R O M A N I A Cod operator 3924
JUDECATORIA TARGU-CARBUNESTI
Dosar nr. 2471/317/2010
Sentinta Penala Nr. 173
Sedinta publica din 05 Aprilie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE M.I.
Grefier L.V. Pe rol pronuntarea in cauza penala privindu-i pe inculpatul A.C.trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Carbune?ti nr.3071/P/2008 din data de 20.03.2009 pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prev. si ped. de art.180 alin.2 C.pen., si pe partile civile G.E.si Serviciul Judetean de Ambulanta Gorj.
Dezbaterile in cauza au avut loc in sedinta publica din data de 22.03.2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru azi, 05.04.2011:
INSTANTA
Asupra cauzei penale de fata :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tg.-Carbunesti nr. 3071/P /2008 intocmit la data de 20 martie 2009 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului A.C.pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta si pedepsita de art.180 alineat 2 Codul penal.
S-a retinut in esenta ca stare de fapt ca, in seara zilei de 20.09.2008, partea vatamata G.E.se deplasa pe DN 67 cand inculpatul, venind din spatele acesteia, i-a aplicat mai multe lovituri peste maini, picioare si in cap cu un par din lemn dupa care a fugit in curtea locuintei sale.
Starea de fapt retinuta in actul de sesizare a instantei a fost dovedita in faza de urmarire penala prin coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile partii civile, certificatul medico-legal, declaratiile invinuitului si declaratiile martorilor.
Prin sentinta penala nr.79/11.02.2010 pronuntata de Judecatoria Tg.-Carbunesti in dosarul nr.1293/317.2009 a fost condamnat inculpatul A.C.in temeiul art.180 alin.2 la o pedeapsa de 1500 lei amenda penala. A fost obligat la plata sumelor de 450 lei daune materiale si 1000 lei daune morale catre partea vatamata G. E., precum si la plata cheltuielilor judiciare in cuantum de 870 lei catre partea vatamata si 150 lei catre stat.
Prin decizia penala nr.367/10.05.2010 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr.1293/317/2009 a fost admis recursul declarat de inculpatul A.C.impotriva sentintei penale nr.79/11.02.2010 si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In considerentele deciziei se retine ca instanta de fond nu a verificat apararea inculpatului in sensul ca acesta s-ar fi aflat la Bucuresti in momentul in care partea vatamata a fost lovita, urmand a fi audiati in acest sens martorii I.I., P.I., fiul surorii sotiei inculpatului, C.P.M. si M.E.E..
Cu ocazia rejudecarii cauzei, inculpatul a fost ascultat in prezenta aparatorului ales, cu respectarea dispozitiilor art.70 Cod de procedura penala, ocazie cu care nu a recunoscut savarsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata, sustinand in continuare ca s-ar fi aflat in Bucuresti atunci cand partea vatamata fost lovita.
De asemenea, au fost ascultati partea vatamata G.E., martorii M.E., C.Ion, P.I., G.A.C., E. E., E. D., L.C.D., M.I.E., S.M., I.I., G.T..
Nu a putut fi audiat martorul P.I. pe care inculpatul afirma ca l-ar fi intalnit in gara la Craiova intrucat inculpatul nu a putut oferi nicio informatie care sa conduca la identificarea acestuia in afara faptului ca ar fi lucrat impreuna la CFR Marfa iar conform adresei aflata la fila 94 exista sapte persoane cu acelasi nume si prenume, dintre care numai doua cu domiciliu cunoscut.
Instanta a solicitat RTFC Craiova sa comunice daca la data de 20.09.2008 s-a depus de catre inculpat cuponul statistic precum si daca acesta mai exista, raspunsul fiind atasat la dosarul instantei, fila 125.
