu s-a facut la data de 28.11.2008 orele 20 , privind propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive, formulata de procurorul Biroului Teritorial Tg-Jiu din cadrul Serviciului Teritorial Craiova al Directiei Nationale Anticoruptie, referitoare la inculpatul D V P , este in contradictie cu dispozitiile imperative prev. de art. 159 c.p.p. si jurisprudenta CEDO cu privire la arestarea preventiva.
Garantia oferita de al. 3 al articolului 5 din CEDO comporta necesitatea de a se pune capat arestului preventiv intr-un termen rezonabil, fie printr-o hotarare judecatoreasca care sa se pronunte cu privire la vinovatia inculpatului, fie prin punerea lui in libertate provizorie inaintea acestei pronuntari.
Aceasta exigenta se bazeaza pe prezumtia de nevinovatie si pe principiul conform caruia libertatea este regula, iar privarea de libertate este exceptia (hotararea Neumeister vs. Austria din 1968). Ea califica chiar detinerea drept "o grava derogare" (a se vedea hotararea Stogmuller vs. Austria din 1969).
Sunt necesare, deci, motive plauzibile de a suspecta ca persoana aflata in retinere ar fi comis o infractiune (hotararea Scott vs. Spania din 1996) sau indicii asupra vinovatiei sale (hotararea Tomasi vs. Franta din 1992). Dincolo de aceasta, trebuie ca mentinerea in arest preventiv sa continue sa se justifice, iar motivele precum tulburarea ordinii publice sau riscul de a fugi trebuie sa fie temeinic justificate de autoritatile nationale (a se vedea, de exemplu, hotararea Letellier vs. Franta din 1991).
Trebuie, in sfarsit, ca autoritatile judiciare, de altfel, obligate conform articolului 6 al.1 sa judece intr-un termen rezonabil, sa faca dovada, in aceasta materie, a unei celeritati deosebite, pentru ca miza este libertatea. Bineinteles, este imposibil, intr-un domeniu unde apar noi parametri, sa se indice un termen rezonabil "ideal" sau, pentru Curte, sa procedeze la o evaluare abstracta. Cu titlu de exemplu, cazuri in care Curtea a gasit ca termenul era excesiv: Kalashnikov vs. Rusia (hotarare din 2002: mai mult de patru ani), Debboub vs. Franta (hotarare din 1999: idem), Kudla vs. Polonia (hotarare din 2000: aproape doi ani si jumatate).
Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale este reglementata de art. 159 c.p.p. , ale carui dispozitii prevad ca: " (7) Judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen."
In Regulamentul de organizare interioara a instantelor judecatoresti se stabileste la art .98, al.8 competenta completului de judecata care a primit dosarul prin repartizare aleatorie pentru a dispune preschimbarea termenului de judecare a cauzei.
Ca urmare a acestor prevederi legale prin incheierea de sedinta din 29.11.2008 s-a preschimbat termenul de judecare a cauzei din data de 01.12.2008 in data de 29.11.2008 ora 17,30.
Procurorul in motivarea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive a precizat ca ::inculpatul in calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., in cursul anului 2007 a dat dispozitii personalului din subordine pentru a intocmi documente necesare in vederea achizitionarii, receptionarii si platii utilajului terasier pe senile multifunctional, semnand documentatia de achizitie realizata cu incalcarea dispozitiilor O.U.G.nr.34/2006 privind achizitiile publice (nefiind organizata licitatie deschisa si impunandu-se indeplinirea unor conditii referitoare la caracteristicile tehnice care erau specifice utilajului TLT 100 A eliminandu-se posibilitatea participarii altor ofertanti, reprezentanti ai unor producatori renumiti).
