Singurul criteriu dupa care instanta se calauzeste pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori este interesul acestora si pentru determinarea interesului copilului trebuie sa se tina seama de intregul complex de imprejurari menite sa-i asigure o dezvoltare fizica, morala si intelectuala armonioasa. (sent.civ.2689/08.04.2004)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 18.12.2003, reclamantul T.D. a chemat in judecata pe parata T.V. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta in contradictoriu si cu Autoritatea Tutelara sector 2 Bucuresti, sa dispuna, din vina paratei, desfacerea casatoriei incheiata la data de 11.07.1987, revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, incredintarea spre crestere si educare a minorului T.A. nascut la data de 25.11.1989, cu obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestuia, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, intemeiata pe dispozitiile art.37 alin.2, art.40 C.fam., art.42 alin.1 si 3 C.fam reclamantul arata ca dupa nasterea copilului, sotia sa a devenit distanta, rece nu s-a mai ocupat de treburile casnice si nici de ingrijirea minorului iar dupa decesul parintilor sai, motivand ca este o persoana foarte religioasa, a incercat sa impuna reguli privind regimul de viata, respectiv postul, atat in ceea ce priveste alimentatia cat si relatiile intime.
A sustinut reclamantul ca toate incercarile sale de a o determina pe parata sa-si schimbe comportamentul si sa adopte o conduita adecvata vietii de familie au esuat, astfel ca relatiile de familie s-au deteriorat continuu iar la inceputul lunii ianuarie 2003 a parasit domiciliul conjugal impreuna cu minorul.
Prin intampinarea - cerere reconventionala, depusa la dosar in data de 19.02.2004, parata-reclamanta a solicitat desfacerea casatoriei din vina ambilor soti si incredintarea minorului catre mama, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestuia.
A sustinut parata-reclamanta ca motivele de divort invocate de reclamantul-parat sunt nereale, adevaratul motiv al deteriorarii relatiilor de familie fiind comportamentul reclamantului, fire autoritara si care provoca scandaluri ori de cate ori incerca sa-l determine sa revina la o atitudine normala fata de viata de familie, el fiind acela care a parasit domiciliul conjugal si a refuzat reluarea convietuirii.
In dovedirea motivelor de divort, partile au solicitat, instanta incuviintand, administrarea probelor cu inscrisuri si testimoniala, in cauza fiind dispusa si efectuarea anchetei sociale.
S-au depus la dosar originalul certificatului de casatorie si copia certificatului de nastere al minorului, adeverinte privind veniturile partilor.
In cauza au fost audiati martorii S.I., B.D., N.M. si N.C. declaratiile lor, luate sub prestare de juramand fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei, s-a efectuat ancheta sociala la domiciliile ambilor soti.
In data de 18.03.2004, in conformitate cu dispozitiile art.42 alin.1 C.fam si art.1441 C.proc.civ., instanta a procedat la ascultarea minorului T.A. in varsta de 14 ani, care a declarat ca doreste sa fie incredintat tatalui.
La solicitarea minorului, instanta a procedat la reascultarea sa la termenul de astazi, minorul declarand ca s-a razgandit si ca doreste sa ramana cu mama sa, pentru a fi mai aproape de fostii colegi de scoala, urmand sa se mute inapoi la tatal sau daca va considera ca ii era mai bine inainte.
Analizand materialul probator administrat in cauza fata de dispozitiile art.38 alin.1 C.fam., instanta constata ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate, continuarea casatoriei, pe care nici unul dintre soti nu o mai doreste, nemaifiind posibila.
Cat priveste culpa, instanta apreciaza ca vinovati de destramarea relatiilor de familie sunt atat reclamantul-parat cat si parata-reclamanta, intre soti neexistand o comunicare reala, fiecare avand de mai mult timp o viata personala care il excludea pe celalalt.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta faptul ca viata de cuplu a sotilor nu a iesit cu nimic in evidenta, martorii neputand declara, din constatari proprii, nimic relevant cu privire la motivele de divort invocate in actiunea principala si in cererea reconventionala.