Din coroborarea mijloacelor de proba administrate in cauza, atat pe parcursul cercetarii judecatoresti cat si al urmarii penale, instanta retine urmatoarea stare de fapt:
In seara zilei de 20.09.2008, partea vatamata G.E.se deplasa pe DN 67 cand a fost lovita in zona capului, toracelui si a gambelor de catre inculpatul A.C.cu un par din lemn.
In urma loviturilor aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr.1440/2008 in concluziile caruia se mai arata ca leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur.
Sustinerile partii vatamate cu privire la modul in care s-a desfasurat conflictul se coroboreaza cu imprejurari ce rezulta din ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza:
Partea vatamata a relatat ca, in seara de 20.09.2008, in timp ce se deplasa pe marginea drumului national, a fost lovita din spate de inculpatul A. C., cu un par, peste picioare, maini si in zona capului, inculpatul oprindu-se numai atunci cand s-a rupt parul. Inculpatul se afla impreuna cu fiul sau, acesta din urma tinand de capastru un cal, amandoi luand-o la fuga cand au vazut mai multe persoane apropiindu-se.
Martorul M.I.E. a declarat, atat in curul urmarii penale cat si in faza cercetarii judecatoresti, ca in seara conflictului se afla la poarta locuintei sale impreuna cu martorul L. C.. La un moment dat, auzind un tipat de femeie, s-a indreptat impreuna cu celalalt martor spre locul de unde se auzea zgomotul. I-a vazut pe A.C.impreuna cu fiul sau si cu o iapa fugind spre casa inculpatului, unul dintre cei doi avand in mana un par. Continuandu-si deplasarea a vazut-o pe partea vatamata cazuta de marginea drumului, avand urme de sange pe fata si in zona capului.
Martorul L. C., in cursul urmaririi penale, a relatat, atat in declaratia olografa cat si in cea consemnata de organele de politie, ca i-a vazut pe A.C.si pe fiul acestuia, impreuna cu un cal, indreptandu-se spre casa inculpatului. In faza cercetarii judecatoresti, a revenit asupra declaratiilor date anterior, sustinand ca el nu l-a observat in acea seara pe inculpat insa partea vatamata i-a spus, cand a ajuns langa ea, ca fusese lovita de inculpatul A. C..
Intrucat martorul nu a putut sa ofere o motivare verosimila pentru revenirea asupra declaratiilor, instanta va retine la stabilirea situatiei de fapt cele doua declaratii date in cursul urmaririi penale care se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba, inclusiv cu declaratia martorului E. D.. Acesta a precizat ,,M.E. ?i L. C. mi-au spus ca l-au vazut pe inculpat fugind de la locul conflictului’’, fila 51 dosarul instantei.
Astfel, sustinerea martorului L. C. in sensul ca organele de politie le-ar fi spus martorilor ,,sa scrie toti la fel’’ si de aceea a relatat ca l-ar fi vazut pe inculpat este lipsita de logica. Atat timp cat martorul nu a fost constrans in vreun fel sa relateze o situatie de fapt necorespunzatoare realitatii, nu se poate explica de ce ar fi fost acesta de acord sa dea o declaratie mincinoasa cu consecinta trimiterii in judecata a unei persoane nevinovate. Mai mult, daca martorul ar fi dat acele declaratii pentru a se conforma simplei solicitari a organelor de politie, fara sa il intereseze consecintele afirmatiilor sale, nu se explica ce l-ar fi putut determina sa isi schime declaratiile in fata instantei.
Este cert insa ca martorul a fost nesincer in fata instantei de judecata, acesta schimbandu-si declaratia si cu ocazia primei judecari a cauzei, sustinand atunci ca a vazut-o pe partea vatamata, mergand si nu cazuta pe jos. Mai mult, partea vatamata s-ar fi dus dupa conflict la bar de unde ar fi plecat impreuna cu fiul sau. Or, toti martorii care au venit la locul conflictului, M.I.E., E. E., E. D. si G.A.C., au relatat ca partea vatamata era cazuta in marginea drumului, fiul acesteia a venit la locul conflictului de unde partea vatamata a si fost luata de ambulanta.