Astfel, inculpatul in exercitarea atributiilor de serviciu: a avizat adresele nr. 10031/11.07.2007 si nr. 11706/15.08.2007 prin care s-a solicitat achizitionarea in regim de urgenta a utilajului; a aprobat modificarile in Programul anual de achizitii pe anul 2007 semnand Anexa III "Lista utilaje independente si dotari diverse" si adresa nr.20205/18.07.2007 in care figureaza si utilajul terasier cu o valoare de 696.453,08 RON, resursele financiare fiind obtinute din renuntarea achizitionarii altor produse; a aprobat nota justificativa nr.23383/21.08.2007 privind selectarea procedurii de achizitie "Negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare"; a semnat decizia nr. 1009/27.08.2007 privind constituirea comisiei de negociere si a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica nr.24861/05.09.2007 intocmit de aceasta comisie; a semnat contractul de furnizare produse nr.669/07.09.2007 incheiat intre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. si S.C. Voron Trans S.R.L.
Din actele de urmarire penala administrate in cauza a rezultat ca, desi utilajul a fost achizitionat fara organizarea de licitatie invocandu-se nevoia urgenta a acestuia, in realitate a fost folosit dupa circa 5 luni de la livrare, respectiv in cursul lunii februarie 2008 (ulterior inceperii cercetarilor in cauza) pe o perioada de 2-3 zile, iar datorita faptului ca utilajul era uzat si necorespunzator pentru scoaterea cioatelor de dimensiuni mari s-a produs avarierea acestuia.
De asemenea achizitia s-a realizat in conditiile in care societatea furnizoare nu a prezentat documente de calitate si cele privind capacitatea tehnica (certificat de provenienta, origine, calitate, conformitate, garantie din partea producatorului, carte tehnica, documentatii de utilizare, intretinere si reparatie). La dosarul achizitiei se regasesc doua acte intitulate "certificat de calitate" si "certificat de garantie" care prezinta antetul S.C. Voron Trans S.R.L. insa acestea nu sunt semnate de vreun reprezentant al societatii, iar cel dintai nu poarta nici stampila firmei, astfel incat nu puteau fi acceptate drept documente de calitate si garantie mai ales ca societatea furnizoare nu a prezentat vreo autorizare emisa de producatorul utilajului.
Pentru remedierea defectiunilor aparute la utilajul TLT 100A, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a solicitat S.C. "Voron Trans" S.R.L. sa se prezinte la sediul E.M. Jilt si datorita refuzului acestuia a formulat actiune in instanta in vederea rezolutiunii contractului de vanzare-cumparare si restituirii pretului. Din continutul cererii de chemare in judecata rezulta ca datorita defectiunilor ce au existat la momentul predarii bunului acesta nu a mai putut fi folosit conform destinatiei sale devenind impropriu scopului pentru care a fost achizitionat.
Cu privire la societatea furnizoare s-a stabilit ca aceasta avea ca asociat unic pe martora V P si administrator pe invinuitul B S, cel din urma reprezentand societatea in relatia cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. sub coordonarea invinuitului M S care a initiat demersurile privind vanzarea utilajului in baza bunelor relatii avute cu inculpatul D V P si a beneficiat de avantaje materiale in urma acestei tranzactii, prin transferarea sumei de 586.570,04 RON (provenind din incasarea de la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A a contravalorii utilajului) din contul S.C. Voron Trans S.R.L. in contul S.C. Tutto Mobili S.R.L. Tg-Jiu, societate controlata prin intermediul surorii sale C D G — asociat unic si al unui apropiat F D - administrator.
Relatiile apropiate dintre invinuitul M S si inculpatul D V P in urma caruia acesta a obtinut avantaje materiale rezulta si din achizitionarea de catre inculpat in numele firmei S.C. MENTOR S.R.L. Tg-Jiu la care avea calitatea de asociat si functia de administrator, a unui autoturism marca ROVER la pretul de 178.000.000 ROL de la societatea invinuitului M S , S.C. MAGICO TREDING S.R.L. in conditiile in care valoarea autoturismului era de 26.000 euro, iar ultima rata achitata in aceeasi luna in care a fost vandut catre firma inculpatului a fost de 407.000.000 ROL.
De asemenea, in perioada derularii procedurii de achizitie din actele existente la dosar rezulta ca intre inculpat si invinuitul M S s-au purtat numeroase convorbiri telefonice.