Nu s-a facut dovada comportamentului agresiv al reclamantului-parat si nici a neimplicarii paratei-reclamante in viata de familie, insa faptul ca cei doi soti aveau preocupari diferite, erau rareori vazuti impreuna, reclamantul-parat venind tarziu acasa iar parata-reclamanta petrecandu-si mult timp la biserica unde mergea zilnic chiar daca nu totdeauna asista la slujba, evidentiaza ca atitudinea sotilor, unul fata de celalalt, era cel putin una de indiferenta, intre parti ne mai existand de multa vreme prietenia si afectiunea reciproca ce caracterizeaza relatiile de familie.
In aceste conditii si cum nici unul dintre soti nu mai doreste continuarea casniciei, instanta urmeaza sa admita in parte atat actiunea principala cat si cererea reconventionala si, in temeiul art.37 alin.2 C.fam., va desface casatoria incheiata la data de 11 iulie 1987.
In ceea ce priveste incredintarea minorului T.A., dincolo de atitudinea sa oscilanta, instanta va dispune incredintarea catre parata-reclamanta, pentru urmatoarele considerente:
Singurul criteriu dupa care instanta se calauzeste pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori este interesul acestora si pentru determinarea interesului copilului trebuie sa se tina seama de intregul complex de imprejurari menite sa-i asigure o dezvoltare fizica, morala si intelectuala armonioasa.
In acest context, instanta retine ca amandoi parintii si-au indeplinit indatoririle fata de copil, sunt foarte atasati de minor, exagerand chiar in a-i satisface toate capriciile.
Totodata, instanta retine ca amandoi parintii pot oferi minorului cele mai bune conditii de dezvoltare fizica, morala si intelectuala, beneficiind de conditiile materiale necesare si avand o conduita morala ireprosabila.
Atasamentul si interesul parintilor, preocuparea lor pentru cresterea copilului chiar in perioada in care relatiile dintre soti au devenit tensionate, sunt incontestabile, insa usurinta cu care, in interval de o luna de zile, invocand argumente care nu tin de relatiile cu parintii, acesta se decide sa locuiasca cand cu unul cand cu celalalt, evidentiaza ca intre minorul Tudor Alexandru si parintii sai nu s-au stabilit inca legaturi afective trainice.
In varsta de 14 ani, minorul a speculat si speculeaza momentul de criza din viata cuplului, incercand sa obtina cat mai multe beneficii, consecinta fiind aceea a scaderii interesului pentru pregatirea scolara (aspect sustinut de mama si necontestat de tatal sau), astfel ca se impune o supraveghere mai atenta si mai stricta a acestuia.
Cum din declaratiile martorilor a rezultat ca mama a fost parintele care l-a supravegheat mai mult pe minor si s-a preocupat de performantele sale scolare, fiind mai severa, instanta apreciaza ca este in interesul copilului sa fie incredintat mamei astfel ca, avand in vedere si ultima optiune a acestuia, in conformitate cu dispozitiile art.42 C.fam., va dispune incredintarea minorului T.A., nascut la data de 25.11.1989, spre crestere si educare paratei-reclamante.
In conformitate cu dispozitiile art.42 alin.3, 86 si 94 C.fam. va obliga paratul la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de pensie lunara de intretinere in favoarea fiului sau, in cuantum de 1.000.000 lei lunar, incepand cu data pronuntarii hotararii - 08.04.2004, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare a conditiilor avute in vedere de instanta la pronuntarea prezentei hotarari.
Intrucat reclamantul-parat nu a fost de acord cu mentinerea de catre sotie a numelui dobandit prin casatorie, iar aceasta nu a invocat si nu a dovedit existenta unor motive temeinice pentru ca instanta sa incuviinteze sa poarte in continuare numele de T.,in conformitate cu dispozitiile art.40 alin.3 C.fam., se va dispune revenirea paratei-reclamante la numele purtat anterior casatoriei.