Lipsa unor martori oculari, care sa fi perceput ex propriis sensibus modalitatea de savarsire a faptei nu este o imprejurare care sa duca la stabilirea altei concluzii decat cea care rezulta din interpretarea coroborata a tuturor probelor administrate in cauza.
Instanta apreciaza ca vinovatia inculpatului in savarsirea infractiunii de lovire a fost dovedita prin coroborarea declaratiilor partii vatamate cu concluziile certificatului medico-legal in ceea ce priveste data si mecanismul producerii leziunilor precum si cu declaratiile martorilor M.I.E. si L. C., in cazul acestuia declaratiile date in faza urmaririi penale, in ceea ce priveste identitatea persoanei care a lovit-o.
In ceea ce priveste apararea inculpatului constand in aceea ca in ziua conflictului ar fi fost plecat la Bucuresti, instanta urmeaza sa o inlature necoroborandu-se cu mijloacele de proba mai sus aratate.
In mod constant inculpatul a declarat, cu ocazia fiecarei audieri, ca, in ziua conflictului, s-ar fi aflat in Bucuresti, motivatia pentru care s-ar fi deplasat in Bucuresti si ce anume a facut acolo nefiind foarte clar explicate.
Astfel, in cursul urmaririi penale, a declarat inculpatul ca plecat la Bucuresti pentru a se interesa de starea de sanatate a unui nepot care ar fi avut un accident de circulatie in urma cu o luna si jumatate. La Bucuresti a mers la cumparaturi in Complexul Europa si la Familia B. pentru a discuta cu privire la un teren.
In fata instantei de recurs a declarat ca a plecat la rugamintea cumnatei sale pentru a se interesa de starea de sanatate a fiului acesteia care avusese un accident de masina cu o luna si ceva inainte. Desi acesta a fost motivul determinant al plecarii, inculpatul l-a sunat doar de pe telefonul mobil pe acest nepot, ceea ce ar fi putut sa faca chiar din localitatea de domiciliu, fara a fi nevoie sa mearga mai multe ore cu trenul pana la Bucuresti. Intrucat nepotul nu i-a raspuns la telefon, inculpatul nu a mai mers sa il caute in campusul studentesc desi atat el cat si cumnata sa erau foarte ingrijorati de starea acestuia, nemaistiind nimic despre acesta de mai mult de o luna.
De altfel, sunt contradictorii sustinerile inculpatului conform carora nici el si nici cumnata sa nu mai stiau nimic despre fiul acesteia, C. A., fiind ingrijorati, si totusi inculpatul urma sa stea in acea noapte la Bucuresti tocmai la acest nepot.
In Bucuresti, s-a intalnit cu martorul G.T. impreuna cu care a mers la apartamentul Familiei P. care insa se mutase la o adresa necunoscuta.
Cu ocazia ultimei sale audieri, inculpatul nu a mai relatat nimic cu privire la faptul ca s-ar fi deplasat la Bucuresti, ingrijorat fiind de starea de sanatate a nepotului, ci a precizat ca a mers la Familia P. de la care avea un teren in administrare, negasindu-i insa pe acestia la domiciliu intrucat se mutasera.
Intrebat fiind de instanta unde domicilia aceasta familie, inculpatul revine asupra celor declarate si arata ca de fapt nu a fost la Fam.P. ci la Fam.B..
In sprijinul apararii sale, inculpatul a depus permisul de calatorie in original aferent anului 2008 si a solicitat audierea martorilor I.I., cu care ar fi calatorit cu trenul in acea zi, si G.T., cu care s-ar fi intalnit in Bucuresti, acestia fiind audiati iar declaratiile lor atasate la dosarul cauzei.