La data de 16.09.2008 au fost extinse cercetarile si inceputa urmarirea penala fata de M S si B S pentru savarsirea infractiunilor de spalare a banilor si complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, asimilata infractiunii de coruptie, prevazute si pedepsite de art. 23 alin.l lit. "a" si "c" din Legea nr.656/2002 modificata si art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000, modificata cu referire la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, retinandu-se ca in baza bunelor relatii avute cu directorul general D V P , M S a initiat demersurile si coordonat activitatile pentru vanzarea utilajului, iar B S a reprezentat societatea furnizoare in relatia cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. depunand oferta, participand la negociere, semnand contractul de furnizare produse nr.669/07.09.2007, predand utilajul si emitand factura de livrare, iar dupa incasarea contravalorii acestuia a transferat suma de 586.570,04 RON catre S.C. Tutto Mobili S.R.L. Tg-Jiu, societate controlata de M S prin persoane interpuse (asociat unic fiind sora acestuia C D G, iar administrator un apropiat al sau F D ) semnand documentele intocmite pentru a se da aparenta de legalitate acestui transfer (acte privind vanzarea catre S.C. Voron Trans S.R.L. a unui circular pentru formatizat).
Prin ordonanta din 17.11.2008 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva numitului D V P pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.13 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penai, iar prin ordonanta din 18.11.2008 s-a dispus retinerea inculpatului D V P pe o perioada de 24 de ore incepand cu data de 18.11.2008 orele 16,10 pana la data de 19.11.2008 orele 16,10.
La data de 18.11.2008 dosarul a fost inaintat Judecatoriei Tg-Jiu insotit de referatul cu propunere de arestare preventiva motivata de faptul ca subzista situatiile prevazute de art.148 al.l lit."b" si "f" Cod procedura penala intrucat exista date ca inculpatul D V P incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor (unii dintre acestia fiind schimbati din functie pe parcursul desfasurarii cercetarilor) infractiunea savarsita este prevazuta de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica (inculpatul detinand functia de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. si avand posibilitatea incheierii altor contracte paguboase pentru S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., in prezent fiind efectuate cercetari fata de acesta in alte 3 dosare penale in legatura cu achizitii de bunuri, servicii si lucrari de catre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. in perioada 2007-2008, in urma carora a obtinut avantaje patrimoniale pentru sine si pentru altii).
Prin incheierea nr.89 din 26.11.2008 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 15627/318/2008 s-a admis propunerea si dispus arestarea inculpatului D V P pe o durata de 29 de zile incepand cu data punerii in executare, mandatul de arestare fiind pus in executare in cursul aceleiasi zile.
Masura preventiva a fost mentinuta de Tribunalul Gorj prin incheierea nr.183 din 28.11.2008 pronuntata in dosarul 15291/95/2008, insa durata arestarii a fost redusa de la 29 de zile la 7 zile.
In cauza se impune prelungirea arestarii preventive din urmatoarele considerente: de la data luarii masurii preventive, respectiv 26.11.2008 si pana la 28.11.2008 orele 16,30 dosarul s-a aflat la Judecatoria Tg-Jiu si Tribunalul Gorj, iar data de 28.11.2008 reprezinta data limita de inaintare a dosarului la instanta in vederea judecarii cererii de prelungire a arestarii pentru respectarea termenului de cel putin 5 zile prevazut de art.159 alin. 1 Cod procedura penala, astfel incat in toata aceasta perioada organele de urmarire penala s-au aflat si se afla in imposibilitate de a efectua actele necesare in vederea finalizarii cercetarilor.
De altfel si in perioada 18 noiembrie 2008 — 26 noiembrie 2008 dosarul s-a aflat tot la instantele de fond si recurs pentru judecarea propunerii de arestare preventiva; temeiurile care au determinat arestarea (incercarea de zadarnicire a urmaririi penale, posibilitatea influentarii martorilor ce urmeaza sa fie audiati sau reaudiati si a invinuitilor, pericolul ce il prezinta pentru ordinea publica, gravitatea faptei comise, prejudiciul mare produs prin infractiune si ramas nerecuperat, rezonanta sociala a faptei, sentimentul de neincredere creat in randul comunitatii) impun in continuare privarea de libertate a inculpatului avandu-se in vedere ca urmarirea penala se afla in acelasi stadiu ca la data dispunerii masurii din motive neimputabile procurorului.
