Divort. Competenta teritoriala Sentinta civila nr. 2488 din data de 09.04.2009
pronunțată de Judecatoria Slatina

Prin sentinta civila nr 2488/09.04.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr 169/311/2009 admite exceptia necompetentei instantei romane, invocata din oficiu.
Respinge cererea formulata de reclamantul parat D.D.A. in contradictoriu cu parata reclamanta D.L.M. si AT S si AT S, ca nefiind de competenta instantei romane.
Asupra cauzei civile de fata,
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 09.01.2009, sub nr. 169/311/2009, reclamantul a solicitat instantei, ca prin hotararea pe acre o va pronunta, in contradictoriu cu parata, desfacerea casatoriei incheiata la data de 19.03.1988 din culpa exclusiva a paratei, incredintarea spre crestere si educare a minorei D.T.A., nascuta la data de 18.04.2006, obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, revenirea acesteia la numele anterior casatoriei - D., cu cheltuieli de judecata.
In fapt a aratat, in esenta, ca s-a casatorit cu parata la data de 04.07.2003, din casatorie rezultand minora T.A., nascuta la data de 18.04.2006. de asemenea ca de aproximativ 4 ani sunt plecati in Spania, unde, de altfel, s-a nascut si minora. A mai aratat ca din anul 2007, de cand parata a parasit domiciliul conjugal, intrand intr-o relatie de concubinaj, sunt despartiti in fapt. Totodata ca de cresterea minorei s-a ocupat bunica paterna, de la data parasirii domiciliului conjugal, parata nu a mai luat legatura cu minora. De asemenea ca, in prezent, minora se afla in Italia, cu bunica paterna. A mai aratat ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp art 38, 86 si art. 94 C Fam.
In dovedire reclamantul a solicitat, iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu doi martori. In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse, in fotocopie, urmatoarele acte: procura ( f.5), certificat de casatorie( f.6), certificate de nastere( f.7-8), certificat de rezidenta( f.9), contract de locatiune( f.41-45) acord privind incredintarea minorei( f.48-50), contract de arendare( f.54).
Parata a formulat cerere reconventionala, solicitand incredintarea spre crestere si educare a minorei D.T.A..
In fapt a aratat ca din relatia de casatorie cu reclamantul s-a nascut minora, in prezent, aflata in ingrijirea bunicii paterne. De asemenea ca este de acord cu desfacerea casatoriei. Totodata ca dispune de conditii materiale dar si morale pentru cresterea si educarea minorei
In drept cererea nu a fost motivata.
In contraproba a solicitat, iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu un martor si ancheta sociala la domiciliul sau din Spania. In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse, in fotocopie, urmatoarele acte: pasaport( f.30), carte de identitate( f.31), certificat de casatorie( f.32), procura judiciara ( f.33), adresa penitenciar( f.35), ordin de restrictie( f.55), proces verbal ( f.56), certificat de inregistrare ca cetatean al Uniunii( f.57-61).
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliile partilor, relatiile solicitate fiind inaintate cu adresa nr. 400/02.03.2009( f.25).
In sedinta publica din data de 09.04.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei instantei romane, ramanand in pronuntare asupra acesteia.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei necompetentei instantei romane, se retin urmatoarele:
Astfel cum rezulta din cererea introductiva de instanta, procura ( f.5), certificat de rezidenta( f.9),acord privind incredintarea minorei( f.48-50), procura judiciara ( f.33), adresa penitenciar( f.35), ordin de restrictie( f.55), proces verbal ( f.56), certificat de inregistrare ca cetatean al Uniunii( f.57-61), a adresei nr. 400/02.3.2009( f.25) precum si depozitia martorei D. Mariana( f. 51), din anul 2004 partile au locuit in mod statornic in Spania unde s-a nascut minora D.T.A., fapt atestat de certificatul de nastere aflat la f. 8 dosar.
Potrivit art 1 din cap. I din Regulamentul (CE) nr 2201/2003 al Consiliului, acesta se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
Cap. II, sectiunea 1 reglementeaza competenta de fond in problemele privind divortul, stabilind ca sunt competente sa hotarasca, potrivit art 3 alin 1 instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului sau, in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti, sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 1 an imediat inaintea introducerii cererii sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit al Irlandei, are "domiciliul in acel loc", sau instantele judecatoresti din statul membru de cetatenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit al Irlandei, statul "domiciliului" comun.
Art. 6 prevede caracterul exclusiv al competentelor prevazute la articolele 3, 4 si 5 din Regulament, aratand ca temeiul chemarii in judecata a unui sot in fata instantelor judecatoresti dintr-un alt stat membru nu poate fi decat dat de articolele sus mentionate.
Verificandu-si din oficiu competenta, in temeiul art 17 din Regulament, se constata ca Romania nu este tara pe teritoriul careia se afla nici resedinta obisnuita a sotilor, nici ultima resedinta, nici resedinta obisnuita a paratului si nici resedinta obisnuita a unuia dintre soti, in caz de cerere comuna. Astfel, ultima resedinta obisnuita a sotilor este in Spania, unde partile continua sa locuiasca si in prezent.
Astfel fiind, vazand si prev art 159 Cod procedura civila, urmeaza a fi admisa exceptia necompetentei instantei romane cu consecinta respingerii cererilor ca atare.