Cu privire la cele doua inscrisuri, respectiv biletele de calatorie pe care sunt inscrise de catre inculpat datele de 20.09.2008 si 21.09.2008, conform propriei declaratii, instanta retine in primul rand ca acesta nu au o valoare probanta dinainte stabilita iar in al doilea rand ca data de pe stampila statiei imprimata pe cuponul din evidentele RTFC este ilizibila, astfel cum rezulta din adresa nr.221/PV/120/23.02.2011 si din copia cuponului, aflate la filele 125 si 126.
In ceea ce priveste declaratiile martorilor I.I. si G.T., instanta le va inlatura intrucat inculpatul nu a putut justifica plauzibil de ce nu a propus acesti martori inca din faza urmaririi penale, sustinand ca nu are cunostinte juridice si nu a inteles notiunea de ,,a propune probe’’ folosita de procuror cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. Inculpatul avea insa cunostinta de sensul acestei notiuni atat timp cat a folosit-o personal in declaratia data in cursul urmaririi penale in care arata ca ,, dovada faptului ca am fost plecat in localitatea Bucuresti o voi face la instanta de judecata cu probe’’.
Mai mult, precizia cu care martorul I.I. si-a amintit, la mai mult de doi ani, data de 20.09.2008 cand s-ar intalnit cu inculpatul nu poate fi explicata decat prin invatarea acestor detalii pro causa. Fiind intrebat de instanta de unde isi aminteste cu exactitate data de 19 sau 20 septembrie cand ar fi mers cu inculpatul cu trenul, martorul declara ca pe 8 septembrie ,,a fost la Sf.Maria iar la vreo 10 zile dupa, cu aproximatie’’, s-a intalnit cu inculpatul in gara.
Martorul G.T. se afla in aceeasi situatie, declarand chiar ca iti aminteste data intrucat asa i-a ramas in memorie, neavand loc niciun eveniment in data de 19 sau 20 septembrie 2008 de care sa-si aduca aminte. Totusi martorul a precizat ca nu este foarte sigur de data putand fi si 23 sau 24 septembrie.
Faptul ca inculpatul a fost in seara zilei de 20.09.2008 in localitatea de domiciliu rezulta si din declaratiile martorilor M.E. si C.I., ambii declarand ca il vazusera pe inculpat in acea seara la poarta. Primul martor a precizat ca, la o jumatate de ora dupa ce l-a vazut pe inculpat la poarta, a auzit-o pe partea vatamata tipand, iar cel de-al doilea ca l-a vazut pe inculpat sambata seara in fata portii iar duminica a aflat ca partea vatamata a fost batuta de acesta.
In drept, fapta savarsita de inculpat intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art.180 alin.2 C.pen., atat sub aspectul laturii obiective cat si subiective urmand a fi condamnat.
La individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile prev. de art 72 Cod penal respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea de lovire, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. De asemenea, instanta va avea in vedere ca prin stabilirea pedepsei nu ii poate ingreuna situatia inculpatului intrucat rejudecarea cauzei este urmare a admiterii recursului acestuia.
Instanta retine ca pericolul social al faptei este ridicat si rezulta din modul de savarsire a infractiunii. Astfel, profitand de faptul ca nu mai era nicio alta persoana pe strada, inculpatul a atacat-o pe partea vatamata, surprinzand-o din spate, si lovind-o pe cea mai mare parte a corpului si in zona capului cu un obiect contondent pana cand acesta s-a rupt. O parte din parul de lemn folosit pentru agresarea partii vatamate a fost identificat si ridicat de organele de politie cu ocazia cercetarii la fata locului, astfel cum rezulta din procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie.
In ceea ce priveste persoana inculpatului instanta retine ca majoritatea martorilor audiati in cauza au precizat ca acesta este o persoana agresiva care obisnuieste sa provoace scandaluri.
De asemenea, instanta va avea in vedere atitudinea avuta de acesta in fata organelor judiciare constand in nerecunoasterea faptei comise si modalitatea in care a inteles sa isi exercite drepturile procesuale.