In vederea finalizarii urmaririi penale urmeaza a fi efectuate urmatoarele acte: audierea martorilor C V, C R, P M S, S V, C D G si reaudierea martorilor implicati in procedura de achizitie, receptie si plata a utilajului; audierea invinuitilor; confruntarea intre invinuiti, respectiv intre acestia si martori; confruntarea inculpatului cu invinuitii si martorii; efectuarea unei expertize tehnice de evaluare; ridicarea de inscrisuri.
Fata de cele expuse, in baza art.155 si urmatoarele Cod procedura penala, procurorul a solicitat instantei prelungirea arestarii preventive a inculpatului D V P , pentru savarsirea infractiunii abuz in serviciu contra intereselor publice asimilata infractiunii de coruptie, prevazuta de art.13 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penal, pe o perioada de 30 de zile incepand cu data de 03.12.2008 pana in data de 01.01.2009.
Procurorul a anexat pentru dovedirea propunerii dosarul cauzei.
Instanta fata de propunerea procurorului constata ca: exista o conditie/exceptie cu caracter general care permite derogarea de la principiul general al dreptului la libertate si la siguranta, si sase cazuri sau categorii de cazuri specifice conform CEDO..
Curtea a interpretat intotdeauna principiul in mod extensiv, iar exceptiile, in mod restrictiv si limitativ (acest lucru a fost reamintit recent - a se vedea hotararea Tonka vs. Belgia din anul 2002, la al.. 42).
Conditia cu caracter general este aceea ca in toate cazurile unde este posibil, privarea de libertate trebuie sa se faca "potrivit cailor legale".
In cauza Tsirlis si Kouloumpas vs. Grecia (hotarare din anul 1997), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca s-a incalcat articolul 5 al Conventiei.
Mai mult, jurisprudenta Curtii nu se multumeste cu respectarea normelor de drept material si de procedura din legislatia nationala. Ea cere, in plus, ca orice privare de libertate sa fie conforma scopului articolului 5, protejarea individului impotriva arbitrarului ( a se vedea, de exemplu, hotararea Bozano din 1986, in care Franta a fost condamnata pentru ca a procedat la o masura de extradare deghizata, sub aparenta unei proceduri de expulzare).
Exista sase ipoteze, sau categorii de ipoteze a caror lista este limitativa printre care si arestarea preventiva in cadrul procedurii penale
O astfel de detinere nu este autorizata decat daca persoana este adusa in fata "autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitate a de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune (sau sa fuga dupa savarsirea acesteia)", cu referire la textul articolului 5 al.1 c .
Aceasta ipoteza trebuie inteleasa intr-o maniera absolut stricta, pentru ca ea face derogare in acelasi timp de la principiul dreptului la libertate si, intr-un anumit mod, de la cel al prezumtiei de nevinovatie (garantat de articolul 6 al.2 al Conventiei).
In opinia Curtii, nu poate fi vorba decat de o procedura penala (iar nu disciplinara sau administrativa): a se vedea, in acest sens, hotararea Ciulla vs. Italia din 1989. In hotararea Lukanov vs. Bulgaria din 1997, Curtea a considerat ca retinerea reclamantului nu s-a bazat pe suspiciuni verosimile ca acesta ar fi comis o infractiune cu caracter penal.
Tot astfel, motivele verosimile de suspiciune trebuie sa existe nu numai ab initio, ci trebuie sa subziste in continuare (hotararea Stiigmuller vs. Austria din 1969), iar suspiciunea trebuie sa priveasca o infractiune concreta si determinata; arestarea nu trebuie sa fie o preventie cu caracter general vizand o persoana sau un grup de persoane suspecte de a fi periculoase din punct de vedere social. (hotararea Guzzardi vs. Italia din. 1980).
Dreptul persoanei arestate sau detinute consta si in aceea de a face recurs in fata unui tribunal pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei.
Legalitatea trebuie sa fie apreciata nu numai in raport cu dreptul intern, dar si fata de exigentele Conventiei (hotararea Weeks vs. Regatul Unit din 1987). Garantia functioneaza pentru orice persoana privata de libertatea sa, indiferent ca privarea a fost legala sau nu (cauza interstatala Irlanda vs. Regatul Unit, hotarare din 1978), ca ea se inscrie intr-un context penal sau de alta natura.