Cu ocazia primei judecari a cauzei a solicitat termen pentru a-si pregati apararea, cererea fiind incuviintata, insa inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a propune probe decat atunci cand cercetarea judecatoreasca era aproape terminata, fiind audiati martorii.
Inculpatul a solicitat audierea unor persoane despre care nu a putut furniza nicio data de identificare, P.I. si C. A., nepotul inculpatului la care urma sa stea in Bucuresti.
In acelasi mod a procedat si cu ocazia rejudecarii cauzei. Asistat de aparator si intrebat ce probe suplimentare doreste sa propuna, inculpatul nu a solicitat la acel moment audierea in calitate de martor a numitul G. A. pentru ca ulterior sa depuna o declaratie extrajudiciara din partea acestuia.
Relevanta cu privire la modul in care inculpatul a inteles sa isi exercite dreptul de aparare este declaratia martorului S.M. care a precizat ca atat inculpatul cat si sotia acestuia i-au solicitat sa declare ca s-ar fi intalnit cu inculpatul in statie. De altfel, inculpatul amintise, pentru prima data cu ocazia rejudecarii, ca s-ar fi intalnit cu martorul S. in C..
Avand in vedere ansamblul acestor considerente, instanta, in baza art.180 alin.2 C.pen., va condamna inculpatul A.C.la 1500 lei amenda penala si va pune in vedere inculpatului prevederile art. 631 C.pen si art.425 C.proc.pen.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta retine ca potrivit art. 998 C.civ, orice fapta ilicita care produce prejudicii obliga pe cel cuplabil la repararea pagubei produse.
Or, prin fapta sa ilicita inculpatul a provocat leziuni partii vatamate care au necesitat mai multe zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, perioada in care partea vatamata nu a putut munci.
Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 660 lei cu titlu de despagubiri materiale reprezentand contravaloarea unei zile de munca necalificata de 400 lei pe perioada de doua saptamani, astfel cum rezulta din declaratia martorului M.E.. Desi martorul a precizat ca partea vatamata a avut doua sau trei persoane in fiecare zi la lucru in aceasta perioada, instanta retine ca prejudiciul consta doar in contravaloarea muncii prestate de o persoana. Celelalte cheltuieli pe care partea vatamata sustine ca le-ar fi facut cu medicamentele nu au fost dovedite.
De asemenea va fi obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei daune morale catre partea vatamata, prin fapta acestuia fiind-i provocate partii vatamate suferinte fizice si psihice.
Va mai fi obligat inculpatul la plata sumei de 1338 lei cheltuieli judiciare catre partea vatamata, reprezentand 1300 onorariu aparator si 38 taxa pentru certificatul medico-legal, si 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Va mai fi obligat inculpatul la plata sumei de 611,80 lei despagubiri materiale catre Serviciul Judetean de Ambulanta Gorj reprezentand contravaloarea transportului partii vatamate la spital.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
In baza art. 180 alineat 2 Cod penal condamna inculpatul A. C., fiul lui A. si al lui E., nascut la data de ____.. in comuna P., judetul G.., CNP - ______.., domiciliat in comuna S., sat C., judetul Gorj, la 1500 lei amenda penala.
Pune in vedere inculpatului dispozitiile art. 631 Cod penal si art. 425 Cod de procedura penala
Obliga inculpatul la 660 despagubiri materiale si la 1000 lei daune morale catre partea vatamata G.E..
Obliga inculpatul la plata sumei de 611,80 lei cu titlu de despagubiri civile catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Gorj.
Obliga inculpatul la 1338 lei cheltuieli judiciare catre partea vatamata.
Obliga inculpatul la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs in 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si partea vatamata si de la comunicare pentru partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Gorj.
Pronuntata in sedinta publica din 05.04.2011.
Presedinte,
I. M. Grefier
L.V.
I.M. 26.04. 2011