Trebuie ca procedura urmata pentru exercitarea acestui control sa fie de natura judiciara (asa-numita cauza Vagabondaj, hotararile din 1970 si 1971 vs. Belgia).
Notiunea de "termen scurt", daca urmeaza a fi apreciata in concreto, trebuie luata in serios de catre autoritatile judiciare nationale (hotararea Sanchez-Reisse vs. Elvetia din 1986).
Exemple de incalcare a articolului 5 al. 4 pentru lipsa controlului jurisdictional al legalitatii detentiei: unul in cazul unei detentii prealabile unei expulzari (hotararea Dougoz vs. Grecia din 2001), celalalt in cazul mentinerii in detentie, in baza unei condamnari la pedeapsa inchisorii pe viata (hotararea Stafford vs. Regatul Unit din 2002).
In sfarsit, dreptul la reparatii pentru orice persoana arestata sau detinuta cu incalcarea altor dispozitii ale articolului 5 al. 5 si ultimul.
Dreptul la reparatie obliga statele (in numele principiului subsidiaritatii) ca ele insele sa despagubeasca victimele unor privari de libertate ilegale sau arbitrare. Iar daca statul nu-si indeplineste aceasta obligatie, el incalca articolul 5 al. 5, Curtea fiind aceea care, in virtutea articolului 41, il va condamna sa plateasca reclamantului o despagubire cu titlu de reparatie echitabila.
In cauza de fata dreptul persoanei arestate consta si in aceea de a face recurs in fata unui tribunal pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei.
Tribunalul, dupa cum retine procurorul in propunerea de prelungire a arestarii a statuat prin solutia data in recursul inculpatului ca retinerea sa fie pe o anumita perioada , respectiv 7 zile si nu 30 zile.
Pe de alta parte, articolul 1 din Protocolul nr. 4 interzice detentia datornicilor, doar daca este vorba de o obligatie contractuala, specific cauzei de fata.
In schimb, nici articolul 5, nici articolul 1 din Protocolul nr. 4 nu interzic masura coercitiva a privarii de libertate cu caracter de sanctiune fiscala, ca pedeapsa accesorie avand ca scop obligarea unei persoane de a plati o creanta a statului, cum ar fi o amenda vamala (hotararea Giiktan vs. Franta din 2002).
Motivele verosimile de suspiciune cu privire faptele infractionale trebuie sa existe nu numai ab initio, pentru ca in cauza de fata din probele efectuate rezulta ca este vorba de interferenta actelor de administratie, actelor comerciale si faptelor infractionale in procente mari pentru cele comerciale si de administratie daca se are in vedere ca litigiul comercial dintre beneficiar si furnizor a fost transat, fiind reziliat actul de comert, preconstituit ca proba in contractul reziliat al partilor, contract cu privire la care inculpatul a dispus administrativ sa fie incheiat si tot administrativ a dispus investirea instantelor cu solutionarea raportului juridic litigios.
Se impune pentru solutionarea cauzei administrarea probelor cu inscrisurile ce poarta informatii de natura economico-financiare, inscrisuri reglementate de autoritatea de reglementare Ministerul Finantelor, autoritate ce stabileste responsabilitati concrete pentru persoanele ce le intocmesc, probe cu privire la care sa se stabileasca obiective pertinente cauzei, astfel sa se transeze suspiciunea ca faptele inculpatului sunt infractionale si nu administrative sau comerciale.
Suspiciunea trebuie sa subziste in continuare nu numai ab initio , in cauza, daca se are in vedere probele administrate, suspiciunea tinde sa nu mai poata justifica masura arestarii preventive luata .
In cauzele penale ce au legatura cu activitatea economico - financiara a persoanelor juridice , administratorii persoanelor juridice raspund in fata proprietarilor de modul cum au administrat patrimoniul persoanelor juridice, avand o raspundere administrativa de modul cum administreaza patrimoniul dar nu-i exclusa si raspunderea penala, motiv pentru care se va respinge propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive.
Judecatoriei Tg-Jiu incheierea nr 92 din data de 29.11.2008